285 matches
-
cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori "dragul nostru idiot", dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. "Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întîlnește". Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de gardă, având în vedere că cea mai mare parte a evadărilor reușiseră. De fapt, oamenii care evadau în aceste momente dădeau ascultare unor sentimente firești. Datorită ciumei, la unii se înrădăcinase un scepticism adânc, de care nu se puteau dezbăra. Speranța nu mai acționa asupra lor. Chiar atunci când vremea ciumei trecuse, ei continuau să trăiască conform normelor ei. Aceștia rămăseseră în urma evenimentelor. La alții, dimpotrivă, și aceștia se recrutau mai ales dintre cei care trăiseră până atunci despărțiți de ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Fiecare își reținuse un loc pentru ziua aceea în cursul celor două săptămâni de răgaz, tremurând ca nu cumva să nu fie anulată în ultima clipă hotărârea prefectorală. Unii călători care veneau spre oraș nu erau, de altfel, cu totul dezbărați de teamă, căci dacă cunoșteau ei în general soarta celor apropiați lor, nu știau nimic despre ceilalți și despre orașul însuși, căruia îi atribuiau o înfățișare de temut. Dar asta nu era adevărat decât pentru cei pe care pasiunea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori „dragul nostru idiot”, dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. „Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întâlnește”. Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-o instituție de boli mintale. După acea experiență, a lucrat cinci ani În vecinătatea Cercului Arctic, dar nu vede acest episod cvasi-solitar ca pe o „dispariție“. A fost mai degrabă reintrare graduală În rîndul lumii. În America s-a dezbărat, deliberat, de dragostea de singurătate. — Știi, spune, privind În adîncurile paharului de vodcă, fumez În restaurante, Îmi parchez taxiul lîngă hidranți, vorbesc cu toți cei pe care Îi Întîlnesc. Las multe indicii, ca oamenii să poată spune „Ivan a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pilească și să socoată ce parte a corpului să-și mai găurească. — Între timp, pot să se și Îndrăgostească, ca și mine. SÎnt nebun după Frumoasa Barmaniță! mormăie Ivan, sărutîndu-și vîrfurile degetelor și aruncîndu-i fetei o bezea. — Oameni ai lumii, dezbărați-vă de sentimentalisme. Wakefield bănuiește că „dragostea“ este periculoasă. Îi face pe oameni euforici și le produce halucinații. Herman Melville a scris ceva despre universul care a fost zămislit de frică, dintr-o sferă invizibilă de teamă. Apoi a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
convinsă că ar trebui să fac eu primul pas? o Întreb În timp ce ne punem hainele și ne pregătim de plecare. Linda, conform obiceiului, a plătit și pentru mine, căci e prea cufundată În rolul de mamă supremă ca să se poată dezbăra de el. — Da, sînt, răspunde ea cu un zîmbet și ezită puțin Înainte să mă ia de după umeri și să mă strîngă la piept, așa cum făcea Linda cea de demult, cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai ales, aveau asupra ei un efect aproape magic. Straniu personaj, stranie alegere de a veni să se instaleze tocmai acolo. - Trebuie să-ți placă singurătatea, gîndi ea cu voce tare. - E un obicei de care nu mă mai pot dezbăra... Își puse haina peste umerii ei cu un gest rapid și delicat. - Nu ai familie? Întrebă Încetișor Marie. Cu simplitate, Îi destăinui că Își pierduse părinții foarte devreme, că nu mai avea practic legături În Irlanda, de unde se trăgea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bruscă, apucându-mă de braț. Dă-ți o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în cutia de bijuterii. După care mă uit la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător în prag. Mergem ? — Zi-mi și mie: ce-a fost chestia de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
priveam pe furiș spre banca goală a Cristinei, înainte să deschid catalogul și să fac prezența sărind peste numele ei. - Victor, du-te după cretă, să vă dau tema, m-am pomenit odată spunând. Ale dracului integrame, nu mă pot dezbăra de ele. Odată ce mă prind în mrejele lor mă zăpăcesc. Atât mi-a trebuit, să mă aud rostind cuvintele astea când încă nu rezolvasem „Disparitate!”, o definiție din patru. Victor s-a uitat la mine cam ciudat, eu am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ea, adunându-și genunchii la piept și privind în întunericul de afară. Și-au luat rămas bun scurt, doar cu îmbrățișarea și o sărutare, dar dulce, chiar pasională, ceea ce a făcut ca Iuliana să se mai învioreze și să se dezbare de gândurile ce o năpădiseră în mașină... Eugen s-a întors repede. La spital era liniște sau, cel puțin aici, la salonul în care se afla Iustin. În celelalte, destulă animație și Eugen se simți dator să se informeze despre
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și să trăiască continuu o fericire alăturea de el. Trupul, mintea, toate spuneau când îl privea, o divulgau ochii limpezi, clari, fără minciuni sau ascunzișuri și foarte blânzi. Însă lui îi era teamă, o teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era teamă de o existență placidă, destinul omului nu îl interesa dacă era eroic sau mediocru, pentru el era suficient să fie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lumea din afară - n.n.], să le combin - matematicește? - Între ele, izbutind uneori o asociere nouă”) Îi apare nu mai puțin primejdioasă decît conceptualizarea limbajului, - Însă tot În perspectiva convenționalizării inevitabile. Căci urmează, imediat după aceste Întrebări, propoziția: „Afirm că mă dezbar de formulă, și această afirmare devine o formulă”... Ambele amenințări vizează deci aceeași neliniște („această zvîrcolire În insomnia din mine Însumi”) a poetului avangardist, care caută, utopic, un teritoriu pur al trăirii, căruia să-i corespundă o expresie salvată de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
autoguvernarexe "„autoguvernare" la nivel individual. Lipsa autoguvernării merge în chiar inima ratărilor tentativelor de modernizarexe "„modernizare". Este greu de conceput că un spațiu politic și cultural unde individualismul, autonomia și autoguvernarea au fost teme politice și practice extrem de marginale se dezbară ușor de patriarhatxe "„patriarhat" în variile sale forme de manifestare, inclusiv cea de gen. Mai mult, Ghicaxe "„Ghica,Ion" insistă asupra unei cauze de fond a autonomieixe "„autonomie" scăzute a femeilor: dependența economicăxe "„dependența economică" față de bărbați. Încă din acea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
el prin intermediul literaturii. „Priza” dintre sensibilitate și lucruri nu se produce decît În acest plan convențional. Cutare vers: „d-amănunt privind natura” indică o voință de profunzime, Însă promisiunea nu este Împlinită. Ar trebui alt ochi și o altă concepție, dezbărată de clișee, pentru a putea intra În contact cu elementele materiei. Neputînd pătrunde Înăuntru, spre profunzimi, imaginația caută altă cale de a defini natura: prin aglomerarea de noțiuni din sfere diferite. Există În poem un mic proiect În această direcție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imprecații din Basme, anticipează și o imaginație poetică mai pronunțat materială: „flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte!;... să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată Într-o oarecare măsură de prea dalbele modele literare. În Basme, Legende istorice, modelele revin, sub alte forme, și ele se bizuie pe un sincretism supărător. Un decor fastuos În care tronează, de regulă, luna (martor, spion al marilor evenimente
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din copilărie. Mama, Pica vorbeau de morți ca existând efectiv, și când Pica a murit, mama era foarte preocupată de a face toate formalitățile pentru liniștirea duhului ei, pe care îl socotea foarte speriat. De aceea nu pot să mă dezbar de ideea că atunci când voi fi împușcat, după un moment de leșin, mă voi ridica de jos ca un abur și voi lua-o înapoi spre oraș. Știu aproximativ ce gândește tata despre mine și-mi dau seama că e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
serviciu dacă l-ar ajuta, ar face alt om din el. . - Din nefericire, cumnatul meu e tot așa de încăpățînatîn chestiile de catedră. Am impresia că profesoratul universitar e un vițiu ca și morfinomania, de care e greu să te dezbari. L-ar ajuta, cu condiția să facă parte din familia lui, mai mult sau mai puțin. . - De aceea m-am hotărât și eu să mă despart, o fac cudragă inimă, și cine l-ar lua n-ar trebui să aibă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu cât caracterul ei abscons era mai mare. Gândirea a devenit o afacere în sine, care nu putea fi practicată în afara acestui limbaj și a istoriei lui. Ultimul care a încercat să readucă gândirea pe făgașul normalității și să se dezbare de "limbajul filozofiei" a fost Nietzsche, dar ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare, "eterna reîntoarcere a aceluiași" sau "supraomul" rămânând grevate de un iremediabil kitsch metafizic. Dar ce îi rămâne să facă aceluia care se excomunică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
terenul moralei și nu al politicii, ei nu au scăpat nici până azi și nici nu au cum să scape pentru că ăsta e năravul oricărui umanist, de care altminteri el este foarte mândru și de care nu are cum se dezbăra, pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist. Din această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut. Până și ultimul găinar ajuns în Senatul României, ultimul securist aciuat într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțeles obiectul așa cum el trebuie să fie {EminescuOpIX 84} înțeles, adecă fără scrupule, fără prejudeț subiectic. Apoi părerea mea sinceră, ca să nu zic amicală, ce voi a o spune d-lui critic, e că nu e acesta modul de-a dezbăra pe oameni de relele lor obiceiuri și de defectele lor cele mici sau mari. Mijlocul ce-l întrebuințează d-sa - chiar de-ar fi pentru realizarea unui scop bun - totuși nu servește decât spre a oțărî mai mult sufletele și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fie, cu toate că nu ar fi trebuit neapărat să fie așa, pentru că se știe că s-ar fi putut întâmpla și altfel. Nu există nici un om, iar dacă unul totuși există, atunci e ori ascuns, ori nesuferit. Concretul obiectelor s-a dezbărat de eurile lui timp de o viață, din ce în ce mai obraznic... Fie ca o molimă. (Ia o înghițitură mare din sticla de cognac de alături) O tânără ființă feminină... o bucată râvnită de carne omenească... un refuz cât viața de lung... o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
încă necesară pentru înțelegerea politicii mondiale. A ne descotorosi de realism fără a-l înțelege bine nu implică doar riscul de a pierde unele intuiții teoretice valoroase, pe care eu am încercat să le cuprind în această carte; a ne dezbăra de realism în felul acesta ar fi și inutil. Pentru că acesta ar fi cu siguranță cel mai bun mod de a-l reproduce în continuare, tacit și necritic. Bibliografie Abendroth, Wolfgang (1973) 'International Relations, Völkerrecht und Auenpolitik als Teildisziplinen
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
eleganță, s-a luat bunul obicei de a rivaliza cu luxul numai prin simplitate și de a considera absența prețiozității și afectării un ornament mai presus de orice alt rafinament 2. (E) Limbajul a suferit aceleași transformări și s-a dezbărat de ceea ce era de prisos. Istoria șhistoriaț a descins din poezie ca dintr-un car3 și, datorită Îndeosebi prozei, „mergând pe jos”4, cu picioarele pe pământ, a separat adevărul de legendă. Filosofia, la rândul ei, prefera să aducă lumină
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din putere și se Întunecă, devenind lâncede și Încetinite, Întocmai privirii ce răzbate cu greu prin ceață sau (F) aidoma pașilor afundați În mâl. Ele au nevoie de Îndelungă Îngrijire pentru a prinde iarăși puteri și totodată pentru a fi dezbărate și curățate de murdăria care le acoperă. Întocmai cum soarele nu devine strălucitor abia când iese din nori, ci era așa dintotdeauna, părând doar lipsit de lumină și Întunecat cât timp era În negură, (432) la fel și sufletul nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]