2,118 matches
-
și indiscutabil al revoluției - libertatea cuvântului - pare să nu însemne mai nimic; * Pentru că suntem incapabili să ne vedem așa cum arătam și trăiam "înainte": cu ciorapi cârpiți și haine ponosite, demodate și de proastă calitate, încovoiați și cu chipuri apăsate de deznădejde, extenuați de efortul de a procura mâncare, străbătând strada și viața terorizați de ger, de întuneric și de restructurările pe criterii politice; * Pentru că, în evaluarea distanței dintre "acum" și "înainte", omitem să luăm în calcul elementele care privesc calitatea vieții
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
Hedwig își vede visul împlinit: face din oligofrena Renate o fetiță normală. Prin tenacitate, rigoare, încredere suprafirească. O viață aproape imposibilă are și tânăra învățătoare Alexandra, victima unui grav accident rutier. Alexandra suferă enorm ani la rând, între speranță și deznădejdea pierderii "independenței", context agravat de defecțiunea soțului, moartea mamei etc. Supraviețuiește totuși nenorocirii prin confesiune epistolară, jurnal critic, autocritic, colportaj, autoterapie sufletească. Rămâne vie, feminină. Un eșantion de rezistență. Fără să dorească imposibilul, din dragoste de epica vieții, pur și
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
ar fi dat o palmă de umilire personală. Mă copleșește, mă enervează") și prevede, a doua zi, mari neplăceri pentru România, (""România Mare" și-a trăit traiul. Înfrîngerea Franței a ucis-o".) La 1 septembrie 1940 notează, cu o mare deznădejde: "După ce au cedat Basarabia și Bucovina de Nord lui Stalin, fără să recurgă la violență, apoi, Dobrogea de Sud abandonată Bulgariei, care a fost cerută cu oarecare politețe, românii pierd astăzi jumătate din Transilvania, restituită "marii mutilate" prin "arbitrajul" lui
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
plasa de sârmă a privirilor" sau "în pânza de păianjen a iubirii". Uzate în eterne formulări despre o dragoste în care poetul nu e înțeles, despre rostul pierdut al vieții și eterna toamnă cu frunze ruginite, anotimp al tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
fusese dat să se confrunte cu una dintre cele mai tragice perioade din istoria neamului său. A fost, cum se știe, epoca teribilă și rușinoasă a deportărilor din lagărele hitleriste din Polonia, dar și din Transnistria, vreme de umilințe și deznădejde, de luptă îndârjită pentru salvarea a ceea ce mai putea fi salvat; și timp al altor amenințări, decepții și înfrângeri, pe care le-a adus instaurarea regimului comunist și sovietizarea țării - sfârșind cu exilul. Rabinul-șef de la București a trecut prin
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
care scrie “aluat foietaj”. “Ăla e - i-am zis -, vino repede cu el, că-mi pierd mințile de nerăbdare!”. Ăla era, doar că era ALUAT, nu FOI, prin urmare chiar mi-am pierdut mințile, dar nu de nerăbdare, ci de deznădejde. Mă aflam în fața unui dreptunghi gros de cocă, în care, oricât m-aș fi chinuit, nu aveam cum să înfășor nici un fel de compoziție. Cum, oricât de inabilă în bucătărie aș fi, nu se poate spune că sunt și proastă
Fericirea are chipul tău, băi, cratiţo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19829_a_21154]
-
lemne și calul său petrecându-și zilele, una după alta, cu aceeași povară în spate - până îmbătrânesc împreună. 7. Singurătatea lui Nechita. Drama unui copil neînțeles de semeni - nici de colegi/profesori, la școală; nici de părinți, acasă - sfârșind în deznădejdea evadării. 8. Spovedania Annei Morand. Drama unei femei petrecute aievea, salvată de credința în Dumnezeu. 9. Templul lui Ahile Tracul. Plonjări în lumi și mituri străvechi, în care o insulă cu nume de șarpe sporește misterul. 10. Un oraș pe
Povestiri cu sens deplin. In: Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_368]
-
moartea. 1158. Nu există o orânduire a moralei fără o ierarhie a durerii. 1159. Doar cel ce înfruntă morala poate ști cât de benefică este aceasta. 1160. Morala este piatra de hotar a limitei dintre fericire, suferință și răzbunare. 1161. Deznădejdea este o speranță bolnavă, încât abia mai poate lăsa pași Destinului. 1162. Amintirea de a fi a vieții este esența a ceea ce suntem noi azi. 1163. Sufletul este o amintire a propriului trecut ce s-ar vrea mereu viitor, devenind
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
alte regiuni ale fostului Imperiu Roman abandonate de armatele Romei și lăsate pradă invaziei „străinilor“. Se înțelege atunci de ce Biserica constituia singurul sprijin, ultima speranță a necăjiților (în ciuda tuturor dovezilor de corupție și de comportament nepermis). Altfel spus, Biserica preia deznădejdile celor fără glas în istorie. Cine a parcurs Italia de sud, din Campania în Puglia și Sicilia a putut vedea măreția impasibilă a edificiilor palatine, a catedralelor, a Domului față de modestele locuințe ale celor dimprejurul lor. Sub acest aspect, deosebirile
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
de ura (auto)distructivă pe care o nutrește față de tot ce o înconjoară. Monique, protagonista din Femeia sfâșiată, care consemnează în paginile jurnalului intim drama de a se ști înșelată, oscilează la nesfârșit între speranța unei reveniri a soțului și deznădejdea de a-și vedea și trecutul, și viitorul năruindu-se ca un decor de mucava. La naiba mor de sete mi-e foame dar mă omoară gândul să mă ridic din fotoliu să mă duc la bucătărie. Îngheți în hruba
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
mai vadă în lumea democratică, dar care există. Puterea Regelui este nu numai mare, dar este și de o esență destul de rară. Travaliul lui istoric nu s-a încheiat. Deși întinsă pe mai bine de nouă decenii și plină de deznădejde, povestea sa este una frumoasă, fiindcă nu are doar durată, ci și sens pentru viitor.
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
zboare pe drumul vieții mele. Pasărea Recunoșțiinței și-a întins aripile și a planat spre casa păinților mei. Păsărea roșie a Iubirii plutește spre lăcașul inimii tale. A ajuns? ÎMBRĂȚIȘARE Pentru fiecare lacrimă mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare deznădejde mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare zbucium, mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare tristețe, mi-ai oferit un zâmbet. Imi permiți să îți ofer un curcubeu de sentimente? Citește mai mult SUB SEMNUL LUI TREIAm plecat pe drumul
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
ars, într-o viață de om, etape la masa de scris, în regula acestei gîndiri „pe prag”.” O poezie-film, poezie-clip, poezie-descriere, poezie oximoronică, poezie stop cadru din care se scurg stări și sentimente și curge sînge, viață, poezii existențialiste, ale deznădejdii, poeme ale inutilității, dar și poeziile. O carte care-l ține pe Liviu Ioan Stoiciu între cei mai activi și mai consistenți scriitori contemporani.
Noutăţile editurii Editura Cartea Românească la Librăriile RALU [Corola-blog/BlogPost/99717_a_101009]
-
Wolfgang Kandler reușește performanța unui one-man show realizat ca un tur de forță. Actorul austriac joacă scene monologate în care tensiunea crește de la un episod la altul, reușind să pună în registru o gamă largă de emoții ce trec de la deznădejde și furie la speranță și dragoste. Adaptarea scenariului și regia spectacolului sunt realizate de Daniel Plier, actor al Secției Germane. Muzica din spectacol se constituie ca un fundal ambiental care punctează, alături de proiecțiile video, caracterul frenetic al poveștii ce aduce
Teatrul ”Radu Stanca” invitat la Salzburg [Corola-blog/BlogPost/98281_a_99573]
-
la răcitura,organizandu-se rapid pentru o ieșire în oraș, unde sperau că magia Crăciunului îi va atinge și pe ei.Liderul grupului,un om cu experiență, a anunțat că știe el un loc perfect pentru a alunga starea de deznădejde ce stăpânea sufletele marinărilor greu încercați. Cum spiritul sărbătorilor,ăla care ne face mai darnici,nu a ajuns la navă (probabil din cauza mirosului de sarmale din peste), grupul mic, dar plin de așteptări, a respins ideea unui taxi și a
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
-te, domnule în față și închide ușa pe dinafară! --Încet, măi omule! încercă să-l liniștească mustăciosul. Am venit la dumneata cu o afacere și mă respingi așa brutal? Când auzi de afacere, Mototolea tresări. Simți licărul tunului din întunericul deznădejdii și pe față îi apăru o rază firavă de speranță: --Ce afacere, domnule, ce afacere? Dumneata nu vezi că noi prestăm servicii de transport? Nu vezi că serviciul nostru se face la rând? Du-te-n față, domnule, dacă ai
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
De altfel de la Baudelaire încoace poezia universală si cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate agnoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea, disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza, plictisul, oboseala, spleenul,etc. Poezia de astăzi este si eseu si proză poetică, dar si teatru dramatic în care eul își cauta diferite forme de manifestare. Toate manifestate prin magia cuvântului. Marin Sorescu spunea că poezia
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
greu să se miște de acolo, cu toate că rămăsese ultimul, și se ținea cu amândouă mâinile de cruce, privind-o ca idioții cu lacrimi veritabile în ochi. Pe noi, cei mai apropiați ai defunctului, ne-a durut tare imaginea asta, a deznădejdii plecată dintr-o prietenie curată, și sufletele ne-au lăcrimat odată în plus. Atunci a rostit Livu, cu glasul tremurat, cuvintele lui de despărțire pentru cel dispărut: —Acuma, Oane, eu plec și te las aci, în copârșeu... Ce să-ți
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Este o zi... cenușie de iarnă târzie. O astfel de zi în care simți, cum te afunzi în deznădejde și uiți, că undeva în ceruri, ar mai exista Soarele... Inchid ochii și încerc să visez... Stau în fața ferestrei larg deschise și trag adânc aer în piept. Un miros dulceag îmi umple nările: este parfumul primăverii. Orașul tresare și s-
O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384194_a_385523]
-
scenă, iar ceasul s-a ascuns sub reaplinul sacadat al tobei clădite pe zongoră. Glas tânguit se îngână sub strunele ceterii. Inițierea începe sub semnul dionisiac al paradisului pătruns și tulburător continuă pe treptele care duc spre infernul durerii și deznădejdii. Răzbunarea încinge sângele și clocotește sub semnul securii închipuite în roșu pe piele. Sărutul, pecetea legământului întru împlinirea celor scrise de demult, înțepenește pe umeri. Pasărea morții își cântă chemarea din stâlpul porții, iar inimioara are dor greu de dus
Actorul [Corola-blog/BlogPost/97127_a_98419]
-
aripile de lut pământesc, Și cu ele mă prind de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cu turbarea în mine! Să nu mă faci morișcă! Eu am nevoie de iubire, nu de dragoste turbată. Gigi o mângâie în tăcere și o sărută. Silvia scânci: -Să mă iubești, Gigi! Că altfel...mă ofilesc...mă cuprinde frica...și deznădejdea... Gigi continuă s-o mângâie și să o sărute. Acum, Silvica începe să se fandosească: -Știi când mă simt eu fericită, Gigi? -Când? -Atunci când ne plimbăm seara pe Faleză. Pun capul pe umărul tău, mă agăț de brațul tău
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
fiind prin lumea asta mare de aproape cincizeci de ani, un sentiment tot mai acut m-a reapropiat de țară pe care am parasit-o atunci cu mulți ani în urmă, nu dintr-un sentiment de ură, ci unul de deznădejde. Se construia din plin comunismul și cu toate că acum se vorbește, se publică și se dezbate puternică atitudine și lupta anticomunista dusă de români, eu în anii 1960 nu am văzut, nici macar indirect, această luptă, sau împotrivire individuală sau în masă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94191_a_95483]
-
către experiența românească, către bază, unde studiul după modelul viu și natură joacă un rol foarte important. Punctul, línia și culoarea, ca elemente ale limbajului plastic alcătuiesc structura unei construcții vizuale, de care mă agăț pentru a nu cădea în deznădejde. Și creez o lume sau reprezint aspecte ale vieții cotidiene pentru a spune propria mea istorie, așa cum o fac artiștii mexicani, creând astfel un dialog privat între percepție și reflectare. Prin linie construiesc un spațiu propriu și un timp al
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
sugerează un sentiment de libertate totală dar și un mod de stabilire al unui spațiu care este ascuns nouă. Ce învălui și dezvălui în spațiul din spatele imaginii? Imaginile pot fi ferestre dar ele arată ca oglinzi. De ce și de unde pândește deznădejdea? Cristina - Când în jurul meu găsesc limite sau nedreptăți pe care nu le pot schimba, se naște în mine acestă deznădejde. Și pentru a îndrepta acest sentiment caut ordinea, pe planul bidimensional contruiesc acest spațiu pe care să îl pot dirija
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]