278 matches
-
atotputernicia persoanei sale divine, nu și-a stăpânit lacrimile în fața mormântului lui Lazăr, prietenul său. (In 11,35). Între literele românești putem citi: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei” (Al. Vlahuță: „În prag”). Totuși nu-i de deznădăjduit. În gândirea Bisericii ziua în care moare un om drept este numită „dies natalitiae”, ziua nașterii la viața veșnică. În „Prefața” liturghiei pentru defuncți se citește „vita mutatur, non tollitur”, viața omului nu se suprimă ci-și schimbă numai condiția
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se gândească la tatăl ei. Ducele Bertold era plecat În Alsacia. „Mai bine să nu știe ce s-a Întâmplat... Dacă află adevărul...“ Nici pentru ea, nici pentru Bodo nu putea nădăjdui nimic, nici un pic milă. Se așeză speriată și deznădăjduită pe marginea jilțului. Nu Înțelegea ura Împotriva ei. „Întâi au vrut să mă omoare. Acum mă răpesc... Adalbrecht e vasalul ducelui. L-am văzut poate o dată la Curte, de departe, n-am schimbat nici o vorbă cu el. De ce m-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ardeleni, spre ostași și spre toți românii. Frați ardeleni! Voi, care v-ați sfâșiat sufletul și trupul; Voi care ați părăsit, încă odată, vetrele vieții și crucile mormintelor; Voi care ați adăugat dureri noi la hrisovul suferințelor de veacuri; Nu deznădăjduiți. Pe umerii voștri stă apărarea sfântă a datoriilor strămoșești. În această clipă de îngenunchere, îngenunchiați ca să auziți trosnetul de trupuri pe roată ale lui Horea și Cloșca; simțiți în sânge clocotul de viață ardelenească a lui Avram Iancu și imnul
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
ducă vestea „ucenicilor și lui Petru”. Petru este citat separat de Înger, dată fiind tripla lui apostaziere. Într-un fel, invitația Îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfimare a elecțiunii În ciuda greșelii sale. Petru nu trebuie să deznădăjduiască; și el, ucenicul care și-a renegat Învățătorul de trei ori Într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a Învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși decât Petru, fie spus În paranteză). Luca, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
absolută, fără speranță. „Și plecând, s-a spânzurat”. Cuprins de remușcări, Iuda Își ia singur viața. El procedează pe dos decât Petru, cel care L-a renegat pe Domnul de trei ori Într-o singură noapte, dar care n-a deznădăjduit. În cazul lui Petru se poate vorbi clar de metanoia. Cele două cuvinte ale lui Matei creează un cerc de mister În jurul morții lui Iuda. Misterul sporește când mergem și citim relatarea făcută de Luca În Faptele apostolilor 1,16-20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Mine. Te aștept zi de zi, fă măcar un pas către Mine! Eu fac o mie de pași către tine, omule, făptura Mea. Te iubesc așa cum ești, cu răni și haine rupte și pătate de păcate, dar vino și nu deznădăjdui! Vino, vino la Tatăl! Te aștept.” Acesta este ca un mesaj lăuntric ce parcă te-a transformat și nu mai ești omul împovărat care ai urcat muntele cu puțin timp în urmă. Parcă ai trăit niște momente pe o altă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ajuta să înțelegeți mai multe despre cancerul cavității orale. Cavitatea orală, nasul și gâtul reprezintă arii în care pot apărea tumori canceroase care sunt reunite adesea sub numele de “cancere ale capului și gâtului”. Mulți pacienți se simt “șocați” și deznădăjduiți când află că suferă de una dintre formele de cancer ale segmentelor corporale menționate. Sperăm ca această broșură să vă ajute să înțelegeți cum sunt diagnosticate și tratate diferitele forme de cancer ale cavității orale. În acest material nu sunt
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
să se micșoreze. Atlasul geografic al sufletului hotăra întreaga apropiere ! De când s-a dus Dânsa, de când a plecat și mama, lumea mi se pare din ce în ce mai mică, mai tristă și mai săracă. Asta e viața, îmi zic, drept mângâiere, ca să nu deznădăjduiesc pe de-a-ntregul. Dumnezeu să vă țină pe dumneavoastră și pe tata cât mai mult în viața aceasta. Ne sunteți atât de necesari, tot mai mult, de la un an la altul. Ne îmbogățiți sufletul, reperele în lumea aceasta. Păcat că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
acestei sinucideri au fost două: întâiul, o dragoste nenorocită, locotenentul Albu iubea cu mare patimă pe o domnișoară B., dar domnișoara nu a primit să-i fie soție. Al doilea motiv era faptul că fusese șters de pe tabloul de înaintare. Deznădăjduit din două părți, și-a curmat zilele. În ziua sinuciderii se dusese la Ministerul de Rezbel hotărât să tragă în ministru, generalul Fălcoianu, apoi să tragă în el, dar, din întâmplare, ministrul lipsea în ziua aceea. În camera lui s-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pe ușa patiseriei, vânzătoarea îl observă cu coada ochiului, iar timiditatea care-i caracterizează ființa o invadează ca un tsunami. Obrajii ei palizi capătă brusc culoare, iar ochii ei fac eforturi disperate să privească în altă parte. Privirea ei alunecă deznădăjduită peste pateuri, fursecuri, gogoși și merdenele, apoi se oprește peste figura vreunui client care își caută portofelul. Mitică ajunge în fața vânzătoarei. Un melc, vă rog. Să fie cu coaja puțin arsă, dacă se poate. Pentru o fracțiune de secundă, vânzătoarea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
altceva se află în durerile facerii. Este ca și cum un lucru s-ar destrăma, s-ar descompune și s ar epuiza, în vreme ce un altul încă nedefinit, s-ar ridica din ruine.” Același autor P.P. Negulescu, sublinia în cartea sa că: „Lumii deznădăjduite de astăzi îi trebuie un adevăr, mai presus de orișice, o încurajare. Iar o asemenea întărire sufletească nu i se poate da decât arătându-i-se că drumul pe care trebuie să-l ia, ca să ajungă la o soartă mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mine. Te aștept zi de zi, fă măcar un pas către Mine! Eu fac o mie de pași către tine, omule, făptura Mea. Te iubesc așa cum ești, cu răni și haine rupte și pătate de păcate, dar vino și nu deznădăjdui! Vino, vino la Tatăl! Te aștept.” Acesta este ca un mesaj lăuntric ce parcă te-a transformat și nu mai ești omul Împovărat care ai urcat muntele cu puțin timp În urmă. Parcă ai trăit niște momente pe o altă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o dublă ofensivă la nord și la sud, iar lui Alekseev: „J’espère que vous vous ferez un point d’honneur de ne pas laisser prendre Bucarest“.](Ibidem.) Vorbe deșarte, nimic nu fac. Noi treceam prin toate chinurile, speram și deznădăjduiam, nu de victoria finală, dar de învingerea vremelnică. Ionel era foarte nenorocit, fiecare lovitură răsuna în el, i se părea că este răspunzător față de fiecare mort, de fiecare rănit. Lumea înnebunise, toți își as cundeau ce aveau mai prețios, îl
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că mai devreme, când am venit la Eduard, era o vreme frumoasă, cu un soare nefiresc de cald. Bătea ușor vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de august la Coteni, chiar în ultimul an de dinainte ca satul să-și schimbe numele. Era în 1520 și se târa încet pe marginea drumului, gândindu-se la drumul de la 1460, când se întâlnise cu Pampu. Era epuizat și deznădăjduit, așa cum este omul care știe dinainte ce-o să i se-ntâmple. Cum l-a văzut pe Ioniță, și-a dat seama instantaneu că trebuie să fie un urmaș al celuilalt Ioniță. Era puțin mai zvelt, dar tot așa de pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de suportat ceea ce se întâmplă acolo sus sub ochii mei, care dintre zei va rămâne încă strălucind în zorii albi?! trei stele și luna, rămân până în ultima clipă cei mai tari, lumina nu-i îndepărtează, îi întărește în lupta lor deznădăjduită cu zorii unei zile noi, două stele și luna, singurii și ultimii zei, cu capul dat pe spate și cu ochii pe cer mă plimb printre mesele goale, resturile ospățului ceresc, la masa lungă din centru figurile înnegurate ale celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înmărmurit la ceea ce făcuse și a izbucnit într-un plâns isteric, aruncându-se în genunchi înaintea Răstignirii, împroșcat cu vopseaua roșie din mantia arhanghelului Mihail, chipul îndurerat al lui Cristos îl privea iertător peste petele de vopsea, rusul își bătea deznădăjduit capul de podele și-atunci meșterul Vasile m-a tras de mână afară din biserică și s-a dus să-l caute pe preot, când am revenit în biserică împreună cu părintele, rusul plecase, a doua zi a fost spânzurat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Samanosuke trimise peste două zile un al treilea, cu un răvaș În care scria: „Acum e momentul.“ Între timp, Ukon fusese rănit și fugise acasă. Și nu părea o simplă ceartă. Se părea că li se descoperise complotul. Samanosuke era deznădăjduit și Își convocă tot clanul la o consfătuire. — Chiar dacă s-ar putea să nu avem cooperarea clanului Imagawa, nu putem face nimic mai mult decât să Începem pregătirile militare și să fim gata pentru asediul clanului Oda. Dacă vestea rebeliunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un vârtej de vânt. Cu toții priveau În sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea problema alegerii Între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-se În fruntea Întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, Însă, tuturor le zburase atenția În altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite În zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi Îl privi drept În față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? Întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și-și croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, Înainte de a fi, În sfârșit, ucis și el. Hidetsugu puse mâna pe cal, dar, Înainte de a apuca să Încalece, animalul fu lovit de un glonț. — Împrumută-mi calul! Alergând deznădăjduit prin vâltoarea luptei, Hidetsugu zărise un războinic călare care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și Întorcându-se, omul privi În jos, spre Hidetsugu. Ce este, tânărul meu stăpân? — Dă-mi calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îndărătu-i auzi chemînd-o. Se-ntoarse și văzu Divină Viziune...] Și Los și Enitharmon luat-au Trupul Mielului Jos de pe Cruce și-l așezară-ntr-un mormînt pe care il săpase Los 590 Pentru el însuși în Stîncă Veșniciei, tremurînd și deznădăjduit. Ierusalim peste Mormînt plînse două mii de ani305. Rahab triúmfă peste totul; și pe Ierusalim o înrobi, O Roaba care-o Voie-a să avea, silită prin arte-nșelătoare S-adore chipul de Balaur al lui Urizen, să-și dăruie Copiii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bună dintre mâini peste mine, tot ar fi trebuit să recunoști lucruri ciudate, care Îți vorbeau despre pădure, despre originea mea și despre adevărata mea patrie ș...ț trebuia să mă Întorc iarăși În Întuneric, nu mai Înduram soarele, eram deznădăjduit, Într-adevăr ca o fiară rătăcită, am Început să alerg așa cum mai eram În stare, și tot timpul gândul: „dacă aș putea-o lua cu mine!” și, contrariul: „există Întuneric acolo unde e ea?”. Întrebi cum trăiesc; iată, așa trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
este relativ, de aceea dreptatea se face în Adevăr. Poate că Binele este subiectiv dar, ca atribut divin, el este Absolut. Dumnezeu, în îndurarea Sa, zăvorăște oamenilor cunoașterea aceasta, pentru a nu se mîndri dacă sunt virtuoși și a nu deznădăjdui dacă nu sunt. Omul-în-lume continuă să fie o ființă morală esențialmente, chiar dacă, de cele mai multe ori, doar în potențialitate. Dar nu poți cuteza la o cunoaștere superioară, in divinis, dacă nu ești un om drept. Vei cunoaște tot felul de strîmbătăți
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]