450 matches
-
la sfârșit, Când încă mai aveam iluzii, Că mă iubești, cum te-am iubit Căci mai trăiam fără confuzii. Ai plecat, așa cum ai venit, O apariție surprinzătoare, Nu ai înțeles că te-am iubit Pe tine, femeie schimbătoare. Referință Bibliografică: Dezolare amară / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 484, Anul II, 28 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DEZOLARE AMARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354377_a_355706]
-
lună și stele, codri cu zimbri, cerbi și păsări, cu fagi deși și poteci împlăpumite de frunze căzute, ca inima de gânduri... Un văzduh cu eterne cărări fără pulbere, spre vis, spre dor, spre dragoste, spre lacrimă, spre ideal, spre dezolare, clădesc în suflet cântecele artistei Angela Moldovan! Este o Virginia Zeani a folclorului românesc. Romanța „La oglindă” e o „Traviata” recompusă de Timotei Popovici și George Coșbuc, înadins pentru vocea Angelei Moldovan. Monumentalele cântece interpretate de ea nu sunt numai
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
așterne plat și inert în spatele unui obstacol, de ce obstrucționează lumina în lucrarea ei de întindere și lărgire a drumului privirii, de ce foaia de umbră ascunde lumea, pe când sulițele luminii îi descoperă măreția?! Totodată, de ce stânca tace și-i rece a dezolare și moarte pe când furtuna zguduie a vivacitate și trezire din împietrire; de ce-n copacii pădurii domnește tumultul vieții și-n iarbă viețuiesc gâze? Răspunsul e aproape: din unul și același motiv din care Adrian Enache strălucește și clocotește pe scenă
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
acesta-i absurdul inevitabil al vămilor despărțirii! Cursa împotriva anonimatului pământean urcă celebritățile atât de departe, cu prețul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuți și înstrăinați, îngreunând și făcând dureroasă întoarcerea la sine și în sine. Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de discordie, să încalce legile pământești, începuse să se împietrească insondabil sufletele goale. În țară începuse a fi tot mai greu, iar dragostea devenise stare imaginativă impulsionată de nebinele multora. Neverticalitatea devenea aspirație, împătimitul, mit
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
leșie grea, acidă Băloșind cu smog și ploaie... Ca-ntr-un deprimant carnagiu Sânge gri din cer se varsă, Un macabru mucilagiu Din batista morții stoarsă... Ca-ntr-o buclă ancestrală Moartea vine ca pe bandă... Puroiază infernală... Din a dezolării glandă Vara ce-a venit e-o toamnă Mortuară și tempestă, Din eteru-I ne condamnă Dumnezeu și ne contestă... Te-ai temut Te-ai temut și te vei teme Ca o fragedă copilă Și-o puebrtă care geme De dorințe
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
pieptul. Nu pot suporta ceața, explicase, sunt puțin astmatică ... Nu mă luați și pe mine până în centru? se adresase apoi vizitiului, care se ridicase de pe capră pentru a mă dota cu pătura promisă. Îmi pare rău, se scuzase el, mimând dezolarea, numai domnul poate hotărî dacă ... Femeia se întorsese spre mine, vă rog mult, mă implorase, nu merg decât până în centru, e în drum, în caz că traversați podul de fier, nu sunteți din partea locului? Era de o frumusețe cam ofilită, gen Danielle
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
timpului din viu. Poruncile în zeci de ani Ți le-am urmat după puteri și-un bun păstor am vrut să fiu pentru sărmanii mei evrei, eliberați de voia-Ți suverană din faraonica robie și-ajunși prin marea spintecată în dezolarea din câmpie, pe unde-n patruzeci de ani i-am tot purtat cu mic cu mare ca-n țara laptelui și-a mierii să nu pătrundă orișicare, ci numai cei ce n-au cârtit și după datini Te-au cinstit
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
trecutul, deopotrivă oameni talentați și pătrunși de spirit și persoane lipsite de orice ambiție și dorință de a străluci, oameni puternici și slabi, inteligenți și mai puțin inteligenți, recunosc că, în momentul în care s-au simțit „condamnați” să trăiască dezolarea prezentului și incertitudinea zilei de mâine, abia și-au mai păstrat busola. Câți mai rămân, prin urmare, credincioși vieții ideale pe care și-o fabrică în imaginație și câți îi întorc spatele? E o dovadă de slăbiciune să renunți la
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
fie e că teatru, film sau artă abstractă. Nu vreau să fiu modestă, citeam tot ce găseam de respectivul ori despre el, înainte să scriu o recenzie la România Literară la începutul carierei mele în presă. Azi mă uit cu dezolare la unii dintre cei care scriu despre un film recent. Mi se pare că profunzimea analizei variază între litota prietenoasă de tip Gore Pirgu („e drăguț, are părțile lui“) și metafora infinită iliesciană („ancorat în realitate și raportat la sinergia
Criticul cultural, între Gore Pirgu și Ion Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/338571_a_339900]
-
este apreciat de toată lumea. Subiectul al III-lea Lacustră de George Bacovia George Bacovia s-a impus de la început, ca un poet original în cadrul poeziei simboliste și în acest sens Eugen Lovinescu scria: „Bacovia a creat o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
flori de lauri / Că singur până astăzi din plumb făcut-ai aur”. George Bacovia s-a impus de la început, ca un poet original în cadrul poeziei simboliste și în acest sens Eugen Lovinescu scria: Bacovia a creat o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
să caute și, mai ales, să găsească necesarele căi de comunicare cu noi. Și a zadarnici pe cele care printr-un miracol s-au păstrat, cum mai nou se întâmplă, zâmbise iarăși, de data aceasta împrumutând un aer de adâncă dezolare, e o dovadă de... cécité politique. Iată de ce tatăl dumitale este, din această perspectivă, unul din oamenii câri ni trebuie, cum ar fi spus regretatul prieten al familiei noastre, Nicolae Iorga... Ideea că, prea necopt la minte fiind, talcul afirmațiilor
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
dar rolurile pe care le joacă actorul Ion Caramitru nu au o proeminentă gestică, ci un încărcat substrat psihologic, iar starea de spirit vine din realitatea celui jucat manifestată sub chipul celui care joacă. Ștefan Luchian, spre exemplu, are suferința, dezolarea, boala pictorului, dar chipul actorului. În film, Ștefan Luchian e Ion Caramitru, și nu invers! E un punct de vedere, poate și indus de faptul că actorul Ion Caramitru este atât de cunoscut încât nu se poate acoperi sub nici un
ION CARAMITRU. MULTICOLORĂ SPAŢIALITATE A SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341803_a_343132]
-
reușind să le distingi din zori și până în noapte în ceas târziu, însoțindu-te astfel de sfaturile și bunele lor intenții. Și acum, în tenebre exterioare, ecoul acesta îmblânzea și desfidea incertitudinea, temerea, suspiciunea în fața dispariției de pe pământ. Într-o dezolare de tot ce e fatidic, înspăimântător, se lipi de căldura unei lumânări, ce i se revărsa peste privirea ei firească, aflată într-o certă definire a stării, pe care o avea, ca o amprentă, nu atât a timpului, cât a
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]
-
un fraged april!/ Oare cu cine, oare cu cine/ Se jucase Dumnezeu/ Când era copil? Lili Bobu În arbori, în păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură: religia. Restul
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
un fraged april!/ Oare cu cine, oare cu cine/ Se jucase Dumnezeu/ Când era copil? Lili Bobu În arbori, în păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură: religia. Restul
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
școala elementară din cartier. Dar cel mai greu îi era să-i spună lui Carol că tatăl ei nu va mai locui cu ele. Nici macar prin cap nu-i trecea că acesta avea să se ocupe personal, spre marea ei dezolare. A doua a zi era sâmbătă, iar pe la opt dimineață, domnul Kirk și-a făcut apariția în ușă bucătăriei, vesel și cu o pungă mare de bomboane în mână. Exact ce-i trebuia unui copil la micul dejun! - Ce faci
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
Acasa > Literatura > Proza > REVANȘĂ PIERDUTĂ Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
ruinele, palatele fantastice, stelele, cerul, stânca, poporul, cartea, fila, arborii, chiparosul, corabia, nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie, despică, răscolește, zvârle, arde, îngheață, desprinde, lovește, risipește), vântul are și efecte benefice. De nimic altceva frumusețea teiului nu va fi pusă în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară tei
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
undele îl mint...” (”Memento mori”) Într-o toamnă tristă vântul înseamnă pentru poet și moartea: Vântu-o foaie veștejită / Mi-a adus mișcând fereastra/ Este moartea ce-mi trimite/ Fără plic scrisoare-aceasta”. (”Foaia veștedă”) În poezia ”O, mamă...” vântul sporește dezolarea: Deasupra criptei negre, a sfântului mormânt/ Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt” Vântul este delirul mării, glasul blestemului: ”Marea, ca să delireze, vânturi să mugească-nvață” (”Mureșanu”) Dar în simfonie mai intervin și pauze, în care tăcerea vântului devine
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
scris și ce mai adaug, o „caligrafiere afectivă” a artistului (n-aș zice al României, sau cine mai știe cum și de unde, ca prin ziare ciudate, ci-l așez înt-o increată, adevărată identitate: al inimii cu bucuriile, pătimirile, iubirile, fericirile, dezolările ei): Paul Surugiu (Fuego). Adevărul despre romanticul de azi al cântecului lipit de surâsul și lacrima melomanilor nu e nevoie să fie înfrumusețat căci s-ar comite ceea ce dăunează florii când e copiată din câmpie în formă turnată din plastic
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
Pierdut, fără de vlagă, nemaigăsind puteri, Pleci călător‒stafie, pe-un drum spre nicăieri, Cu pasul șovăielnic, parcă plutind pe drum, Cu ultime speranțe, și-alea făcute scrum. Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre asfințit, Zărești printre mesteceni, care foșnesc mereu, Modestă și tăcută casa lui Dumnezeu. Pătrunde cu credință, să-ți lasi aici durerea, Soarbe-i mireasma sfântă, și-ți regăsești puterea!... Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul
PRINTRE MESTECENI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372315_a_373644]
-
timpului din viu. Poruncile în zeci de ani Ți le-am urmat după puteri și-un bun păstor am vrut să fiu pentru sărmanii mei evrei, eliberați de voia-Ți suverană din faraonica robie și-ajunși prin marea spintecată în dezolarea din câmpie, pe unde-n patruzeci de ani i-am tot purtat cu mic cu mare ca-n țara laptelui și-a mierii să nu pătrundă orișicare, ci numai cei ce n-au cârtit și după datini Te-au cinstit
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
două cuvinte: moarte și mare. Case, oameni, animale și trotuare sunt vid. Se renunță la a sprijini mâna aceea și visele ce încă o incarnează doresc s-o liniștească o dată cu liniștitele-i vene. Tsunami, suspin al apei al urgenței și dezolării primul vis înaintea dezordinii călătorie tulburată (Rosa Lentini, Tsunami și alte poeme, Ed. Mirton, 2011) În cazul lui Sánchez Robayna, însă, e vorba de o mai mare afinitate spirituală și poate că așa se explică senzația de similaritate a limbajului
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
dai dovadă de iubire". Dacă moartea este ceva ce ne așteaptă pe toți, nu este pentru aceasta mai puțin profund anormală. E monstruoasă și tragică. În fața morții aproapelui sau a propriei noastre morți, oricât de realiști am fi, sentimentele de dezolare, oroare și chiar indignare sunt justificate: „Nu intrați tăcuți în această noapte, urlați, tunați și fulgerați împotriva agoniei lumii", spune poetul Dylan Thomas. Iisus însuși a plâns la mormântul prietenului Său Lazăr (In 26, 38), iar în grădina Ghetsimani a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]