216 matches
-
îi împiedică, pe amândoi, Apolon. Și lui, lui Patrocles, muritor de rang mic, îi revine onoarea de a-l omorî pe licianul Sarpedon, fiu iubit al lui Zeus (atât de mult iubit, încât, în preajma morții, face ca pe câmpia aceea dezolată să cadă o grea ploaie de sânge și apoi, odată mort, trimite Moartea și Somnul să-i ia leșul și să-l ducă în Licia, la ai lui, pentru a fi îngropat după datină). Precum și onoarea de a pieri de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai proastă decât își închipuia. —Trebuie să o găsim, zise ea cu tărie. Încearcă să se confrunte singură cu situația pentru că i se pare că a dat greș. Întotdeauna i-a fost groază de eșecuri. —Mie-mi spui? zise Aidan dezolat. Aș vrea să pot vorbi cu ea. A fost într-o stare așa de disperată aseară încât n-a vrut să mă asculte, dar astăzi s-ar putea să fie altfel. Pot s-o sun eu, o fulgeră o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Atât. Stephen apăru urcând scările cu pas săltat. — Nu e nevoie să ne isteirzăm, spuse el. Nu e un capăt de țară. Cel mai important acum e să o găsim și să îi spunem că o iubim. —Știu, zise Aidan dezolat. Știu. În mod corect, se gândi Nieve, ar fi trebuit să se întoarcă. Să-și tragă pe ea rochia de mireasă, să țină capul sus și să meargă până la capăt cu nunta. Așa ar fi făcut o adevărată învingătoare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
enervanți. Nimeni nu ajunge la timp pentru nimic în țara asta de rahat și cineva chiar avusese tupeul să spună: „Cel care a făcut timpul a făcut destul“. În calitate de om care lucrează la o revistă, era privilegiul ei să întârzie. Dezolată, s-a întors la hotelul ei mic și scârbos, dorindu-și ca Trix să fi reușit să îi aranjeze o întâlnire cu cineva semifaimos pentru seara asta. Ura să aibă timp liber, deoarece abilitatea ei de a îl folosi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu, iubita, sunt multe de făcut. Pusă la punct, Lisa a sunat după pizza și au reluat treaba. S-au oprit după miezul nopții. — Care e termenul-limită pentru toate astea? întrebă Lisa. Ziua care trecuse o epuizase și o lăsase dezolată și tristă. O durea gâtul, o durea inima și acum era timpul să se culce și ea nu avea deloc chef să facă sex. Nici el nu avea. Erau amândoi mult prea triști. El s-a dezbrăcat fără să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a ajutat la prinderea a patru delincvenți recidiviști, dintre care trei criminali. Are aceleași abilități de a se purta cu oamenii ca difteria, dar are experiență. Logan oftă. — Și-acum ce facem? Insch renunță la vânătoarea de dulciuri, vârându-și dezolat mâinile În buzunare pantalonilor de la costum. — Acum, zise el. Acum stăm și sperăm s-avem noroc. Vara, ferestrele din spate dădeau spre tufele de iarbă aspră, poleite de soarele auriu, cu o priveliște care se Întindea până departe la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un șarpe. Pielea lui neagră lucea, în timp ce se ascundea din nou în iarbă. Ea nu era. În timp ce mă în depărtam, umbra locuinței sale se întindea peste peisajul acela dezolat și mă îngropa. M-am urcat în mașină, am vârât cheia în contact, dar n-am învârtit-o. Am răsucit butonul radioului în căutarea unui post cu muzică. Mi-am sprijinit capul pe spătarul scaunului. Stăteam la umbră, afară zăpușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
masa, ca orice lucru neînsuflețit. N-a fost ușor s-o îmbrac, a trebuit s-o întorc pe o parte, apoi pe cealaltă, pentru a-i pune bluza. Ea, pentru prima oară, nu mă ajuta. Iar eu eram cu adevărat dezolat, pentru că știam că, dacă ar fi avut în ea chiar și un fir de viață, m-ar fi ajutat. Ar fi ridicat brațele care acum erau grele și cădeau, se izbeau de patul de fier fără să simtă durerea. Reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Că talentul și frământarea spirituală, vin pe planul al doilea. Că pictorul trebuie să lucreze ca un salahor pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera de baie, îmi pun halatul și strig prin ușa întredeschisă: „Vreau să știu de ce râzi de bunătatea celuilalt?” Gândurile mi se duc spre Gloria, însă, de care mă leagă o sârmă subțire și roșie, un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată din cauza chipului ei șters. Era însă fotogenică. Pe deplin conștientă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lasă repetente. Câte una dintre ele se ucide, în vreme ce altele, descoperindu-i la timp nebunia moștenită, îl scuipă între ochi, și strigă după ajutor, smucindu-se din plasa lui fatală. În asemenea împrejurări, amicul meu se autoanalizează și, de odată, dezolat, și plictisit, vrea să moară. Câteodată cred că nu glumește. Sunt oarecum impresionat chiar, de moartea violentă pe care și-o pregătește. Aș fi dorit să-l văd cum mușcă pământul, pentru ca să-și oprească urletele și să nu întrebuințeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-un murmur de minuscule sunete dezolate așteptările de pe nenumărate promontorii cu texturi sonore fără echivalent, o muzică care nu seamănă cu nici o alta și seamănă cu toate, Într-un singur acord, muzica lumii care pleacă. În timp ce afară se luminează. Și cursorul face blink. E 6:28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-nceput războiul, lumea vrea conflict, acțiune, participare, uite, de pildă el, producătorul, și-a pus uniforma de colonel În rezervă cu decorații iar manuscrisul e bun de aruncat la coș. Apar din nou polițiștii și, În timp ce discută cu un Fink dezolat, căldura din hotel devine tot mai intensă. „Asta-nseamnă că Charlie e aici”, zice Fink. Detectivii se reped În hol, din pereți prind să țîșnească flăcări, apare Charlie și-i Împușcă pe amîndoi urlînd „vă arăt eu adevărata viață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
hohot sonor. Emet! murmură Profesorul unul din cuvintele lui favorite. Vânătorule O'Piatră, oare când ne vom mai întâlni noi doi pe aceeași axă a Lumii noastre? Ieși din living cu neliniștita lui lulea agitându-i-se între dinți. Ieși dezolat și mânios, mai mânios decât atunci când, la un restaurant de cinci stele din Brooklin, în ciorba servită de către un chelner în vestonul lui alb și scrobit, ar fi găsit înotând un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ăsta? Simpson se răsuci pentru a putea vedea un ecran care ocupa în mare măsură unul dintre pereți. Se vedea harta topografică a zonei explorate a Acheronului, furnizată de ordinatorul central. Partea cartografiată era foarte redusă, iar regiunea cea mai dezolată a deșertului Kalahari ar fi părut o Polinezie în comparație. Simpson se deplasa arareori pe suprafața Acheronului. Funcția îl obliga să rămână pe lângă centrul de exploatare, și nu avea de ce să se plângă. ― Spune-i că, după mine, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
toată ziua!“ „Ce nu sună a poveste, în ziua de azi?“, am adăugat eu. „Din păcate, e-adevărat. Confirm, dom’ profesor. Nu e de stat la Tribunal. Lumea vine cu naftalină sau sticluțe de spirt la ea.“ Tânărul Lupu părea dezolat. Mihnea și-a vârât iarăși capul printre scaunele din față. „Dom’ profesor?! M-ai dat pe spate, Robane! Ți-ai luat studenți secretari sau ce? Pe când la Academie, cu moșalăii locali?“ Tânărul Lupu a ignorat insulta. Eu, nu. „Auzi, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris în ambianța brusc ostilă, sugerând rupturi în ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană în flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vântul îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris în ambianța brusc ostilă, sugerând rupturi în ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană în flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vântul îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
degradat, cer înstelat, om plecat la munte, scrisoarea sosită ieri, țări foste comuniste, copil rămas repetent, scriitor devenit indezirabil (c) copil uimit, entuziasmat, pasionat, copleșit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sub observație la un monstru local iar tu pleci, monstruozitatea generală! rezist pînă la 15,30 în loc, atunci am trenul meu, îi cer alte condiții, cînd să-l întorc. Ora 11,25, în acceleratul Galați Timișoara, în gara Ciceu, podobia Dezolat pămînt, după roada care l-a rodit, dezolantă întocmire, pe care sensul a dovedit-o, ce rămîne din gara Ciceului, de atîtea ori jertfită pe sens în ochii de trecător! estetica iepurelui mecanic, după care ogarul aleargă la concurs fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
intraga copilărie și tinerețe mutilate de războiul dintre imperii, care a trecut de mai multe ori, ca un tăvălug uriaș, pește încercată Bucovina. În toamna anului 1939, am văzut lungile coloane militare poloneze dezarmate și cele de civili îngroziți și dezolați, care se mișcau încet, încet ca niște șerpi uriași, spre Suceava, veneau cu ce putea fiecare în dezordine, fugind din patria lor cotropita și plecau spre necunoscut doar cu speranță. Unii dintre noi am cunoscut spaimă de moarte, a părinților
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]