790 matches
-
baloți de paie, coceni, tulpini de floarea-soarelui, bumbac, sorg sau fin. - Smuls sau tăiat tulpini de cînepă, în, fasole, mazăre, soia, făcut piramide sau purcoaie pentru uscat. - Recoltat manual stuf și făcut maldăre și baloți; recoltat papura și rachița. - Îngropat, dezgropat via, hameiul. - Pregătit și transportat baloți de paie pentru cultura castraveților în seră. - Scos cu furca sau sapă cartofi, rădacinoase, butași, adunat în grămezi, decoletat, curățat de pămînt, încărcat în mijlocul de transport. - Scos puieți, vite altoite cu cazmaua sau cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/107049_a_108378]
-
acasă numai 17 copii. Satul a fost ars din temelii, iar rămășițele clădirilor au fost distruse cu buldozerele, fiecare dovadă rămasă în picioare fiind distrusă. Nici chiar cei îngropați în cimitirul satului nu au fost cruțați. Rămășițele lor au fost dezgropate și distruse. A fost realizat un film al întregului proces de către Franz Treml. Colaborator al serviciilor secrete germane, Treml avusese un magazin de produse Zeiss-Ikon în Palatul Lucerna din Praga. După ocuparea germană el a devenit consultant în materie de
Lidice () [Corola-website/Science/306587_a_307916]
-
nu mai erau la castel, Cromwell l-a prins pe Ogilvie și pe soția sa, care i-au spus o poveste falsă cum că onorurile au fost duse peste ocean. După reinstaurarea lui Carol II în 1660 onorurile au fost dezgropate și înapoiate regelui. În 1685, în timpul unei răscoale, 122 de bărbați și 45 de femei au fost capturați într-un donjon cunoscut ca "Whigs' Vault" (închisoare sub forma unei bolte) în Dunnottar. Anti-monarhiștii au refuzat să recunoască supremația regelui în
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
au fost duși la Fortul IX și executați. Ulterior, în decursul restului perioadei de ocupație nazistă, peste 5000 de evrei deportați din Europa Centrală aveau să fie executați aici. Circa 60 au evadat în decembrie 1943; ei fuseseră puși să dezgroape și să ardă trupurile victimelor mai vechi, în contextul . Treisprezece dintre acești evadați au putut apoi documenta tentativa Aktion de a ascunde dovezile crimelor în masă. Când Germania a început să piardă războiul și frontul s-a apropiat de Lituania
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
perioada lor de definiție este constituită de sosirea popoarelor germanice cunoscute colectiv sub numele de anglo-saxoni. Unii cercetători sugerează că invadatorii numărau doar 10.000, până la 25.000 de oameni, insuficient pentru a disloca locuitorii aflați acolo. Analiza rămășițelor umane dezgropate la un cimitir antic din apropiere de Abingdon, Anglis, indică că imigranții saxoni și britanicii băștinași au trăit alături. Probabil că avem de-a face cu o majoritate britanică, dominată din punct de vedere politic de o nouă elită", a
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
(din latină: "fossilis", „dezgropat“; numit în germană și "Petrefakt") este un termen utilizat pentru resturile sau urmele biologice ce au vârsta de peste 10.000 de ani în istoria Pământului. Această perioadă de timp corespunde perioadelor geologice de la începutul holocenului, iar în paleontologie pleistocen / holocen
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
Contactul cu lăutari ai satului l-au inspirat în creația sa și l-au determinat să mărturisească mai târziu: „Lor țiganilor, să le mulțumim, că ne-au păstrat muzica, această comoară ce abia acum o prețuim; numai dânșii ne-au dezgropat-o, ne-au trecut-o și au dat-o în păstrare din tată în fiu, cu acea grijă sfântă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: cântecul!” Ștefan Niculescu în articolul său „Aspecte ale creației enesciene
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. În 2014, cu prilejul împlinirii a trei sute de ani de la martiriu, rămășițele pământești ale domnului au fost dezgropate și plasate într-o raclă, care este expusă la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente sat și comună în județul Olt). Era fiul postelnicului Papa Brâncoveanu (Matei) și al
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul a fost adus în țară, însă văduva domnului a inscripționat numele Constantin Brâncoveanu în caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914. Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. În 1985
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
multe capete, care scuipa foc. Istorisirile cu balauri sunt amintite deja în timpurile vechi a Mesopotamiei și Egiptului antic preluat de greci, iar ulterior de romani.Unii fac legătura dintre balaur și animalele preistorice (dinozauri) ale căror oase au fost dezgropate cu o mare probabilitate și în lumea antică.Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții din Antichitate. Dacă o căutăm în limba greacă, etimologia cuvântului ( drakon "cel ce te fixează cu privirea
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
contribuit doi învățați transilvani ai secolului al XVII-lea. Cel mai cunoscut este călugărul franciscan umanist, constructor de orgi și organist Ioan Căianu (cunoscut și ca Johannes Caioni, Kájoni János). Culegerea, ajunsă la noi printr-un exemplar unicat, a fost dezgropată din zidul unei mănăstiri în 1988, unde fusese probabil ascunsă în primii ani ai regimului socialist în țară pentru a fi salvată de la distrugere. Nu era însă prima dată când codicele era adus la lumină de la data scrierii sale; de
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
ore de mers cu mașina de cel mai apropiat oraș, . Numai vehiculele de teren pot ajunge aici: steiurile și colții de calcar ar sfâșia imediat cauciucurile altor mașini. Deși au zeci de mii de ani vechime, foișoarele au fost probabil dezgropate din nisip în ultima sută de ani. Până în 1956, când le-a zărit Harry Turner, un istoric din Perth, formațiunile păreau a fi necunoscute - cu excepția unor vagi relatări cum că primii coloniști olandezi zăriseră ceea ce ei au crezut a fi
Deșertul foișoarelor () [Corola-website/Science/314629_a_315958]
-
cât o farfurie, nu mai mare decât două laturi de palme (sau 17 cm) în diametru, care a fost descoperit la Phaistos de arheologul italian Luigi Pernier în seara zilei de 3 iulie a anului 1908. În seara aceea se dezgropau (sub camera XL-101) pivnițele în ruine ale primului palat minoic, nu departe de Hagia Triada, pe coasta de miazăzi a insulei Creta. La circa 50 cm deasupra podelei, între oase arse de bovidee, lângă tăblița PH-1 scrisă în liniar A
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ) care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, fiica sa s-a vindecat de boală. Din porunca domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit în localitatea Tețu și a construit un paraclis la Teiuș. Starețul Evloghie Oța a dezgropat vechea biserică (care era acoperită cu pământ și pietriș adus de către torenți cu ocazia viiturilor), a făcut importante lucrări de restaurare și a pus-o la dispoziția credincioșilor și a istoricilor. Cu această ocazie, s-a descoperit un craniu gălbui
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
dintre 22 și 23 aprilie 1946, a devenit protagonistul răsunătorului gest de furt al cadavrului Ducelui împreună cu Rana și Parozzi. Profitând de o revoltă care se desfășura la , care a distras atenția forțelor de ordine, a intrat în unde a dezgropat cadavrul, și a plecat ducându-l cu roaba. Leccisi a spus, după mai mulți ani, că a aflat locul înmormântării, care era ținut secret, de la un fost prizonier german, în timp ce, potrivit poliției, locul de înmormântare a Ducelui era doar oficial
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
Nicolaescu) la finalul filmului " Un comisar acuză". Un glonte îi perforase un plămân, iar rana nu i se vindecase complet, medicul spunându-i că mai are de trăit maxim șase luni. Împreună cu oamenii săi, Paraipan merge la cimitirul Bellu și dezgroapă sicriul comisarului Moldovan, descoperind că acesta era umplut cu cărămizi. După masacrul de la Jilava, generalul Ion Antonescu desființase Poliția Legionară, dar membrii acesteia fuseseră angajați în poliția statului. Prefectul Poliției Capitalei, colonelul legionar Ștefan Zăvoianu (Ion Besoiu), fusese demis și
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
1995-2000. Este construită pe un plan treflat, specific arhitecturii mănăstirești a epocii când a fost ctitorită. Impunătoare și bine proporționată, are dimensiunile medii de 20,5 m lungime și 6,5 m lățime în dreptul absidelor laterale. În pronaos au fost dezgropate trei morminte cu criptă, probabil aparținând ctitorilor. Zidul ce despărțea naosul de pronaos este de masiv străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
calcul aceste descoperiri, împreună cu alte dovezi istorice, științifice și arheologice, Universitatea din Leicester a anunțat la 4 februarie 2013 concluzia sa finală că scheletul găsit îi aparține lui Richard al III-lea. Ca o condiție pentru obținerea permisiunii de a dezgropa scheletul, arheologii au acceptat ca, în cazul în care este identificat Richard, osemintele sale să-i fie reînhumate în Catedrala Leicester. Au apărut contestații cu privire la locul de înhumare și s-au propus alte locuri de înmormântare, cum ar fi sau
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
alte construcții. În 2007, pe strada Grey Friars a fost demolată o clădire fără etaje din anii 1950. Aceasta a dat arheologilor ocazia să efectueze săpături pentru a vedea dacă s-au mai păstrat urme ale mănăstirii medievale. Au fost dezgropate foarte puține vestigii, cea mai importantă descoperire fiind un capac de sicriu de piatră post-medieval. Rezultatele săpăturilor au sugerat însă că ruinele mănăstirii sunt îngropate undeva mai la vest decât se credea. Locul osemintelor lui Richard al III-lea a
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
sau decapitați. Execuțiile au continuat și a doua zi (10 noiembrie). Conform călăului-șef Jörgen Homuth, 82 de oameni au fost executați. Se spune că Christian s-a răzbunat și pe cadavrul lui Sten Sture, pe care l-ar fi dezgropat și ars, precum și pe cel al copilului său mai mic. Văduva lui Sture, Dame Christina, și multe alte femei nobile suedeze, au fost trimise ca prizoniere în Danemarca. Christian a justificat masacrul printr-o proclamație adresată poporului suedez, afirmând că
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
pentru a se dovedi ceea ce doreau cei care îi dădeau banii. Rasputin avea reputația că păstrează cutii cu părul virginelor cu care a a avut relații intime. Când casa în care a locuit a fost dărâmată în 1977, autoritățile au dezgropat câteva cutii cu păr îngropate în grădină.
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
nu a bătut niciodată - în timpul unui incendiu în 1737, o uriașă lespede (11,5 tone) l-a spart în timp ce era încă în groapă de turnare. Șocul termic dintre foc și apa de stingere a fost fatal. În 1836, a fost dezgropat de către arhitectul Auguste Ricard de Montferrand și a fost plasat în locul său de astăzi, lângă Turnul lui Ivan cel Mare. Existau, de fapt, încă două clopote cu același nume; primul la începutul secolului al XVII-lea, iar cel de-al
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
piroclastic al erupției, determinat de prăbușirea coloanei eruptive. Rămășițele arheologice ale orașului Stabiae au fost descoperite în 1749 de către Cavaliere Rocco de Alcubierre, un inginer care lucra pentru regele Carol al VII-lea al Neapolelui. Aceste ruine au fost parțial dezgropate de către Alcubierre cu ajutorul lui Karl Weber între 1749-1782. Ruinele dezgropate au fost însă reîngropate și locul lor a fost uitat până în 1950, când au fost redescoperite de un director de liceu. Situl a fost declarat zonă arheologică protejată în 1957
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
în pădure, având în mână o decorație militară sovietică. Ea este înmormântată, dar invitații la parastasul de după înmormântare o văd pe decedată în pragul ușii. Speriindu-se, o femeie scapă cănile cu vin. Participanții la parastas dau fuga la cimitir, dezgroapă sicriul și o găsesc pe Smaranda cu picioarele pătate de vin roșu. Joia are loc nunta Marei cu Iancu. În ziua nunții, Gogonea vine la locul nunții cu tovarășul Dumitru Păstaie (Lazlo Matray) de la Comitetul Județean de Partid și cu
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]