734 matches
-
le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le dezmierda tinerețea corpului de fete zburdalnice și dornice de distracție. Drăcoaica de Eleonora veni pe la spatele Anei și o prinse de abdomen cu o mână, iar cu cealaltă, începu să-i mângâie merișoarele micuțe. - Uite, Ana, ce-ți fac băieții când
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Te-am visat în somn azi-noapte Erai din nou atât de-aproape; Frumoasă ca întotdeauna! Eu te priveam, tu îmi zâmbeai întruna. Erai acolo lângă mine în noapte Și mă dezmierdai cu șoapte; Când m-am trezit în zori, atât de bucuros, Nu mai era nimic din ce părea să fi fost. De ce nu vii din nou în somnul meu? Să te alint cum știu doar eu. Te vreau din nou
DE CE NU VII? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363985_a_365314]
-
menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint și dezmierdându-i, topită de dragoste și duioșie, părul răvășit și umed. În îmbrățișarea mamei, copila de altădată trecea prin toate etapele ratate ale unei vieți ce-i fusese furată și renăștea cu fiecare suspin, pe care pieptul ei lăsa să se
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
poate prinde în capcana suspiciunilor, fără a fi neapărat vinovat de dorință iubirii. Ai voie să mă privești un minut, atât. Fără închipuiri voalate, dezmierdări sau atingeri nevinovate. Doar așa îmi poți sculpta nudul fecund. Nu mă atingi, nu ma dezmierzi înfăurșurându-mă în miresme lingvistice, clar? Mă poți doar pătrunde cu ochii, explorându-mi adiacent intuiția formelor. Am să îndur, Dumnezeu știe cum. Mă poți întoarce cu fața în sus cu fața în jos, supusă te voi lăsa să admire bucuriile
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
deschise, privind una spre cealaltă mirate. Nici ploile, nici plapuma zăpezii nu le clintise podoabele, și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi. Se aplecau ușor una spre cealaltă, ca într-un tangou. Iar viața lor părea animată acum, parcă dorind să trăiască o primă aventură. Mi-am imaginat atunci
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
la toate frământările mele. Îmi place vocea lui, liniștea pe care mi-o toarnă în suflet. Îl am în minte, cu ochii ăia mici, imposibil de mici, ca de veveriță și cu coama încâlcită, în care am visat să mă dezmierd (și nu o dată!). Poate tocmai de-aia se poartă ras în cap...ca să nu mă ispitească! -Aici, toată lumea e cu capul plin de horincă. Am venit s-o mai văd pe bunica, cât mai e în viață. O să-ți aduc
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
ochii-ți verzi eu fi-voi ca floarea-n primăvară Iar tu râvnitul prinț din visu-mi de fecioară, Noi, doi copii frumoși ținându-ne de mână, Ne vom păstra iubirea, curată să rămână. Cu zâmbetu-ți de jar mereu să mă dezmierzi Să-ți fiu prilej de liniști și-n ochii mei să vezi Cum înfloresc toți macii și-și cântă fericirea Și-n inimile noastre statornicesc iubirea. În calea ta să fiu banala aventură, Fugarul „te iubesc” să-ți fluture pe
NU VREAU SĂ-ȚI FIU O SIMPLĂ AVENTURĂ de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362307_a_363636]
-
pe trupul meu, Împletindu-se puternice În jurul formelor mele armonioase. Umerii tăi goi Sunt munți de sidef, Iar pieptul tău neted E lan de grâu, unduindu-se în bătaia vântului. Vocea ta Este un sunet discret de liră, Ce mă dezmiardă necontenit Cu acordurile-i suave. Cuvintele tale de dragoste Sunt un izvor nesecat, Din care mă adap cu nesaț, fără să mă satur. Ești jumătatea mea perfectă, Care mă dezvăluie exact așa cum sunt Și formează întregul cu mine! Referință Bibliografică
PORTRET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362341_a_363670]
-
ochii-ți verzi eu fi-voi ca floarea-n primăvară Iar tu râvnitul prinț din visu-mi de fecioară, Noi, doi copii frumoși ținându-ne de mână, Ne vom păstra iubirea, curată să rămână. Cu zâmbetu-ți de jar mereu să mă dezmierzi Să-ți fiu prilej de liniști și-n ochii mei să vezi Cum înfloresc toți macii și-și cântă fericirea Și-n inimile noastre statornicesc iubirea. În calea ta să fiu banala aventură, Fugarul „te iubesc” să-ți fluture pe
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
te-ar nineri. Nici iarnă-ți sunt, nici vânt, nici strop doar vagă amintire, povestea de iubire, e rătăcită într-un grop. 07.12.2016 Ucenic - Să fiu, să fim, să vrem ... spâldării = puzderie, droaie; a nineri = a alinta, a dezmierda, a mângâia; grop = săculeț cu bani pecetluit, care se expediază prin poștă. Referință Bibliografică: De-aș fi doar ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana
DE-AŞ FI DOAR ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362497_a_363826]
-
eu romantic uneori?, se bosumflă Ari deodată. - Ba da, ba da, dar mă miră... Atâta tot! Și se repezi să-l sărute pe obraz. Ari însă se feri iute și o făcu pe supăratul. - Haide, haide, nu te supăra!, îl dezmierdă Maria. - O să-mi treacă doar dacă te duci în cabină și-mi aduci și mie un pahar de șampanie... Maria zâmbi și intră în cabină repede, căutând din priviri un pahar, dar ochii îi căzură din întâmplare peste ziarul aruncat
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele tărcate Dorm cuminți după cuptor Pisicuțele tărcate, De pisică alintate Sunt în lumea viselor. În leagăn un copilaș Dezmierdat de mama lui Râde-n lumea somnului Lăudat de îngeraș. 25.Râma Cine-i în zori pe cărare ? Doamna râma, la plimbare ! În rochiță de mătasă Ea se plimbă grațioasa ! Ionuț, pescar înrăit O lua la pescuit! Povestea cum se
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
în Dumnezeu . În camere șiruri de ștergare tradiționale, înconjurând cei patru pereți Pe sală, începând din martie până la începutul lui octombrie, oale lucrate din pământ adăposteau duble și mușcate, busuioc, rozmarin și măgheran care împodobeau casa cu multitudinea culorilor și dezmierdau cu parfumul lor întregul spațiu. Coborai scările casei lui Ion, fiul lui Cordea strămoșul, căsătorit cu Paraschiva Popa Moisă, fiică de preot, scări curate totdeauna, la parter unde, de obicei, era o cameră pentru cei vârstnici o magazie - cămară, unde
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
un act de impietate, știrbind frumusețea textului ca întreg. Spre exemplu, ar trebui citate integral poeme ca „As-noapte, Iisus...”, „Avem atâția morți”, „Ne vom întoarce într-o zi”, „Foamea”, „Lanțuri”, „Blestemul Aiudului”, „Imn morților”, „Cimitir de deținuți”, „Vorbitor”, „N-ai dezmierda”, „Metanie”, „Vizita” etc. - scrise de Radu Gyr. Numai dacă ne referim la poezia acestuia ar putea fi realizat un studiu amplu. Forța sugestiei în poemele sale, modul în care este prezentată umanitatea lui Hristos, suferind alături de cei închiși, concreteța durerii
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau necazurile. Chinuita făptură care avea pe vremuri înfățișare ceva mai omenească și un nume, Tragodas, ajunsese acum o nenorocită epavă ce nu mai era demnă decât de numele de cerșetor. Arăta ca o ființă netrebnică, cu ochii bulbucați și roșii
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
de mult timp stătute în nemișcare / pe alveolele unei inimi /despre care nici nu știam că există / da / era frumoasă/ îi șopteam că e frumoasă / reinventam frumosul sub pupilele mele/ ca și cămașa de in subțire care îi acoperea sânii / dezmierdându-i în formă de poem / poemul devenea ea”.../ Așa cum ne spune și poetul George Adrian Popescu, când ochii i s-au deschis spre o nouă lumină ( care era femeia), totul în jur a devenit cântec, a devenit poezie. Versurile profunde
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Acum mă grăbesc. Ne-am luat cu vorba și uite cât este ceasul! La revedere. Întinse mâna scoasă din mănușa fină din piele de căprioară, pentru a-și lua la revedere. Condurache i-o sărută galant, iar Getuța, cum o dezmierdase Sebastian, îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi buni prieteni ce se bucuraseră unul de prezenta celuilalt timp de două ceasuri. Rămas în poartă, Sebastian o privea cum se îndepărtează cu pașii săi mărunți. Fiind doar în
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
REVERIE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe malul mării stau tăcută Al valurilor cântec ascultând, Iar luna mă privește mută, Cu raza ei în noapte luminând. În cântec valul mă dezmiardă Alinându-mi al sufletului dor. Și duce-n mare să se piardă, Durerea mea din clipele ce mor. Ai apărut în fapt de seară Și ai aprins al dragostei fior, Făcând din inimă vioară, Pe struna ei cântând al meu
REVERIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363258_a_364587]
-
pierde, Din frunze irosește prea mult verde, Luminile pălesc, nu mai sunt treze. Vin vijelii și ploi, vin să ne certe, Să-mprăștie nisipul pe faleze Și-apoi pe-albastrul mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat de stele și de lună. Și fremătând de taine nepătrunse, Prin noapte vom străbate, prin furtună, Pe ale dragostei cărări ascunse. ( Leonte Petre ) Referință Bibliografică: ALTE
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
eu să duc...? oare se poate Tot ce-am știut că sunt și ești, cândva ? Sau cel mai bine-ar fi să fim în toate, Doar unul, picături în apă Să! Și contopiți ,privire-albastra... verde Pe Cerul înstelat să mă dezmierzi , Că ochii Lui din care nu se pierde nimic, să strălucim :... să mă păstrezi! Referință Bibliografica: ...să mă păstrezi / Shanti Nilaya : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1334, Anul IV, 26 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Shanti Nilaya
...SĂ MĂ PĂSTREZI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368369_a_369698]
-
întoarse cu fața spre el și o strânse cu afecțiune în brațe. Buzele sale se lipiră pe gura fetei, luată prin surprindere ca o ventuză. Sărutul parcă era un început de vis, cum stătea cu ochii închiși și se lăsa dezmierdată de mișcarea caldă a buzelor sale. Până la această plimbare prin pădure se mulțumiră cu câte o țucătură pe unde nu-i vedea nimeni. O cuprinse o căldură ce-i invadă întregul corp. Va putea să meargă mai departe până la poiană
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
XXV. ÎNTRE DEZNĂDEJDI,, de Maria Ileana Belean, publicat în Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012. pentru altarul Maei, pentru îngeri... Bobul de neghina albastru, printre zambile și toporași, ține sub aripi mâinile noastre unite-n vină alergării celeste... Dezmierdând vorbele mamei, las printre degete să se prelingă, atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași... Iubite, doar o privire să-mi trimiți, încet, pe raza prelinsa tandru pe firul de gand, și îți voi întinde o crenguța de
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
vor fi ușa unui schit... Șuierul mâinilor pune peste ochi, verdele mărului... Citește mai mult duci amfore cu ghiocei,pentru altarul Maei,pentru îngeri...Bobul de neghina albastru,printre zambile și toporași,ține sub aripi mâinile noastreunite-n vină alergării celeste...Dezmierdând vorbele mamei,las printre degete să se prelingă,atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași...Iubite,doar o privire să-mi trimiți,încet,pe raza prelinsa tandru pe firul de gand,și îți voi întinde o crenguța de
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
Domnul să se întoarcă, o singură licărire de nemulțumire să-ți vadă în ochi, că-ți deșartă în obraz tot burduful lui Eol. Făcea ce făcea și aducea vorba de nevastă-sa, o chema Lola, îmi explicase, dar el o dezmierda zicându-i Lolita. Aha, observasem eu, după Nabokov!... Aș, Nabokov, se amuzase interlocutorul meu, așa îi spun de când o cunosc, de când era o firavă fetișcană oacheșă, care îmi căzuse cu tronc, tocmai mie, ditamai comandantul de navă! Îl cunoscusem pe
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
întoarse cu fața spre el și o strânse cu afecțiune în brațe. Buzele sale se lipiră pe gura fetei luată prin surprindere, ca o ventuză. Sărutul parcă era un început de vis, cum stătea cu ochii închiși și se lăsa dezmierdată de mișcarea caldă a buzelor sale. Până la această plimbare prin pădure se mulțumiră cu câte o țucătură pe unde nu-i vedea nimeni. O cuprinse o căldură ce-i invadă întregul corp. Va putea să meargă mai departe până la poiană
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]