241 matches
-
Astăzi ți-am spus multe prostii și câteva obrăznicii. Sunt vinovată, dar nici măcar nu pot să-ți cer iertare, căci știu că orice aș face, nu te superi pe mine. Nu i-am putut răspunde nimic. Căci răspunsul unic posibil, dezmierdarea obrazului meu cu marginea rochiei ei, nu i-l pot da. Dar n-am putut stăpâni nevoia de prosternare din ochii mei, și nici ea nesiguranța din ai ei. Muzica din parc cânta sfâșietor un cântec banal. Acum nu mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă de dincolo de timp, În scoicile din adâncimi să ne ascundem, să nu ne-audă vântul când doinim, cântul viorilor în mare să-l închidem să nu ne vadă decât cerul că iubim. Mi-a scris
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
anii ei de școală. Nu susțin neapărat că avea un sens peiorativ, dar nici nu i-a fost dată cu cele mai bune intenții, după părerea mea. Soția mea a interpretat-o În mod arbitrar ca fiind un nume de dezmierdare. Cred Însă că i se potrivea foarte bine și mă fascina această latură a caracterului ei. Cu toate acestea, Îmi mențin părerea că sugerează o calitate, dar și un defect În același timp. Ușa de lîngă vitrină consta dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un val de pace și mulțumire. În jurul lui, livada era scăldată în razele unui soare de după-amiază de noiembrie, prinsă în reflexiilor frunzișului mișcător și învăluită într-o țesătură fluidă de soare și umbre. Căldura îi mângâia obrajii ca o dezmierdare de animal și, pe măsură ce bătăile inimii i se linișteau, deslușea peste tot în jur pocnetul și foșnetul plantelor încălzite, cu parfumurile lor diferite. Cât era de frumos aici, exact cum trebuia să fie. Livada se potrivea cu un lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în colțul casei, se sărută două turturele.
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul l-a bătut ușor pe gât, i-a mângaiat fruntea și-i netezi coama, armăsarul a nechezat de bucurie sub dezmierdările stăpânului său. Rinaldo, văzându-l acum cu desăvârșire supus, a luat șaua și hamurile de pe celălalt cal și le-a pus pe Bayard. Rinaldo a devenit, cu vremea, unul dintre cei mai de seamă cavaleri de la curtea lui Carol Magnul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Cântarea cântărilor $1 1. Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon. 2. Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decît vinul, 3. mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele! 4. Tragemă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele! 4. Tragemă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decît vinul! Pe drept ești iubit. 5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, și cum sunt covoarele lui Solomon. 6. Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci ma ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Amana, din vîrful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor! 9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gîtul tău! 10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decît toate miroznele! 11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta, și mirosul hainelor tale este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor! 9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gîtul tău! 10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decît toate miroznele! 11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta, și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. 12. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
zic: Mă voi sui în finic, și-i voi apuca crăcile!" Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. 9. Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre cînd dormim! 10. Eu sunt a iubitului meu, și el dorește de mine. 11. Vino, iubitule, haidem să ieșim pe cîmp, să rămînem noaptea în sate! 12. Dis de dimineață ne vom duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
de tot ce-i omenesc, te-aștept de așa de mult, aproape de o viață, de-atâta dor suspin, tresar, mă prăbușesc. Cu tine-n gând mi-e pasul pe-un drum curat de rouă și inima se scaldă în calde dezmierdări, aproape-ți simt privirea și mâinile-amândouă unite-n rugăciune și mii de-mbrățișări. Presimt atâta pace din cer cum mă-nconjoară când mă privești zâmbindu-mi cu ochi frumoși, cuminți, respir o libertate de-o frumusețe rară când simt cum
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tainice și deocheate. Îi oferise plăceri pe care nici ea nu știuse că era În stare să le ofere. Bărbatul trăise ore și clipe care nu aveau să se repete În viața lui. Fata aceea Îl săltase către fericire cu dezmierdările ei pornite dintr-o iubire dureroasă și nemărturisită. Deși ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă oarecum neînsemnată. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ne‐ apropiam cu glas smerit, Pe rând cerând iertare: Din viața ta ne‐ ai zămislit, Ca să trăim pe lume și toată viața ai muncit S‐avem și noi un nume. și ne‐ ai hrănit la sânul tău În cânt și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să-și folosească mâinile. De fapt, cred că mama ar fi putut să gătească și să-și poarte vioara în același timp sub bărbie. În locul unde o prindea totdeauna, mama avea o pată roșie. Pata care îi rămâne violonistului de la dezmierdarea viorii n-are nimic de-a face cu un sărut supt. Pe acela îl primești de la fete. Vioara era foarte ușoară. De neînțeles că se cânta așa greu la ea. Mama o acorda. Când ea cânta în sufragerie Ceaikovski, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de esactă după cum dorești și după cum ași vrea și eu. Tolla {EminescuOpXVI 619} [ VERONICA MICLE] Mițule iubit, De ce mă imitezi? Când îți zic eu ție "Dragul meu" tu îmi zici "Draga mea". Am să-ți fac proces că-mi plagiezi dezmierdările, știi că aceasta e o contravențiune prevăzută cu penalitatea cutare, paragraf cutare, poate din procedura penală, prin urmare de-acu-nainte cată și nu mă mai îngîna. Mă întrebi ce voiesc și de ce sunt tristă? Am o mie și una de cauze
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
puțin cu tine, ași plânge și m-ași răcori, plâng eu și departe, dar nu am cu cine să mă sfădesc și, ce-i și mai principal, n-am cu cine să mă împac, pe cine să dezmierd, și câtă dezmierdare e în mine! N-am timp și loc că ți-aș face rezumatul lecției lui Maiorescu din care te-ai convinge că am dreptate. Te sărut, je t'embrasse. Veronica [VERONICA MICLE] 5 martie [1882], 6 ceasuri seara Iubitul sufletului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe punga lui. Ducea adesea pe Sia pe la prietenele lui. Erau petrecerile de iarnă. Când fata era mică ele tot, acele îndrăgostite care mai de care o răsfățau, în hatârul lui Lică. Posacă cum era, copila simțea totuși 153 pentru dezmierdările lor un fel de tors ca al pisicii când umflă gâtul subt alintări și-și ascunde ghearele. Mai măricică, înțelesese de gustul mâncărilor bune și al cadourilor. Apoi venise vremea să fie trimisă afară să se joace; devenise curioasă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi la mâinile slăbănoage ale domnului ce ținea hățurile, apoi la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
obiecție. Foarte adesea se întîmpla să decidă că ea va mânca singură, înainte sau pe urmă, pentru un scop sau altul. Alteori îi indica lui că are a dejuna din vreme pentru cine știe ce interes. Acele dispoziții îl mulțumeau ca niște dezmierdări. Dovedeau atenția vigilentă a Elenei pentru interesele lor, ceea ce era echivalent cu sentimentele lor. Absența ei din seara aceea era, desigur, tot atât de justificată. îl mâhnise puțin numai fiindcă era neprevăzută și nu-i cunoștea cauza. Despărțiți mai tot timpul prin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tot parcursul, omul acela nu clintise .. dacă tocmai atunci s-ar fi întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cămașa, apoi și-a încolăcit brațele în jurul gâtului meu, asa cum făcea ea de obicei. Avea un parfum ciudat cu miros de portocale care se potrivea perfect cu senzualitatea ei. Îi plăcea mult să o excit, își abandona pieptul în dezmierdarea buzelor și a mâinilor mele și-și ciufulea părul pubian, invitându-mă s-o mângâi mai lesne. Voia să fie luată cu binișorul, cucerită pas cu pas, baricada cu baricada. Afară fulgerele brăzdau cerul, părând să se depărteze într-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
iubit ce-a fost frumos Ca-i fost falnic, arătos, Cu bunătatea sufletului tău Ai alungat mereu ce a fost rău. Tu ai știut copiii să ți-i crești, Iar la nepoți le-ai spus povești. Familia, o îndulceai cu dezmierdări Când aveau griji și frământări. O, cât de mult tu ți-ai iubit părinții Și pe perete au icoană ca și sfinții. Ei știu acolo, peste zări străine, Că au pomană de la tine. Iar când va fi la ceas de
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
acum. Du-te înapoi la nevasta ta și lasă-mă pe mine să mă descurc cu tatăl. A mai trecut o săptămână în care eu și bărbatul meu am învățat să ne iubim în feluri din ce în ce mai subtile, cu tandrețuri și dezmierdări. Tălpile nu mi-au atins pământul. Fața mă durea de la atâta zâmbit. Și apoi am primit și un dar de nuntă cu totul special: a venit să mă viziteze Bilha. Mătușa mea a apărut la poarta palatului și a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase lângă ea, grohăind a dezmierdare și i-am simțit pielea multă și lipicioasă. Pfuuh, și unde mai pui că se crăpase bine de ziuă, iar lumea Începuse să facă ochi, după lucrul acela pe care tu aveai să-l numești un chef cumplit. Tată! Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]