1,195 matches
-
Înclinându-și capetele, iar fețele lor bătute de soare au schițat În treacăt un zâmbet. Din s-a oprit În fața unei tăblii de zinc pe care erau lipite vechi afișe cu reclame de băuturi nealcoolice și de țigări. Câteva se dezlipiseră și scoteau la iveală altele, Încă și mai vechi. Abia când Din s-a aplecat să descuie un lacăt mare și-a dat Adam seama că tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și mintea mea care procesa încet tot ce se întâmpla la nivelul ochilor, la nivelul urechii, nu mai eram în stare să gândesc nimic, nici măcar frânturi de cuvinte nu îmi mai veneau în cap, doar imagini, în timp ce creierul mi se dezlipea în bucăți ude, saturate de apă, ca o bucată de pâine din dreptul burlanului, vaci pe câmp, vacă mov, vaci pe câmp, vacă mov și cântecul pe care mi-l fredona iubita lui Marius și care pe mine mă scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-ți trimit prin fax numerele la care mă poți găsi de îndată ce ajung la L.A., promise Șam. Nu-i nevoie să mă conduceți. Mă descurc. Ciao. Le făcu amândurora cu mâna și o zbughi afară în vârful picioarelor. Eleanor nu-și dezlipi ochii de la Adrian. — La ce te prinzi? repeta ea. Adrian dădu să deschidă gură ca să-i răspundă, insă exact atunci Șam reapăru în ușă dinspre vestibul. — Problema e să-i găsești punctul slab, călcâiul lui Ahile, secretul întunecat ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
întreba el, ridicându-se în picioare și privind în jur. — Ah, Șam, nu pleca! îl ruga ea. Mai stai! Păi, nu știu... — Adrian! spuse Eleanor. — Poftim? — Spune-i lui Șam să mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și dezlipească privirea de pe ecranul televizorului. — Sunt rupt de oboseală, cu schimbarea asta de fus orar... O să adorm. — Avem un pat în camera de oaspeți. — Credeam că-l... îngaimă Șam, părând să regrete acest început de frază ...Folosește Adrian, bâigui el. Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
socotim, să vorbim cursiv, căci ,, Nimeni nu se naște învățat”, zice proverbul. Citind, mintea noastră va deveni un laborator de idei și noi, buturugi mici, vom răsturna care mari. Citește o carte și apoi îți va fi greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de carte pe veșnicie. Cărțile bibliotecii formează o cărare sigură care duce spre eternitate. Jeorge Luis Borges și-a imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, mărturisind: ,,Alte persoane consideră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
va deveni laborator de idei, vom ști să dăm răspunsuri spontane și noi, buturugi mici, poate vom răsturna care mari. Cărțile bibliotecii formează o cărare care duce la eternitate. Citește o carte și apoi îți va fi greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de ele pe veșnicie. Alina-Giorgiana Dumitriu, clasa a V-a C Minunata împărăție a cărților Era o zi de vară. Stăteam la fereastră și mă uitam afară; mă plictiseam, deoarece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că plângeam. O mișcare mi-a distras atenția. Mi-am re-focalizat ochii, uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am rămas absolut nemișcat câteva secunde înainte să așez paharul pe podea, având grijă să nu-mi dezlipesc ochii de la ecran. Era ceva îndepărtat și viU în adâncimile zgomotului alb - o alunecare însuflețită de gânduri înotând spre suprafață, un corp mișcător de concepte și imagini pe jumătate întrezărite. D i s T an ț ă m-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
comportament cuminte și să le țintuiască pe făgașul pe care se întâmplă să se afle. E un parazit mic și folositor, zâmbi Nimeni, deși uneori provoacă într-adevăr greață. — Chestia aia s-a aflat în mine? Nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de la peștele-idee unduitor care atârna la doar câțiva metri de mine. — Da, confirmă Nimeni. Se ridică în picioare și, fără fereală, se apropie de pește prin spate. Eram îngrijorați că te vei răzgândi și nu ne vei mai ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bun, zise ea, și mă sărută tandru pe buze. Gustul ei atunci, atingerea și căldura și mișcarea, toate erau perfecte, asemenea celei mai dulci, celei mai triste note care-ți revine în gând după ani întregi de tăcere. Când se dezlipi de mine, îmi aruncă o privire ca și când ar fi fost ceva, ceva uimitor pe care nu reușea să pună mâna. — Știu, am spus, sărindu-i cumva în ajutor. Ne-am sărutat din nou. Când am deschis ochii, dimineața albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cel puțin, arată exact ca ea. Cum e posibil? Ce înseamnă, doctore? Nu știu. Dă-mi notițele lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
colaterală), ies din casă. Tano rămîne înăuntru, cu șira la țeava fierbinte. Și ce piruete mai făcea cînd mă simțea pe picior de plecare! Era de legat cînd venea primăvara. Nebun de legat. Îmbătrînești, Tănucă? Altădată nu te-ai fi dezlipit de daragaia ta Iordanca. "Am să-ți fiu înger de pază-n patru labe", așa a promis. Picioarele din spate i-s mai greoaie. Ieri, la prînz, s-a dus cu fetele, Dunguța și Gipsy, să latre. Partida de lătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pompând în urechi. De altfel, nu sunt nici măcar sigură că e vorba de respirația mea. De spaimă, aproape că nu mai respir, dar ceva gâfâie în spatele meu... mă înconjoară, mă strânge, mă înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții, nădăjduiesc că odată cu zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu catrene care închideau o stare finalizată, ei bine, polipoemul, plăcu Profesorilor care-l și spulberară în vâjâiala Rapidului de noapte, Galați-Episcopia Bihor, singurul de altfel care oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile de pe tampoanele roșii ale ultimului vagon, zise: Mi se pare mie sau versurile noastre s-au dus în sens invers, spre predecesorii noștri? După o gaură de vierme pulsatorie de gânduri, Nilă Hagiu răspunse sec: Și ce? Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se poate face nimic dacă înainte de a porni la luptă nu-ți inventezi propria țintă secretă despre care nimeni altcineva nu are cunoștință, spre care să-ți poți trimite săgețile frustrării de fiecare dată cînd simți nevoia. Nu-și poate dezlipi sub nici un chip ochii de panoul dedicat Celui mai Iubit Fiu al Poporului, cu portretul său celebru centrat între steagul republicii și cel roșu al partidului cu secera și ciocanul. Frumos îți mai șade, în halat alb într-o vizită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Rain-bow, Rou-lette, Ho-tel, Pea-cock, să fiu al naibii, încep să-l usture ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește de ceva care-l sîcîie. Patru Ace, hai să zicem că e doar un profitor care n-are prea mare legătură cu miezul afacerii, încearcă să-și facă ordine în cap, l-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar mai fi ... dormit. Pe când credea că urmărește țâștarul prin râpa din Cociobana și vremea era caniculară, o rază mai insistentă a pătruns dincolo de pleoapă și cu delicatețe a produs copilului o durere mică și plăcută, făcându-l să-și dezlipească pleoapele, să le depărteze puțin și să vadă razele, să le zâmbească și să-și manifeste fără grai frustrarea că nu are la Îndemână oglinda de la lampă pentru a trimite razele să exploreze Întregul bordei. Numai mama Maria Îi făcea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
adusă onestității circumscrise.“ Din această frază imaginară, prin care parodiez stilul Elenei Radu, încă se mai înțelege ceva. Dar din cele ale Elenei Radu, în numeroase cazuri, nu se înțelege nimic, nimic, nimic. Iată câteva exemple: „Strivim gândul și ne dezlipim de acccesorii. Lăsăm să se înțeleagă uimirea. Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem. Se cere tribut incompetenței și rețineri de mari achiziții.“ „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate... Unghiile recurg la forță majoră. Se adaugă colaborare subiectului pentru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fixez țepușa. Și motanul ce făcea? Se izbea ca un descreierat. Mă privea cu o ură diavolească încît mă înspăimînta. Aduc eu sfoară și leg bine țepușa. Satana s-a oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el și am început să am frisoane. Te hipnotiza. Nu știu. Am legat țepușa și am început să-l înțep. Sărea ca fript în toate părțile și miorlăia groaznic. Te ce-ai fi făcut în locul lui? Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-o ciorbă mai hușchită. Totul creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică se lipea de tălpi și apoi se dezlipea în pat, pe niște cotrențe, care se pare că într-un timp am avut rolul de cearceafuri. Nu era deranjat nici de praful de pe picioare, unii spuneau că este un fel de rapăn. Îi plăcea vara să meargă desculț, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe o cârpă, de te mai smiorcăi mult. Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-o scorbură de stâncă: Luna, cine a furat luna de pe cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-au dezlipit stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în apa Bahluiului. Cerul! S-a șters măcelarul pe mâini și pe față, ștergar vinețiu deasupra icoanei cu pete negre, cu pete roșii. Unde sunt norii, cine a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răs foit mai des paginile. E adevărat că o vedeam acolo și pe Klári, sora cu șase ani mai mare decît Zoli, de a cărei claie de păr blond și creț ochii mei imperfecți șovăiau de fiecare dată să se dezlipească. Mai Înaltă ca noi, părea o păpădie zveltă, cu pălăriuța ei de aur, gata să se preschimbe În nou raș și să se risipească În aer. Lacrima de cerneală Tot uitîndu-mă la ghipsul lui Zoli, mă temeam că, În locul lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiindcă nimeni, niciodată, nu oprește pe cel care urmează deja Calea, Adevărul și Viața. Nunta Stătea într-un colț și plângea. Mă uitam de ceva timp la ea. Fiecare alerga la treburile lui, iar noi, care rămăseserăm înăuntru nu ne dezlipeam privirea de la trupul fără viață întins la pământ. Așa cum cere datina. Cine știe la ce se gândea fiecare fiecare vede în moarte altceva, după cum și viața înseamnă pentru fiecare altceva cuvintele doar sună la fel. Și totuși... când ridicam ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e! Acuș' or să strige la ea, fiindcă e o jignire să te bucuri doar tu singură, când toți sunt triști! Ne-am așezat cu toții la masă. Dar ea nu-și dezlipea ochii de la străin. Și nici eu, nu știu cum, nu mă puteam uita decât la el. Mi-am zis că seamănă cu Regele meu, dar... eu nu-L recunosc pe Regele meu decât când o să se uite la mine. După lumina ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îi trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două fotografii neclare, îngălbenite de vreme. Dora le privește cu atenție. Una din ele înfățișează un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fetița ? Dintr-o singură mușcătură îi poate înhăța căpușorul..." Vocea Minodorei, care înțelesese că mi-e frică, a încercat să mă liniștească : "Nu te teme mamă, e foarte blând și foarte înțelept. Te-a lins la ochi și ți-a dezlipit pleoapa. Poate că și vânătaia o să treacă și nu o să te mai doară. Te rog încearcă să mănânci puțină pâine și o să-ți fie mai bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]