594 matches
-
în opoziție, trebuia să caute un pretext pentru trecerea nejustificată în rândul guvernamentalilor. Dacă pretextul ar fi cauza adevărată, atunci această trecere ar fi trebuit să se opereze încă de acum câțiva ani, căci totdeauna a existat acest partid, pretins deznădăjduit, al conservatorilor. Așadar nu existența partidului conservator e cauza adevărată că ni se caută acum nod în papură, ci alta. Pretinsa cauză nu este decât un pretext. Ceea ce am fi dorit însă e ca confrații de la "Steaua Romîniei" să-și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
artistică dintre cei doi poeți, prin trimiterea la ideea de "despărțire sporitoare de Eminescu" și a "întoarcerii la eminescianism". Concluzie: "Cezar Ivănescu redescoperă fericirea Treimică a creștinismului printr-o fecundă experiență spirituală orientală, infuzându-i acesteia strigătul existențial cel mai deznădăjduit pe care l-a dat poezia românească de după Eminescu și Bacovia..." Ar fi multe de discutat despre ceilalți doi scriitori ale căror destine au intersectat viața poetului Cezar Ivănescu: N. Labiș și Marin Preda. Ne rezumăm să reproducem aprecierea generală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori După melci. Circula din mână în mână unicul număr al masivei și heteroclitei reviste "Agora", multilingvă și stranie în bună măsură, ajunsă ferfeniță în acei ani restrictivi ai asaltului proletcultismului malign. În fond, această publicație era un refugiu al deznădăjduiților. Exemplarul fusese dăruit lui Ion Larian Postolache de către înșiși editorii lui, Ion Caraion și Virgil Ierunca, orientați pe atunci spre o stângă ingenuă... "Agora" nedumerea prin amestecul clasicilor Eminescu, Arghezi, Blaga, Philippide ș.a., cu mustul ațâțător al modernismelor sau ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
i - se - va un loc la soare însemnatei fracțiuni a poporului nostru de peste munte, încît sfărâmați chiar de mișcarea puterii răsăritene să găsim un adăpost pentru bunurile noastre sufletești... bine. De nu... atunci desigur că vom căuta printr-o încercare deznădăjduită sau de-a crea o pozițiune sigură și neclintită neamului nostru, sau de-a renunța cu totul la un rol în istoria lumii. [14 ianuarie 1877] CLUBUL STUDENȚILOR Din raportul anual, citit în ședința de la 20 noiembrie 1876 și tipărit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că nu fusesem în stare să am grijă cum trebuie de mașină. Acesta a fost motivul pentru care m-a săgetat aprig cu privirea și și-a arătat dintele colțuros, în timp ce-și pleca amenințător capul. Eram mult prea deznădăjduit să-i mai țin piept. Nu mă susținea nimic vizibil, așa cum era el, ceva pe care să-l pot vedea, în care să pot avea încredere, căci totul era vag în spatele meu, chiar dacă de o mare încăpățânare. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu încăpățânare să duc o viață de om dezamăgit. Era un motiv destul de serios pentru a vărsa câteva lacrimi pline de compătimire, în opinia lui Clem, dar și de a râde cu lacrimi, căci era o mare păcăleală. Așa că arătam deznădăjduit, în timp ce Clem se prăpădea de râs. Iar eu nu i-o puteam lua în nume de rău. Știți de ce le păream aiurea celorlalți? Cred ca se datora diviziunii sociale a muncii. Specializarea lăsa în urmă indivizi ca mine. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
continuam să stau în mașină? Făcând abstracție de orice alte considerente incidentale, mașina era oficial destinată să-și transporte ocupanții la casa părinților miresei. Nu exista nici un fel de informație directă sau indirectă, pe care s-o fi primit de la deznădăjduita mireasă necununată sau de la tulburații (și, probabil, furioșii) ei părinți, care să fi motivat stingheritoarea mea prezență în apartamentul lor. Atunci de ce continuam să rămân în mașină? De ce n-am coborât din ea când ne-am oprit, să zicem, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Cine-i individul? a întrebat fata. Un trimis al partidului de la ei din uzină. Vă dați seama, dragii mei, are impresia că e de ajuns să spună cuvîntul partid că-i și sînt deschise toate porțile face femeia un gest deznădăjduit. Vreți să-l dau eu afară? s-a oferit tînărul asistent, gata să-și etaleze condiția fizică. A, nu! a intervenit femeia, temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui s-au format mai multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze. Singură ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am dus povara unui copil, făcut de mama cu vreun..., nici măcar nu mi-i soră bună. Fantastic! exclamă Mihai printre dinți, aproape cu ură. Puteam să jur că Doinița nu-i a ta. Prea te porți... face el un gest deznădăjduit, apoi, oftînd, schimbă vorba: Ce-i cu pozele, de ce m-ai întrebat? Acesta-i fostul meu prieten, Teofănescu, iar acesta, prietenul său, doctorul Marcu, cel căruia i-am dat brățara de aur, ca să mă... siluiească. Cei întărîtați de frumoasa Evelina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Jeff? Da, e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund deznădăjduită. Proprietarul jură că a Încercat totul. A pus trei feluri de otravă, dar se pare că le hăpăiesc fără măcar să bage de seamă. M-aș muta dacă apartamentul nu ar fi așa de frumos. — Trebuie că organismele lor au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu pot. Adică, nu știu decât... Nici George nu era un admirator al preotului dar, după părerea lui Gabriel, ar fi oferit un teren mai permeabil farmecului preoțesc decât Stella. În orice caz, îi surâdea ideea unui George până la urmă deznădăjduit și înfrânt, dominat de părintele Bernard. — Dar ce crezi că s-a întâmplat? continuă preotul să o sondeze. — A fost un accident, fără îndoială. Repeziciunea cu care lumea, inclusiv Gabriel, era gata să creadă lucruri rele despre George era remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare posibilă! Astupă-i gura turbulentului, pune-i botniță, că ne trezim cu Popa Prostu' peste noi! țistuiește Dănuț. Agață-l, naibii, odată, nășește-l, doftorește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mântuitorului, unde s-au rostit primele minuni ale lumii, cea dintâi dintre ele ai fost tu, cu ochii tăi adânci, din depărtări imemoriale, de care mă agățam cu disperare. Și-a prins mâinile după gâtul meu, îi simții respirația aproape deznădăjduită, - „Te iubesc” șoptii. - „Știu” răspunse, apoi îmi acoperi obrajii sărutându-mă. În sfârșit, îndrăznii, cu teama pe care o ai de a nu rupe o dantelărie subțire ca pânza de păianjen și o întrebai abia șoptit, o mai întrebasem cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și cu execuția nu era Întemeiat, Însă Cătănuță cu adevărat a murit câțiva ani mai târziu: s-a atârnat de o grindă din pricina neînțelegerilor cu Întunecatul lui tată și mai ales din pricina sufletului său anapoda, care Îl făcea să iubească deznădăjduit și cu suferințe adânci numai femei nevrednice. Cătănuță, venit să care grâne În Satul cu Sfinți, se născuse În altă provincie istorică a țării, mult depărtată de locurile aflătoare În Câmpia Dunării, și nu știuse că era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Își pusese ambiția să-l scoată din abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese și mai departe: Își propusese să-i trezească virilitatea amicului său de idei literare. În acest scop, Îi sugerase unei eleve de clasa a zecea care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei. Profesorul oftase resemnat. După câteva minute, Repetentu auzise, din mulțimea care se bulucea, chemarea deznădăjduită care Îi era adresată: „Ajutor! Mi s-a prăbușit cerul În cap! Oamenii ăștia Îmi vor pielea! O vor avea curând, foarte curând!”. Repetentu Înțelesese că maestrul nu obținuse hârtia de care avea nevoie. Pusese câteva bancnote Într-un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să vedem un fel de desfătare în înfrângere și o preschimbare a acesteia în substanță cavalerească."198 De fapt, în situația lui Ladima nu e vorba de a declama stihuri, ci de a le compune și include în scrisorile sale deznădăjduite, ceea ce nu schimbă foarte mult datele problemei. Și, dacă acceptăm că firea lui Camil Petrescu e de natură donquijotescă, atunci, conform teoriei pluriperspectivismului lansate de Tudor Vianu, G. Călinescu și N. Manolescu (ceea ce noi credem a fi de fapt o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
publicat Ă chiar am gândit cu-adevărat în momentul în care am scris” (II, 95). Nu e singura mărturisire de felul acesta, în care scrisorile par nu un document autentic, ci unul contrafăcut. Iată: „Din când în când, primesc scrisori deznădăjduite, inspirate mai mult sau mai puțin de Tratat, la care trebuie să răspund. Cum de cele mai multe ori e vorba de gânduri de sinucidere, mă străduiesc să-i abat gândul celui care-mi scrie. Căci să-l încurajez chiar nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ocări pe polonii, ruși și românii care încercau s-o cucerească și nu puteau. Bine înarmați, îmbrăcați în zale, cavalerii teutoni au ieșit din cetate și-au lovit cu nespusă mânie și putere ostile aliate. S-a dezlănțuit o bătălie deznădăjduită, cruntă. Duduia pământul de tropotul cailor. Scapără văzduhul de izbirea spadelor și a lăncilor. După două ceasuri de necontenite izbiri se vedea că biruința avea să fie a cavalerilor teutoni. Erau mai numeroși, mai bine înarmați, mai dibaci în ducerea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
mici. Le va explica ceea ce face cu ei și pentru ei. Copilul simte și răspunde la respectul părintelui, confirmându-i acestuia așteptările. Acest fenomen este cunoscut în psihologie ca efectul Pygmalion. În mitologia antică, Pygmalion era un rege din Cipru. Deznădăjduit că nu găsea o femeie așa cum își dorea el, hotărăște că nu se va căsători niciodată și se apucă să sculpteze în fildeș idealul său feminin. Statuia ieșită din mâinile lui era atât de frumoasă, așa de perfectă, că Pygmalion
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
izbăvirii întârzie. Accente înălțătoare sunt dedicate Mariei-Fecioara. Un ciclu, Către discipoli, se deschide la modul jelitor patetic: "Cine vrea mă scuipă, / scuipă cine vrea, / eu mereu tot urcu, / urc pe Golgota..." Pe ultima pagină a ciclului, izbucnește într-un fortissimo deznădăjduit conștiința tragică; existența e singurătate și neputință: Ca o icoană veche suferindă și ca obrazul meu cel cancerat de suferința cărnii, suferință e tot ce-aici am strâns și adunat, acolo unde nu te-ajută nimeni, eu voi merge cum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
remarcă prin alternarea sugestivă a planului real cu cel fantastic. Notele de irealitate sunt discret introduse în narațiune, precum în episoadele ce narează dragostea tânărului pescar Benedict pentru o sirenă. Planul real îl constituie secvențele care înfățișează dragostea dramatică și deznădăjduită a Elfridei pentru Benedict. În nuvela Patima, tensiunea se păstrează, dar elementul fantastic e absent. Conflictul face să se confrunte trei puternice personaje din ciudata Deltă a Dunării. Trăind cu Ghioala, femeie cu un trecut aventuros, proprietară a unei mori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
iar făptura aceea cosmică și liberă, născută din îmbrățișare, este, ea însăși, moartea noastră, și ea nu poate ființa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieșire din noi..."49. Acesta este motivul pentru care Ileana încearcă deznădăjduit să se împotrivească farmecului: "Mai târziu, în ceasurile care au urmat, am înțeles cât i-a fost de frică și am știut, de asemenea, cât s-a apărat împotriva-mi. Ea a bănuit, de atunci, tot ce se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]