651 matches
-
său să fi avut timp să răspundă sau măcar să se întrebe cum de făcuse să dispară așa. Vântul continua să se întețească. Așezat acolo, chiar la intrarea micii peșteri, care lui i se părea locul cel mai absurd și mai dezagreabil din lume, Bruno Serafian, treaz acum, își trecea vremea gândindu-se la cât de repede se petrecuseră toate din momentul în care Alex Fawcett îl chemase în biroul său. Nimic nu se întâmplase așa cum era prevăzut să se întâmple, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două vîrste. 3. Nu știu ce culoare de păr are pentru că În roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să spun? E o persoană care inspiră milă și desgust. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care o ducea la gură Iag. Acesta își turna votca direct pe gât fără să se schimonosească, ba chiar luminându-se la față. Eu, însă, nu puteam bea în stilul lui. Nu-mi plăcea și, mai ales, îmi era dezagreabil momentul când, trăgând aer în piept, simțeam cum îmi îngheață gura și gâtul și cum mă umplu tot de mirosul dezgustător al spirtului. Beam votcă pentru că, în mediul nostru, beția era considerată un act de curaj și pentru că voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să nu mă sinucid, Îndeplinim doar ordinele, nimic mai mult. Unul dintre polițiști intră, nu zăbovi mult înăuntru. Eu merg cu soțul meu unde merge el, spuse femeia, V-am spus că dumneavoastră nu mergeți, nu mă obligați să fiu dezagreabil, Nu puteți fi mai mult decât sunteți, Ah, pot, pot, nici nu vă imaginați până unde, și către medic, Mergeți încătușat, întindeți mâinile, Vă rog să nu-mi puneți asta, vă dau cuvântul meu de onoare că nu voi încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bani, fără familie, fără vreun talent deosebit, fără a fi extraodinar de frumoasă, În mediul acela tradiționalist de provincie, trăiam cu unicul scop de a-mi crește copilul. Atunci am descoperit spectacolele dumneavoastră. La Început mi s-au părut foarte dezagreabile și-mi era imposibil să le urmăresc. În scurt timp Însă, am ajuns să simt că aprindeau ceva nou În mine, ceva ce de mult uitasem. Pieptul mi se zbătea cuprins de-o excitare care mă făcea să devin conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și arăta ca o aspirină! — Poftim? — Cum, nu știi aspirinele Bayer? — Medicamentele alea pentru gripă? — Exact. Un medicament miraculos inventat de nemți. Face bine și la inimă, știi? Dar e alb și turtit, de zici că n-are nimic Înăuntru. Dezagreabil să te uiți la el, Într-un mod ciudat. Ei, cam așa era și tipul ăsta. — Eu nu-l cunosc prea bine pe Yazaki, dar era așa de celebru? — Yazaki era un tip priceput la toate. Cu toate astea, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de doamna Cristina Ștefan mi se pare a fi candoarea, în sensul curat și deplin al cuvântului. Adică puterea de a vedea ceea ce rămâne pur, neîntinat, frumos și etern, în oameni și lucruri, dincolo de toate asperitățile, neîmplinirile și înfățișările, uneori dezagreabile, ale ambianței. Candoarea, ca și răbdarea, e o forță. Și un semn de noblețe: în simțire, înțelegere, relație de comunicare. Culegătorii de flori (titlu foarte inspirat) sunt purtători ai candorii. Făpturi ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!)” Cristina
LANSARE DE CARTE, 3 APRILIE 2015, BUCUREŞTI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367549_a_368878]
-
despre ce presupune activitatea de psihiatru și de manager al unui spital privat în România. Prima opțiune a dumneaei a fost obstretica-ginecologie cu care și-a început activitatea că și cadru didactic la Institutul de Medicină din Cluj. A trait dezagreabil momentele decretului care interzicea întreruperea sarcinilor și există o mare tensiune, existau foarte multe femei care au trecut la provocarea de avorturi, ceea ce a făcut-o să se reorienteze, deci să nu mai profeseze în acel mediu. Următoarea opțiune a
ASII MEDICINEI- DR. VICTORIA IRIMIA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363760_a_365089]
-
Ediția nr. 194 din 13 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Sarabanda intoxicării argotice continuă cu o veselie demnă de orice altceva și întemeiată, neapărat, pe vechea zicală românească „nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ți miroase”!, dând senzația dezagreabilă a neputinței noastre de a reține porniri instinctuale, de a elibera neomenescul din noi, de a prezerva moralitatea. Năvalnică și zgomotoasă, neiertătoare și vitriolantă, invectiva caută să stârnească din orice „arțagul”, prilejul de a greși intenționat sau nu devenind, în
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
mai importantă decât un picior, pentru exact același scop. Și mă mai gândesc... Este oare Terner un cinic, un om lipsit de cea mai elementară compasiune și omenească înțelegere, sau doar un maestru sfătuitor care nu vrea să dea impresia dezagreabilă a unui atotcunoscător moralist, plicticos și pisălog, lăsându-ne pe noi singuri să descoperim adâncul adevărurilor pe care ni le spune și să dibuim, cu sacrificiul de rigoare, drumul, asumându-ne astfel și răspunderile inerente? Cutremurătoare este și povestea unei
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
fugă sacoul și i-a făcut semn spre ieșire. Domnul Mărdărescu ieși salutând-o frumos pe Elena. Porțile de fier forjat ale locuinței lui Teo erau încuiate. Mioara a smțit o strângere de inimă,iar discuții interminabile, amenințări și cuvinte dezagreabile. În atâția ani de căsnicie se săturase de ele, chiar nu le mai suporta. Apăsă avocatul pe sonerie, după câteva minute Sergiu ieși val-vârtej din casă. In urma lui apăru și Teo cu o geantă mare burdujită. Și, cum nu
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
Dr. Artur SILVESTRI: „VIZIUNEA RĂZEȘEASCĂ” Întocmit în urmă cu câțiva ani, dar solid și documentat, cu o staruință ce nu se mai practică decat rar astăzi la noi, unde „neștiința petulantă” de carte s-a impus într-un chip absolut dezagreabil, studiul lui George Roca despre „arhitectura ștefaniană” izbește și prin alte câteva elemente ce trebuie evidențiate ca să se înțeleagă mai bine deopotrivă sensul dar și însemnătatea lui ieșită din comun. Întâi de toate, acesta nu-i, paradoxal, opera unui „istoric
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
și urma „cursul firesc al mersului spre vârfuri”. Acolo, zicea, unde nu te mai atinge decât boarea...puterii, unde te menține mult și bine, fără să te mai tragă „ața-n jos”, să te prăbușești de la înălțime! Încercase senzața asta dezagreabilă pe timpul celui de-al doilea premier posdecembrist când, prin „țesătura de pile și relații” la care apelase, reușise să-i ridice suspendarea și să-l repună în jilț, cu patalama de la justiție, definitivă și irevocabilă!... Și-a început să trudească
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
de la soneriile de bicicletă, între care veghează vigilent un ciocănel, tot metalic, prins la capătul unei tije, care are rolul de a se bălăbăni cu rapiditate, când spre stânga, când spre dreapta, lovindu-le alternativ, pentru a scoate acel sunet dezagreabil, dar atât de necesar aducerii posesorilor săi la realitatea deloc comodă a vieții de zi cu zi. Nu!... Nu mai sună!... De ceva vreme, relicva aceea joacă rol de bibelou, pedepsit de Ralița să stea ne-ntors pe geamul de la bucătărie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
de la soneriile de bicicletă, între care veghează vigilent un ciocănel, tot metalic, prins la capătul unei tije, care are rolul de a se bălăbăni cu rapiditate, când spre stânga, când spre dreapta, lovindu-le alternativ, pentru a scoate acel sunet dezagreabil, dar atât de necesar aducerii posesorilor săi la realitatea deloc comodă a vieții de zi cu zi. Nu!... Nu mai sună!... De ceva vreme, relicva aceea joacă rol de bibelou, pedepsit de Ralița să stea ne-ntors pe geamul de la bucătărie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
de la soneriile de bicicletă, între care veghează vigilent un ciocănel, tot metalic, prins la capătul unei tije, care are rolul de a se bălăbăni cu rapiditate, când spre stânga, când spre dreapta, lovindu-le alternativ, pentru a scoate acel sunet dezagreabil, dar atât de necesar aducerii posesorilor săi la realitatea deloc comodă a vieții de zi cu zi. Nu!... Nu mai sună!... De ceva vreme, relicva aceea joacă rol de bibelou, pedepsit de Ralița să stea ne-ntors pe geamul de la bucătărie
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
în care destinele celor doi mari poeți s-au intersectat, mai mult sau mai puțin fericit. Din paginile cărții rezultă clar cum personalitatea lui Eminescu l-a urmărit pe poetul Rondelurilor toată viața, oferindu-i atât momente plăcute cât și dezagreabile. Sunt redate în firul narațiunii polemica dintre cei doi corifei, implicit dintre cele două mari gazete pe care le-au înscris cu litere de aur în istoria culturii naționale: Literatorul și respectiv Timpul. Nu sunt uitate nici perioadele în care
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului ne întristează lăsarea nopții norii ploaia măruntă furtuna ne strecurăm prin viață aceasta bolnavă ca șerpii căutăm somnul plăcerea suntem dependenți de lumină hedonici realitatea este un moft ceva complicat și dezagreabil plăcerea ține de alte cauze ( necunoscute și nedemonstrate științific! ) până și ultimul boschetar își face rost de-un pachet de țigări ( de un kil de mahorcă! ) Richard al-III-lea renunța la regat pentru un cal Eduard al VIII-lea abdică pentr-
PECEȚI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340471_a_341800]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ROGVAIV Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului este destul de neplăcut ( chiar dezagreabil! ) să asiști la propriu-ți sfârșit să fii spectator și actor în aceeași piesă proastă de teatru și să nu poți face nimic ( nici măcar să bați din palme! ) o piesă pe care ai văzut-o și jucat-o de o
ROGVAIV de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340477_a_341806]
-
unei cacofonii, mai ales că este discutabil ce e cu adevărat cacofonic. Astfel, cacofonii sunt considerate și enunțurile „să se suie și să strige” (cf. Scriban) sau „Merg la lac”, pentru că această greșeală de exprimare se referă la o sonoritate dezagreabilă, urâtă, fără condiționarea unor anumite silabe în repetiție (nu doar silabele cu „c” inițial). Prin extensia aceasta de sens, lista neagră se prelungește considerabil. Îți recomandăm Partidul oamenilor perfecți și moraliștii de net De evitat este și tendința de a
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
explicat foarte bine într-un text publicat zilele trecute cum partidele menționate mai sus iau și cu ocazia acestor alegeri votanții drept proști, inserând șmecherește în liste electorale câteva nume respectabile, doar pentru a ascunde în spatele acestora puzderia de personaje dezagreabile. Au explicat, de asemenea, cum aceste alegeri au fost în mare parte „rezolvate” prin revizuirea legii electorale în așa fel încât să servească cât mai bine intereselor de partid. Florin Negruțiu a scris despre pomana electorală, tradiționala flegmă pe fața
România nu poate fi salvată de o mână de oameni () [Corola-blog/BlogPost/338646_a_339975]
-
pe loc și să mă aștepte, cu povara în brațe, pentru a nu da, fără să vrea, ocazii cristalului să exerseze furtul de identitate în funcția oglindirii care-i aparținea ca o apă” (p.8). Reveria este generată de „realitățile dezagreabile”, fiind o fugă de realitate, consecința neadaptării la cotidian, reducerea și concentrarea trăirilor la „cămăruța pentru care plăteam chirie”. Destinul este un dat, nu ni-l hotărâm, nu ni-l alegem, dar “puterea de a alege în destin o deții
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
mai mult decât o povestire despre ziua lui Bloom - înfățișat aici în mediul profesiei sale de achizitor de publicitate - ne prezintă lumea ziariștilor, cu preocupările lor “stilistice” și superficialitățile lor, “o arie a vieții irlandeze pe care scriitorul o găsește dezagreabilă”. Fragmentele care constituie acest episod reprezintă “vocea Dublinului”, o voce care vorbește de dragul efectelor retorice și scriind și rescriind Aeolus, Joyce a aglomerat nenumărate figuri retorice tocmai pentru a ilustra lipsa de substanță a unor oameni “mai atenți la cuvinte
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea însăși. Nemaivorbind în românește intră în deznădejdea incomunicării. Anne își confecționase o „identitate” nouă, canadiană, care în analiză se dovedește o rătăcire, o configurație interioară dezagreabilă. E-mailul lui Naumescu face vizibil lui Anne statutul de iluzie al credinței că a scăpat de numele său și de trecutul său: „crezuse că a și izbutit să scape, să se despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea însăși. Nemaivorbind în românește intră în deznădejdea incomunicării. Anne își confecționase o „identitate” nouă, canadiană, care în analiză se dovedește o rătăcire, o configurație interioară dezagreabilă. E-mailul lui Naumescu face vizibil lui Anne statutul de iluzie al credinței că a scăpat de numele său și de trecutul său: „crezuse că a și izbutit să scape, să se despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]