340 matches
-
aduce în discuție dispozitivul senzorial al lui „simț enorm și văz monstruos”. Chiar și atunci când vederea este temporar blocată, auzul, celălalt simț angajat, îi preia prerogativele. „O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții ; când ochiul e dezarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază.” Ne aflăm în acest regim al lui „simț enorm”. Decupajul gestului care emblematizează violența și transformarea criminalului într-un gigant sunt cele două expresii ale funcționării dispozitivului optic care ne confruntă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
când frontul dădea înapoi și se prefigura o înfrângere, moralul scăzuse din nou. Faptul că sovieticii, după 23 august 1944, nu aveau încredere în armata română, care pe front era trimisă în cele mai grele misiuni, iar în interior era dezarmată, dovedește că aceasta era încă o forță redutabilă. Despre valori L.C.: Am văzut în cartea dv. o fotografie inedită în care una din eroinele cărții este medaliată purtând nu uniforma militară, cum ar fi de așteptat, ci costumul popular. Cum
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Carpaților. Astfel trupele sovietice înaintau fără să întâmpine nicio rezistență și se apropiau de sudul Moldovei. Deși Armistițiul intrase în vigoare în seara zilei de 23 august, întregi unități românești, având încredere în noii noștri aliați, s-au pomenit atacate, dezarmate, umilite și luate prizoniere; iar mai târziu, o bună parte din oamenii care le compuneau au fost trimiși în URSS. 25 august 1944. Ora 19.10. Foggia Furnicarul obișnuit al unui aerodrom pe timp de război. Brusc, atenția tuturor este
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
depărtare, modifică solul Înspre oxidant, inhibând chiar arborii - aceia nu chiar atât de bătrâni - lângă care se aciuiază. E drept, arborii autohtoni se pot apăra, neutralizând mesajul chimic al arțarului, dar cu prea puțin succes. Plopul de pildă, e complet dezarmat, iar salcia doar cu puțin mai Înzestrată. Doar stejarul se poate opune eficient, având o putere reductivă pe care o poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai departe. Oxidarea ce-o induce În sol e de natură să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ruptă și împrăștietă; un pluton de cavalerie a fost, pot zice, desființat, căci caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau imediat dezarmați. Iar mulțimea, amețită de succes, întărâtată de conducătorii ce încurageau lupta din balconul caselor Roznovanu, devenea din ce în ce mai furioasă și mai compactă și înaintă spre palat învârtind în vârful ciomegelor coifurile cucerite de la soldați ca trofee de război. Atunci un regiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alții împânzesc satele și orașele țării. Ce fel de eroi sunt cei care s-au lăsat dezonorați de ruși între 23 august ă 12 septembrie 1944? Lângă Bacău, la Buhoci și în împrejurimi, o întreagă divizie românească s-a lăsat dezarmată, apoi, soldați și ofițeri s-au plâns că au fost luați prizonieri și duși, ani grei, în U.R.S.S. De la sergentul țăran Emil Boghiu, din comuna Filipeni ă Bacău, participant la luptele de la Țiganca, Dalnic și Odesa, luptând până la Cotul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
carențe în înzestrarea armatei, în instrucție, pregătirea ofițerilor, afacerile cu furniturile de război, cu armamentul, hoția patronată de Carol al II-lea, nu e de mirare că ne-am găsit singuri în fața Diktatului de la 30 august 1940; eram singuri, aproape dezarmați, speriați, dezorientați, cu voința paralizată, incapabili să înțelegem că vremea tratativelor trecuse. Culegeam ce-am semănat și în zadar s-a dat și se dă vina pe alții. Ne meritam soarta de învinși, încă înainte de a intra în război. La
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la Mohacs aparține exclusiv celor care aveau dreptul să poarte arme, între care și secuii. Acești privilegiați îngâmfați au confundat armata turcească comandată de un sultan, cunoscut sub numele de Soliman cel Mare (Soliman Magnificul) cu țăranii lor de pe domenii, dezarmați și cu capul plecat. În urma luptelor de la Mohacs, acea Ungarie medievală a fost ștearsă de pe hartă. părțile de nord și vest au fost luate de habsburgi, centrul cu Buda și sudul a fost transformat în pașalâc turcesc (țară turcească), iar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o atmosferă defavorabilă la adresa societății de pază. Gravă este situația în care agentul de pază nu folosește armamentul din dotare, deși sunt întrunite condițiile legale pentru aceasta, fiind ultragiat sau pus în imposibilitatea de a executa atribuțiile de serviciu chiar dezarmat. În cazul grupurilor de persoane care încearcă să pătrundă fără drept în obiectivele, perimetrele sau zonele aflate în pază ori când acestea pun în pericol iminent viețile efectivelor de agenți de pază se vor folosi armele de foc numai după ce
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
poză cât mai diferită, de fapt, făcându-l să se maimuțărească și pe când spunea, ei, ai văzut cum m-am întors, Zoe a izbucnit în râs, dar un râs molipsitor, lui însuși i se umeziseră ochii. Era dezamăgit, dar nu dezarmat, dimpotrivă, hotărât să continue. - Ce vrei să fac pentru tine, ca să mă crezi că sunt Zogru? - Absolut nimic. Te cred pe cuvânt. - Totuși, spune-mi ceva, ceva greu și pe care Alecu nu l-ar putea face. Ea îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu-se brusc dezarmat. Nu mai știa ce să creadă. Dacă Monica nu era amestecată în treaba asta, și așa simțea el că ar fi, înduioșat și apăsat întrucâtva de remușcări, atunci cine era oare capul răutăților? Până acum își edificase o ipoteză de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât un copil cu tine. Dar aș vrea să-l concepem cu pasiunea și exaltarea de odinioară. Știu că n-au mers toate între noi așa cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridice, celălalt ostenit, speriat, vorbind într-una, fără rost. Nu știa ce-ar mai putea spune, ce anume i-ar mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de corturile slave, am văzut că ne așteptau cam treizeci de longobarzi dezarmați, făcând cerc în jurul cadavrului despuiat al lui Aio. Dragostea acelor oameni pentru propriile familii și faima îngrozitoare pe care o avea Grasulf în rândurile lor, așadar, cele două lucruri pe care le invocasem, au dat rezultate. După ce cadavrul lui Aio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ieyasu era Îmbrăcat În civil Încă de dimineață și se schimbase repede Într-un kimono. — A, Kazumasa? Stai prea departe acolo. Vino puțin mai Încoace. Omul care nu se schimbase deloc era Ieyasu. Totuși, când Kyutaro se apropie păru total dezarmat. — Kazumasa, aș vrea să fii mâine dimineață solul meu la tabăra Seniorului Hideyoshi și la cartierul general al Seniorului Nuobo din Kuwana. — Firește. — Scrisorile de felicitare sunt aici. — Felicitări pentru acordurile de pace? — Întocmai. Cred că Înțeleg la ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
făcând din ritualurile calde ale căminului un jalnic și patologic substitut. Solo, soțul arhitectei Gala, profesionista mândră de succesele ei, începe să dea semne clare de involuție intelectuală după ani de subordonare față de un autoritar director de instituție. Medicii, total dezarmați, nu fac efortul minim de a sprijini familia derutată. Luciditatea o ajută pe Gala să-și păstreze calmul și să regizeze ritualul cotidian, ca și cum „piesa continuă”. De fapt, ea descoperă cu oroare că începe să renunțe la propria meserie, asumată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
încît ea să devină o știință multidimensională, integrînd valori-dimensiune etice, morale, politice ș.a.m.d. "Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale ? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul dezarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și răspunsurilor". (Michel Beaud, Gilles Dostaler, Gîndirea economică în retrospectivă, Humanitas, București, 1999, p. 210
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spre a nu face multe mișcări, de frică să nu stârnesc dihăniile din stepă, prinsei să trag cu degetele picioarelor încet, încet plapoma în jos... când o! întâmplare!... o, ceas rău!... plapoma [...] lunecă de pe mine și... deodată mă trezii gol, dezarmat și prăpădit în mijlocul întunericului, expus la toate fantomele". Trebuie reținută expresia sintetică "mijlocul întunericului", care anticipează titlul unei metafore simfonice a terorii în opera lui Joseph Conrad (ce-i drept, recontextualizată și diferit orientată). Terifiantul cunoaște un crescendo, cu acțiuni
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fi vorba despre un model metodologic eficient pentru orice profesor și În orice condiții.În opoziție cu această atitudine, alți didacticieni susțin că un profesor poate să aibă o excepțională pregătire teoretică de specialitate și, cu toate acestea, să rămână dezarmat și neputincios În fața unor sarcini (probleme) instructive dacă nu dispune de procedurile necesare. În aprecierea acestei atitudini, noi considerăm că este necesar să se pornească de la actuala situație și anume: Învățământul modern este un Învățământ de calitate, de mare eficiență
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
moștenit de la taică-su și la lenjeria de corp pusă alandala de către Craii apărători ai ordinii. Apoi, calm, le-a explicat că într-o viață anterioară avusese aceste nobile preocupări și, în ciuda aparențelor și circumstanțelor, continua să le aibă. Atunci, dezarmați, jandarmii au lăsat baltă această viață de artist ("A, bine" - a spus unul dintre ei - "înțeleg, sunteți un artist!") și, cum era de prevăzut, i-au pus o grămadă de întrebări în legătură cu prezența lui pe aeroport. Domnul Carol a spus
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Paleologu, Șora, Paler, Pleșu, Bogza iau apărarea lui M. Dinescu!" în Contemporanul, Adrian Păunescu l-a atacat. Dulea, care și-a amestecat condeiul cu al poetului, oprește replica din Săptămîna: "Deci așa stau lucrurile (...) Complotul este evident. Sîntem puțini și dezarmați". Generațiile actuale vor trebui să reflecteze îndelung la paradoxul care făcea din Ceaușescu marioneta dizidenților și ostililor împingîndu-l la gestul necugetat de a-și persecuta fidelii, ca Barbu și compania. "Doar o scîrbă imensă mă însoțește. Țara lui futu-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
că ești în întîrziere față de lucruri. Te afli acolo unde ele nu mai sînt" (Valéry). * Ambiguitatea caldă (erotică!) a compromisului: "Tîrguiala este o colaborare ca și dragostea" (Malraux). * Inteligența profită de impasul certitudinii: "În fața evidenței, inteligența se simte nu numai dezarmată, ci despuiată de însăși natura ei" (Blaga). * "Destinul omenesc nu cunoaște amenințare mai mare decît moartea din motive necunoscute!" (Gomez de la Serna). Dar oare se poate spune că moartea ca atare are motive cunoscute? * Ficțiunea ne reechilibrează ontologic: "Neamul omenesc
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
zece mii de combatanți din Berdiansk, plecați pe front, s-au întors acasă două mii. În primele zile de ocupație Anna cu părinții înnoptau la sora mamei, la marginea orașului. Casa ei era pe deal. Din fereastră puteau vedea prizonierii, Armata roșie: dezarmați, dezbrăcați, desculți. Erau însoțiți de nemți cu casca pe cap, iar în urma coloanei, ca la paradă, motocicliști. Anna-mi spunea că și după cincizeci și cinci de ani este cuprinsă de fiorii pierderii casei, a patriei, a existenței proprii. Aceste tablouri
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
la exercițiile de vioară ale primului, care interpreta o partitură din Bach. Ce îi apropie, ca prezențe ale romanului, este o relație de afinitate morală, faptul că fiecare întruchipează, ca personaje, o ipostază a inocenței, a idealismului naiv, a candorii dezarmate, rănite grav în cazul lui Strava, cum încă nu i s-a întâmplat lui Tin, dar s-ar putea să i se întâmple. Acesta este cercul care pe amândoi îi cuprinde, „țarcul” în care se găsesc închiși, cum sugerează și
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]