204 matches
-
dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul inițial, amintirea vieții. (Meridian) Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă timp, dar și spațiu câștigat (prin multiplicare). Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
neglijent dispreț pentru întrebările ce i se puneau, Stein își răpăia plin de sine răspunsurile excelente. Cu gândul la binecuvântatul „treci la loc“, încerca să privească mereu dincolo de clasă - pe fereastră -, mestecând parcă ceva sau șoptind nu știu ce. Tot așa de dezarticulat trecea apoi la loc, pășind pe parchetul lunecos, se așeza în bancă la fel de zgomotos precum se ridicase și, fără să privească în jur, se punea pe scris sau scotocea în pupitru până ce atenția clasei trecea asupra următorului chemat la lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
schimb massa de gunoi care se întinde până la orizont începe să aibă evidența ei. Ce se întâmplă deci odată cu această tasare de elemente disparate: acestea, în toată diversitatea lor nesfârșită, alcătuiesc un tot omogen, în care părțile - formate din lucruri dezarticulate, de aruncat, inutile și deci fără sens - capătă sensul unei aglutinări făcute la întâmplare - așa cum se spune „adunătură“ despre un grup de oameni care se strâng doar ca să fie laolaltă, ca oile. Așa și cu deșeurile, cu gunoaiele, cu toate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
articulații generale în care se găsește subiectul respectiv; ceea ce înseamnă, într-un sens fecund, care nu trebuie lăsat deoparte, că celelalte moduri de influență ale mediului sunt ignorate în profitul unuia singur, care rămâne astfel, în mod necesar, incomplet, adică dezarticulat. Ar fi cazul să admitem totuși că un singur termen mediu nu ajunge să satisfacă cerința de influență logică în care se găsește plasat un subiect și că apare necesară o lungă suită de treceri prin mediile pe care termenul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
simte nevoia unei recunoașteri obiective, de aceea nici nu se poate simți jignit, orgoliul lui nu poate fi nici rănit, nici lovit, întrucât eul său nu are funcție comparativă; de aceea și delirul său poate lua cele mai neașteptate înfățișări, dezarticulate și incoerente, el se poate compara cu orice pentru că nu se compară cu „cineva“, cu cei care sunt vecinii lui de specie. Așadar, întrucât nu este constrâns de nici o funcție obiectivă, nebunul este un om liber. Dar el nu știe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște salturi dezarticulate. În acel moment o văzui pe Amparo. Acum știu că Hesed nu e numai sefirot-ul grației și al iubirii. Cum amintea Diotallevi, este și momentul expansiunii substanței divine ce se răspândește către periferia-i nemărginită. E grija celor vii față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în anii 90 - un mic aperçu al viitorului agriculturii românești după integrarea în Uniunea Europeană. În Ianca, nimeni nu face nimic, iar toată lumea se plânge, îmbrăcată în haine ieftine chinezești, de plastic lucitor. Ianca este imaginea însăși a unei Românii dezmembrate, dezarticulate, plasate la mijloc între cartea poștală turistică gen „Mănăstiri ortodoxe“ și centrele urbane cu tradiție. Rezultatul este un hibrid monstruos. P.S. Am omis un lucru esențial: de curând, în „centru“, Banca BRD și-a deschis un chioșc „design“ de tablă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
piesă pe care dramaturgul a intitulat-o "dramă" (celelalte erau doar "vodeviluri"). Cehov a dat de "mucegaiul banalității", a surprins cu o "crudă tandrețe", derizoriul care instaurează tragedia. În piesele lui personaje buimace se mișcă anapoda, aiurea, ca niște păpuși dezarticulate. Repetă la nesfârșit aceleași cuvinte și se plictisesc de moarte. "E totuna, totuna", îngână, ca o flașnetă, Cebutkin. Ce ascund oare vorbele acestea fără șir și fără rost? De ce se agață de iluzii personajele lui Cehov, în timp ce falsul din existența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o anumită fervoare ca și cum ar fi repetat toți în fața oglinzii această replică. Da, cineva îi învățase cum să reacționeze în fața mea, să nege cu același zîmbet pe față, cu același tremur perfid în glas. „Dacă un tînăr student stîngaci, puțin dezarticulat, cu o barbă neîngrijită, cu ochelari vă întreabă unde este intrarea la Cafeneaua timizilor, ce spuneți ?” „spunem fără nicio ezitare, cu un glas hotărît dar calm, privindu-l drept în ochi și chiar punîndu-i o mînă pe umăr, că așa ceva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unde femeia citea fără glas lângă fetiță din cartea cartonată; i-am întins tichetul, ea fu surprinsă, cred că m-a întrebat de ce plec, mi-e rău?, ochii ei mă investigau în acest sens, eu i-am făcut un semn dezarticulat între a-i cere să-mi aducă pardesiul și să-mi dea cartea, să văd ce citeau, ea se pierdu printre haine, fetița îmi întinse - poate și ea speriată de fața mea - Netocika Nezvanova. Garderobiera îmi aduse pardesiul tocmai când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
s-a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ciudat și mecanic al unui joc de biliard - un trăgător îndepărtat trimite bilele ce izbesc, prin ricoșeu, un număr de destine ce se frâng. Ascuns în tranșeele sale, soldatul are acces la o manetă a destinului, la fel de silențioasă și de dezarticulată ca și pârghia unui joc mecanic dintr-un bar ordinar. De când ajunsese în acest colț de Spanie, de unde poate că nu avea să mai plece niciodată cu adevărat, jocul de-a v-ați-ascunselea cu moartea îi devenise indispensabil, parfumat și halucinogen
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iar cei care țipă se chinuiesc să țipe și mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toți își văd de treburile lor mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, iar tu te simți atunci ca o păpușă dezarticulată. Ca să recapeți senzația că ești om trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebunești. Și ca să nu înnebunești, țipi și mai tare. Și deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Țipătul a ajuns la limitele lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
privirea. Ei, Sandule, ăștia mai bătrâni se urnesc greu. Așa și cu Gicu, o ia mai pe ocolite, Își face antrenamentul. Ca Dinamo, s-au antrenat până au ajuns la croați, iar pe urmă s-au dez-antrenat și dezmembrat și dezarticulat. Cică se scot cu Rapidul lui Șumi-Gol, dar eu am niște presimțiri sumbre. Gicu dă cu pumnul În masă, sar stropi de bere din halbe, În toate direcțiile. Gore, fotbalul nu are ce să caute aici și acum la această
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile a ceea ce era viata lor de atunci: ciuma pe scenă, sub înfățișarea unui actor dezarticulat și, în sală, tot luxul devenit inutil, sub formă de evantaiuri uitate și de dantele atârnând pe roșul fotoliilor. ÎN TIMPUL PRIMELOR ZILE ALE LUNII SEPTEMBRIE, RAMBERT LUCRASE SÂRGUINCIOS ALĂTURI DE RIEUX. EL CERUSE NUMAI O ÎNVOIRE DE-O ZI CÂND TREBUIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ash și Lambert trecură pragul. Ofițerul științific se grăbi să-i acorde lui Parker primul ajutor. Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
componentele vedere-vorbire sunt solid prinse în aceste modele sofisticate. Mă așteptam să vorbească. Ea mai încearcă o dată. ― Ash, mă auzi? O voce familiară, deloc distantă, răsună în popotă. ― Da, te aud. Îi era foarte greu să se adreseze unui corp dezarticulat care, până la proba contrarie, nu era decât o mașină, ca detectorul sau arma electrică. Pe de altă parte, petrecuse atâtea ore la bordul lui Nostromo în prezența sa. ― Care... care era acest Ordin Special 937? ― Întrebarea vine împotriva programării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
foarte mulți ani împreunè, alesul pozițiilor la masè, dezbrècatul hainelor, drumul meu pânè la cel mai apropiat cuier, constatând cè, în ciuda emoției care mè cuprinde, mișcèrile trupului meu curg natural una din cealaltè, nu mè surprind fècând gesturi inutile sau dezarticulate, E ca si cum, dupè o lungè perioadè de absențè, m-aș întoarce acasè în propriul meu trup, pe masè, trandafirii și busuiocul, floarea norocului între noi, preocupându-ne deocamdatè de meniu, eu aruncându-mi ochii pe lista de specialitèți culinare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
crede Christa? Ce spui, dragul meu? Ce spui...? Spune-mi și mie... vorbește mai tare... vreau să Înțeleg și eu ce spui... De când nu mai vorbește românește când face dragoste cu o femeie? De când nu mai vorbește deloc? Doar sunete dezarticulate, doar strigătul profund al trupului, atunci când ejaculează... * — ...Se poate, la urma urmei, să fi și visat, de ce nu... E concesiv, ca să Închidă mai repede subiectul. Ce a putut Christa să-l audă spunând? Încă mai bâjbâie după vis, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în toate părțile, însă întunericul oprea orice posibilitate de a ne descurca. Și atunci, când Viky mi-a spus vorba așa de pașnică: "N-avem ce face. Să o așteptăm mai bine în casă", am început să țip la ea dezarticulat: - Cum poți să fii așa de liniștită?! Știi ce poate să însemne dispariția Ioanei? Dar știi ce se petrece în sufletul ei? Habar n-aveți, cu toate că o cunoașteți de totdeauna. Și nu bănuiți tragedia ce s-a întîmplat între noi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
el, și să crape cu toții, și cu toată puterea l-a îmbrâncit pe gardian, dar atât de violent încât el s-a dezechilibrat, și atunci celălalt gardian i-a tras un dos palmă, și atunci tata a început să urle dezarticulat, horcăind, și a luat-o spre mama, dar gardienii l-au tras înapoi de lanț, și atunci mama s-a năpustit asupra unuia dintre ei, și l-a lovit cu pumnii în piept, și a strigat, ajutor, nu-l lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz. - Gabi Gabrielito, sifilitico și deshumato! Ai stors, dezarticulato, vălmășagul de ceapă?... N-am auzit nici până acum, peste căpățâna de ceapă, trântitură de ușă... Fătoaca țâșni, cu carnea dosului făcând o dulce plescăitură în aer, precipitîndu-se către tocăria ușii prin care se ivise și unde, înconjurînd bulbul unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mele. Ducându-se apoi spre Warda, unul dintre bandiți îi porunci: — Saltă-te! Cum ea rămăsese fără grai, banditul veni spre Mahomed și îi puse vârful pumnalului în gât. Îngrozită, concubina se scutură și dădu din mâini ca o marionetă dezarticulată, dar fără să se desprindă de sol. Nepricepând latura tragică a situației, am izbucnit într-un sănătos hohot de râs, pe care tata mi l-a înghețat pe buze dintr-o singură ridicare de sprânceană. Răufăcătorul zbiera: Sări mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împlinirea sensului său profund prin noile valori aduse de creștinism. Credința creștină este legată de o revelație istorică: pentru creștin, valabilitatea simbolurilor este asigurată de întruparea lui Dumnezeu în Timpul istoric. Însă simbolismul acvatic universal n-a fost nici abolit, nici dezarticulat ca urmare a interpretărilor istorice (iudeo-creștine) ale simbolismului baptismal. Cu alte cuvinte, Istoria nu izbutește să schimbe radical structura unui simbolism arhaic, ci doar îi asigură mereu semnificații noi, care nu distrug însă structura simbolului. Putem înțelege mai bine toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de baleniere, că nu lăsase nici un singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]