232 matches
-
evocă și confruntarea dintre civilizațiile care își dispută întinsele teritorii peste care navighează coloanele de căruțe și bandiții solitari. Cronică a războiului anglo-bur de la 1879, textul lui Pratt refuză cheia narațiunilor hollywoodiene ce exaltă eroismul cuce ritorilor europeni. Demitizant și dezabuzat, discursul rea lismului magic al lui Pratt este în căutarea sâmburelui netrucat de umanitate, a grăuntelui pe care triumfalismul colonial nu l-a pervertit și degradat. Simbol al neînțelegerii ce domnește în mijlocul războiului, destinul prințului imperial, fiu al lui Napoleon
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre două concepții „antiburgheze”; în cazul lui Vinea, sensibilitatea fin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetică din epocă a lui Adrian Maniu, Ion Vinea și Tristan Tzara este o acută conștiință a convenției literarului, o sațietate - ea însăși calofilă - de literatura calofilă, resimțită ca epuizată. De aici, caracterul metatextual sau metaliterar al multor compoziții, ironia dezabuzată, cinică, pervers-iconoclastă la adresa retoricilor înalte, eroice, idealizant-sentimentale sau sublime, „prozaismele” căutate, denudarea ostentativă a procedeelor și deliricizarea prin insertul de banal cotidian, de jurnal și de real reportericesc, improvizația liberă și afectarea antisentimentalismului lucid, dereglarea sensurilor și a logicii determinist-tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Tristan Tzara, dublată de un examen al corespondenței purtate de cei doi între 1916-1921, vine să ilustreze, suplimentar, complexul periferic al lui Vinea - rămas în țară - în raport cu „evadatul” Tzara, fostul companion devenit celebritate mondială; un evazionism melancolic, elegiac și dezabuzat, opus unui evazionism activ, agresiv și deconstructiv, orientat atît împotriva formelor, cît și a temelor tradiționale. Procesul de constituire efectivă a avangardei românești este, desigur, legat de acțiunea „inaugurală” și promoțională a Contimporanului (1922-1932) condus de Ion Vinea și Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în prezența mea, intrau pe unica poartă încă funcțională, se opreau o secundă în fața peronului și ieșeau pe poarta dispărută între timp, un miros de cai frumoși rămînea în urmă). — a mai fost și ieri niște domni, ne explică paznicul dezabuzat, oarecum pentru a-și justifica atitudinea. în definitiv, dacă și ieri le deschisese poarta unor persoane necunoscute, repetarea aceluiași lucru devenea mai puțin gravă. Guy Courtois fu imediat cucerit de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă lume
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un simpozion care ar reuni pe Platon și pe romanticii germani, s-ar spune aproape totul despre iubire. Esențialul ar trebui însă adăugat de Diavol. Acel ce a refuzat sfințenia, dar nu lepădarea de lume, își face dintr-o divinitate dezabuzată ținta devenirii lui. Când te adresezi lui Dumnezeu, fă-o cu pronumele, fii singur, - ca să poți fi cu El. Altcum ești om - și nu vei sta niciodată față-n față cu singurătatea Lui. Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
arbore al binefacerii din care Îmi va cădea În mîini fructul cu seva caldă a iubirii”. În jurul acestui loc de refugiu, viața cu Înălțările și căderile ei urmează să-și desfășoare pe mai departe spectacolele contrastante, contemplate dureros de spectatorul dezabuzat: „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și În curînd va Începe marea sărbătoare a serii. Și va fi tot atît de trist. Și va fi tot atît de vesel”. Înscriind În timpul concentrat emblematic al unei zile (Între „dimineață” și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
diferențelor. The Feminine Mystique este o lucrare ce ridică vălul confortabil de pe situația americancelor casnice, de pe imaginea lor de femei împlinite, fiindcă arată cât de plictisite, de prostite de reclame și de viață limitată între pereții casei, de inutile și dezabuzate se simt acestea în „sfânta familiexe "„familie" republicană”, și a avut un impact suficient de mare ca să o determine pe autoarea ei, Betty Friedanxe "„Friedan,Betty", să fondeze National Organisation for Women (NOW) în 1966. Această organizație a avut ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d'Artagnan melancolic, adică de o natură infantilă, ludică și combativă, pe care a fost altoit spiritul bănuitor, acru și dezabuzat al unui Hamlet fără proiecte și fără speranțe. Din cauza aceasta, așezarea mea în existență este, poate, mai dramatică decât aceea a amicului meu: ea nu lasă nici o clipă senzația că raportul dintre văzut și nevăzut poate fi gândit în termenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existențială a scrisului este mai bine asigurată. Bineînțeles că a împinge această vibrație până în planul expresiei presupune un alfabet cultural, dar nu "cultura" este aici decisivă. "Era îmbibat de la 20 de ani ― spune Noica despre Cioran ― de iluziile acestea ale dezabuzatului, pe care nu le poate alimenta decât cultura." (subl. ns.) Fals! Cultura n-a făcut decât să-i ofere lui Cioran reperele pentru găsirea expresiei proprii, dar fondul nevrotic al dezabuzării a fost anterior oricărui demers cultural și l-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și mai rar. Să nu ne jucăm cu mormintele..." (Domnițele). Până și "Marelui Orb" îi e "frică de cuvinte". Totuși instalarea în ne-vedere, în ne-cuvânt, în ne-spus e dramă, suspensie, preludiu al morții, idee amplificată într-o dezabuzată confesiune Către cititori: Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele IV Pe o poziție larg-cuprinzătoare amintind de Blaga, se situează un Nichita Stănescu frenetic, iscoditor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
n-am să mai ajung nicicând / Pe pământul de pe care urcam foarte lin / Luată de cineva de sus și dusă de vie / În lumea celor care nu mai vin". Nichita Stănescu invocase "morți subite"; Ileana Mălăncioiu se pronunță analog, teribil dezabuzată: Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel, Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu Și te voi dezmierda în tăcere o vreme Și doar apoi voi adormi și eu. Neliniști de tot felul însoțesc aventura Peste
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
II, 47). O furie fără margini, dar care nu aduce cu sine nici sinuciderea, nici aruncarea lumii în neant. La un moment dat, Cioran mărturisește că a încetat să mai creadă în nimicire. Se și numește, de aceea, un „demon dezabuzat” (II, 372). Ce ar fi vrut să fie Cioran? Oricum, altceva decât este: „Toată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Dar scepticismul nu e, în nici un caz, o opțiune, decât dacă, la limită, ia înfățișarea înțelepciunii. Altfel, ca drog („Scepticismul e drogul meu”, citim într-un loc. „Mă întărește și mă anihilează” Ă II, 341), el este semnul unui „demon dezabuzat” (II, 372), care nu mai crede nici măcar în „viitorul nimicirii”. Să ne amintim de Talleyrand, care „nu credea în nimic și care-a dovedit-o”. Dacă ar fi fost sceptic prin opțiune, Cioran n-ar fi simțit în preajma lui neputință
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
celebru personaj: Nuni Anestin Deceniul opt. L-am cunoscut pe Nuni Anestin, destul de bine. Încă din Institut. Era un actor bun și un caricaturist de excepție. Ne întîlneam des și prin cîrciumi. Avea o figură greu de uitat: o față dezabuzată, plină de cicatrice, care-l recomanda pentru roluri negative. Era un răzvrătit. Cu toate acestea, era și un om deștept, dintr-o familie celebră de artiști. Iar cu prima lui soție îl cununase Beligan! Se pare că cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trist, umed, frig") nu aduce o modificare de perspectivă: același mediu închis, sufocant, în care o sensibilitate exacerbata nu poate traversa decât stări dintr-o gamă monocorda, glisând așadar între neliniște, anxietate, panică și teroare. Exact gamă trăirilor protagonistului, tânărul dezabuzat Ion Theodorescu, care nu își mai poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial, disperare derivată aparent dintr-o acută percepție a zădărniciei universale: "ceva umilitor, cu neputința de mărturisit, mă paraliza nemișcat, mă osândea la această
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
special textele poetice grefate pe obsesia cuvântului, și nu neapărat ca marcă a creației, ci ca semn al ființei, ca memorie și înscriere în temporalitate. Dintre ele, aș cita un poem sugestiv în care actantul este chiar Cuvântul, entitate antropomorfizată, dezabuzată și totodată nostalgică după un fel de eden infantil, acum aproape pierdut prin trădare (recte uitare), în care erosul, prin extensie lumea sentimentelor, își avea o aură imperială: "Cuvântul și-a făcut casă unde să locuiască/ el și trompeta de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tragă din ea, s-ar zice cu voluptate și ușurare. Un cuplu se agită într-un decor ca de mucava, eclerajul scenei accentuînd această impresie. Intrăm în lumea lor pentru a descoperi că bărbatul, soțul fumătoarei, e director de școală, dezabuzat și alcoolic. Viața ei, a fumătoarei, care, fără îndoială, și-a iubit cîndva soțul, e un șir de mici frustrări și mari umilințe. Surprizele se înmulțesc. Chiar de la prima imagine ne simțim debusolați, pe altă lume. E cinema sau e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
s-a ferecat într-o singurătate toropitoare. Apoi apare un panou pe care scrie "Sau..." În aceeași zi, în aceeași grădină, istoria e cu totul alta. Directorul de școală trăiește singur și, pentru că soția l-a părăsit, e și mai dezabuzat, și mai alcoolic. Ea e o cu totul altă persoană, o altă femeie: liberă, dinamică, a reușit în afaceri, iar grădinarul e șoferul ei. Viața unui cuplu o pornește pe un drum; ar fi putut s-o apuce pe altul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Tipic pentru Cioran. Ar exista deci două prime cărți și două (sau mai multe !) ultime opere, pentru cele două limbi în care i-a locuit spiritul. Mai întîi, cinci volume în limba română, în șase ani, cu titluri provocatoare, chemări dezabuzate ale unui tînăr care deja nu-și mai găsea locul într-o lume ce o luase la vale: Pe culmile disperării este urmat de Cartea amăgirilor (1936), Schimbarea la față a României (1936) cartea în așa măsură incendiară și incorectă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a cărei culoare reverberează în părul de flamă și rictusul hematoreic al alteia, iar florile sunt din nou prezente cu caracter ornamental în veșmântul celei care stă aplecată peste gâtul tânărului abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul de sânge și vin al buzelor și floarea prinsă în păr nu mai reprezintă acordul unui ludic plasirist, campestru. Tumultul carnasier, febricitat al corpurilor care aglomerează scena camuflând corpul victimei intră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rai este în aparență lesne de lămurit. Fiecare erou nu face decât să contribuie într-o mai mică sau mai mare măsură la conturarea unui personaj exponențial. Destinele lor scrise se împletesc în ,,voința colectivă a acestor tineri confuzi și dezabuzați de a înțelege sensul existenței”. Încercarea de individualizare a personajelor este minimă, excepție făcând Pavel Anicet și eventual David Dragu, deși insistența asupra dominantei personalității lor vine tocmai din necesitatea de a fixa un reper particular al acestei mase de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
modelul, modern pe atunci, al căii ferate? Istoria este o șină, iar avangarda, locomotiva cu aburi care trage vagoanele. Dintre cele două surori retro, doar cea mică rămâne "la modă" supraviețuire oarbă a utopiei pașoptiste într-un sfârșit de secol dezabuzat care se mândrește că repudiază orice utopie. Demistificarea lumii să fi ocolit arta? Ni se par firești omagierea și cultul "Noului", ca și cum Pământul Făgăduinței ar fi încă în fața noastră, cu o singură cale de acces, cea mai scurtă, cea explorată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doar de rara combinare a unor loțiuni finisime, inventate de cei mai cunoscuți parruchieri de la Paris sau din Londra; la fel mă extaziază și mirosurile fetide, ignare, trădând degradarea, descompunerea fiziologică sau lipsa de Îngrijire, exalațiea animalescă; e o formă dezabuzată a unui rafinament În exces, o perversiune. E. avea plete lungi, bogat răsfirate pe umeri, de culoare neagră-lucioasă, bătând În albastru-violet, ca la fiicele șefilor de trib indieni văzute În filmele western; Își ținea capul sus, Într-o poziție mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cap. 3. Giacomo Leopoardi (1798-1837), spirit de imensă cuprindere, măcinat de boală încă din tinerețe, marele poet italian consemnează în întreaga sa operă (Canti, variatele opuscule morale și dialoguri, precum și uriașul Zibaldone di pensieri), o experiență de viață amară și dezabuzată. „că eu veșnic m-am crezut“ (it.), din poemul A se stesso, v. 3. Étienne Pivert de Senancour (1770-1846), unul din cei mai însemnați preromantici francezi, minat de suferință și de o paralizie precoce, autor, aproape necunoscut în epocă, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]