3,820 matches
-
a face, a avea, cu varianta a mînca, toate puse în mișcare de un apetit insațiabil, însă cu finalități deviate: lumea de cuvinte caragialiana suferă de "hipersintaxie", maladie a limbajului caracterizată prin exces, aglomerare, alunecări și combinări haotice, care antrenează dezordine și în planul semnificațiilor. A vorbi devine un înlocuitor satisfăcător pentru a face, iar astfel "revoluția", psihoza definitorie a personajului caragialian, "e treaptă ierarhic superioară berăriei, cafenelei" (p. 38). O astfel de abordare, bazată pe coordonate ce se regăsesc în
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
un exeget, confirmă dispariția, în poezia modernă, a deosebirii dintre "a fi" și "a părea". Ființă și imaginarul devin una, adică un joc de flăcări temerar, reflectînd energia spiritului liric. Poetul e stînjenit de limite. Plonjînd în fascinantul haos al dezordinii fecunde, cultivînd imagini din toate registrele spațiale și temporale, se străduiește a înfrunta "spaimă" existențiala declarată, prin clocotul "luminii brumoase din sud" ori pur și simplu al "invizibilului". Sufletul său meridional țîșnește în chipul unui Macedonski deschis spre abisalitate. Iată
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
la Radu Petrescu, de la Platon la Kierkegaard și flirtează expeditiv cu fiecare în parte: "Cu infinite menajamente se vorbește și despre latura erotică din jocurile copilăriei Adelei, personaj care, în prima lui ipostază, intră perfect în pielea fetiței îndrăgostite din Dezordine și suferința timpurie (Unordnung und frühes Leid) de Thomas Mann. Că Lorchen, Adela iubește încă înainte de a deveni conștientă de trupul ei, înainte de a fi vizitată de zburători. Cât despre Emil Codrescu, el joacă rolul zburătorului lacom, care tulbură, pe
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
și convingere consecințele paroxismului în bălmăjeala. Cînd încărcătură nervoasă ar trebui să provoace clocotul, intervine muzică (Nicu Alifantis), armonia în dizarmonie, punctul de unde poate reîncepe goana în cerc. Inteligență și privirea ironică a regizorului supraveghează pățaniile scenice, ferindu-le de dezordine și vulgaritate. Actorilor li se cere o detașare "englezeasca" cum spunea cineva, să joace cu maximum de seriozitate stupiditatea. Pompiliu Ștefan (Mistingue) este un fost premiant la latină ajuns bucătar, mitocan și limitat, extrem de preocupat de acțiunile prezente, fără nici un
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
unui esențial enigmatic le dă o tenacitate fioroasa. Rîvna lui Ulianov e să stăpînească poate că mai puțin Împărăția decît fracțiunile celelalte revoluționare, ca să le anihileze. Voi nu știți ce-i comunismul rusesc. Regimul de abuzuri de azi, de abundență, dezordine și risipă, e comparativ blajin. Azi rusul cîntă, se îmbată, iubește, joaca și face revoluție... Apostolii ăștia, cu vîrtuți scheletice de nebuni, visează mizeria și robia universală... Intelectualitatea lor nu reunește, nu amplifica: eliminează! fabricată din mediocritate și cruzime. O
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
mizeria morală care era aerul cotidian al scriitorului (de tipul meu, adaug cu grăbire, să nu mâhnesc pe cineva prin generalizări abuzive) atunci când avea crudă tărie de-a fi sincer cu el însuși. " Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină dezordinii (rămase în manuscris după moartea autorului, în 1994 și apărute la Editură Mașină de scris, ultimul dintre ele la începutul acestui an) vin, într-un fel, să răspundă celor care se plângeau că asemenea cărți despre lungă perioada comunistă nu
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
așa. Se scrie rece, sec, obiectiv, lăsând cititorul să tragă concluziile. Poți?a aȘa încerca, îi răspunde autorul. Și așa va face! Ultimul capitol al Cartierului Primăverii... anunță, prin chiar titlul sau, cealaltă carte. Astfel, unele episoade apar în Disciplină dezordinii. Român memorialistic (deși mi-e teamă că formulă naște un fel de "contradicție în termeni") văzute din unghiul autorului, nu al naratorului. Fervoarea cu care scrie Titus Popovici a rămas, însă, aceeași. Arhitectură (arhitextura) cărții are ceva din tensiunea unui
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
comunismului a stat în România sub semnul lui I.V.Stalin și I.L. Caragiale, ca să folosim o aserțiune care a făcut carieră, se oglindește cel mai bine în maniera realizării personajelor. Titus Popovici este, în această privință, un maestru neîntrecut. Disciplină dezordinii etalează o adevarată galerie de personaje, de la cele care poartă patina grotescului (cuplul Ceaușescu, Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, complet ramolit, confundându-si interlocutorul), la cel al lui Iosif Visarionovici Djugasvili - Stalin, artizanul unei terori inimaginabile, al lui Mao Zhe
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
transformă, repede-repede, în cel mai cumplit coșmar. Conștient că întreaga să viață "s-a desfășurat pe parcursul unei paranteze a istoriei", tânărul de atunci nu mai are decât o soluție: să povestească. Și prin această să se salveze... Titus Popovici, Disciplina dezordinii, român memorialistic, București, Ed. Mașină de scris, 1998.
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
aspirația acesteia spre o "cuviință" și o "civilizație" de caracter semiburghez. Departe de manieră fraternizării cu "dezmoșteniții soartei", recte cu lumpenul, gen Gorki sau Panait Istrati, s-a distanțat, prudent, chiar și de boema artista că de-o formă de dezordine, de incurie, de culpabila "neîngrijire", asadar de nedemnitate. Pentru a vorbi în termeni marxiști, "proletarul intelectual" Arghezi s-a străduit a-și depăși condiția, însusindu-si înfățișarea și comportamentul "dușmanului de clasă", măi atractioase și mai eficiente. Fidel, în același timp
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
orori, șanț prelungirea bărbatului elegant, cu floare la butoniera, care-și spune Hecate. La Shakespeare, ăn lista personajelor, scrie "Hecate și trei vrăjitoare". an mitologia greco-latină Hecate este o zeitate cu trei capete. La momentul oportun, bărbatul desăvârșește cu grație dezordinea inițiativelor omenești. Zeitătile-regizor al destinului șanț personaje de café-santan, ispite lipsite de orice măreție sau solemnitate. Macbeth, "copil al biruinței", cum spune Shakespeare, vrea să-și fructifice victoria. Regele Duncan (Ion Fiscuteanu), nu este decât un semn al puterii: omul
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
ai cheamă, pentru "isprava acestei nopți". an seară banchetului de ăncoronare, Macbeth ordona uciderea lui Banquo, complice tăcut al faptelor de până acum: ăntr-adevăr timpul nu mai are răbdare și scenic ritmul este bine supravegheat, nebunia nu provoacă agitație și dezordine, ci, dimpotrivă, un flux care stârnește emoție: faptă e grabă, dar meditația este cea care ai da impulsul. Cand Banquo (Nicu Mihoc), potolește iureșul pentru a-și presimți parcă moartea, spectacolul emite o stare de grație, presimțirea raționalității, a unei
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Pavel Șușară Este bine cunoscut faptul, si asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentala este stăpînita de un sindrom căruia dacă îi spunem dezordine, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai desantate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
înaintea tragicului sau sfârșit din decembrie 1994. Aș spune că e vorba chiar de mai mult decât atât. Editură " Mașină de scris", care și-a propus (și a reușit în bună măsură, prin Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină dezordinii) editarea miilor de pagini manuscrise lăsate de Titus Popovici, a reabilitat o carte sortită - din cauze care privesc formă, nu fondul - uitării. Cu toata împotrivirea unor personaje reprobabile, "Figuri luminoase" cu un trecut la fel de "luminos", pe care se grăbesc să
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
că realitatea e curat impertinentă, nepăsîndu-i de capriciile totalitare ale spiriului faustic, drept care scoate la iveală stafii menite a-l sabota. Așa apare haosul, formă penibilă de indisciplină a materiei, de agitația căreia spiritul are oroare, tot astfel se ivește dezordinea, ipostază rebelă de încălcare a armoniei, a cărei expresie entropică provoacă nopți albe fizicienilor, așa izbucnește incertitudinea, ale cărei formule cuantice umilesc pînă și pe cei mai încrezători cercetători, și tot astfel țîșnește hazardul, a cărui pleașcă irațională pune pe
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
poziția de echilibru) e nulă, creionul înclinîndu-se și căzînd cu o viteză exponențială. Ieșirea din plan vertical e o abatere de la un echilibru pe care creionul singur nu îl poate păstra. Cu alte cuvinte, creionul e liber, el intră în dezordine și cade. La fel se întîmplă cu biografia unui om: invariabil ea duce la dezechilibru și apoi la colaps. O viață de creion stînd pe vîrf e cu putință numai în panegirice sau sinaxare, dar acolo libertatea e exclusă. Concluzie
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
de Rodgers & Hart în 1937), cu valoare paradigmatică pentru înțelegerea improvizației ca artă imperfectă. Această condiție a imperfecțiunii exemplifică procesul definit de Cavell drept „reîntoarcerea la firesc”. Sebastian Kluge, de la Freie Universität Berlin, a analizat povestirea Unordnung und frühes Leid ( Dezordine și suferință timpurie), scrisă de Thomas Mann în 1925, prin prisma influenței exercitate în epocă de discurile de ebonită conținând muzica de dans la modă. Sobrul literator german avea în colecția sa personală și discuri de jazz, a căror audiere
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
german avea în colecția sa personală și discuri de jazz, a căror audiere pare a fi influențat textul în speță. Acesta din urmă etalează o scriitură mult mai puțin formalizată decât a prozelor ce-l consacraseră pe autor. O asemenea dezordine narativă, de sorginte jazzistică, i-a oferit lui Mann libertatea de a descrie istoria și actualitatea într-un mod mai direct decât în Muntele vrăjit. Pascale Cohen-Avenel, profesoară la Université Paris Ouest, ne-a prezentat o documentată cercetare despre Primele
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
valorilor, a limbii în primul rând. Și nimic nu este mai important în societate decât limba. Ea este evocată ca element comun obligatoriu, ce creează posibilitatea unui pact al scrisului, dar și al cititului ori al receptării critice: „printre diversele dezordini în care ne aflăm cufundați azi, una e haosul în domeniul limbii (...) și e nevoie să ni se amintească permanent de răspunderea pe care o poartă poeții și criticii noștri în ocrotirea limbii noastre” (p. 403). Eliot recunoaște că a
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
care-i scoate pur și simplu din sărite e să se vadă mușcați de oaie”. De aceea, ca să nu scot din sărite pe nimeni, eu unul nici nu mușc. Nu-i vorbă, nici n-aș prea avea cu ce. Ulise, dezordine bine controlată. Dezordine pentru cititor, bine controlată de autor. „Suntem atât de firavi, cu-adevărat, pe cât soarta s-o credem ar vrea pân’ la urmă?” (Rilke) Nu-i o întrebare de pus tocmai azi, când abia a telefonat Andrei, de la
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
pur și simplu din sărite e să se vadă mușcați de oaie”. De aceea, ca să nu scot din sărite pe nimeni, eu unul nici nu mușc. Nu-i vorbă, nici n-aș prea avea cu ce. Ulise, dezordine bine controlată. Dezordine pentru cititor, bine controlată de autor. „Suntem atât de firavi, cu-adevărat, pe cât soarta s-o credem ar vrea pân’ la urmă?” (Rilke) Nu-i o întrebare de pus tocmai azi, când abia a telefonat Andrei, de la Berlin: Pați e
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
general, construcția romanului, consolidând mai logic și mai bogat afirmația din final (care mi se pare irefutabilă) că, în pofida modernismului său, „tânărul critic va pune accentul pe continuitate și nu pe ruptură”, căutând „noua ordine”, o „altă ordine”, în aparenta dezordine, cum spune Sebastian într-un articol din 1927, ca și T.S.Eliot, vorbind despre „panlirism”. Iar titlul capitolului și desigur tema sa puteau fi, mult mai cuprinzător, „Sebastian, critic și teoretician...” etc. Mi s-ar fi părut mai logic sau
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
filmatul nu apare în nicio lege. Legea 550/2004 spune că Jandarmeria "desfășoară activități de cercetare și documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic, precum și cu alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor". Potrivit declarației lui Florin Hulea, toate aceste măsuri, deși nu au fost luate în baza
Jandarmii se dau de gol: filmarea oamenilor la percheziţie ilegală () [Corola-journal/Journalistic/23840_a_25165]
-
În timpul războiului, cenzura a selectat numeroase titluri pe care le-a expediat soldaților și ofițerilor aflați pe front. Regimurile totalitare se împacă greu cu o literatură cum este aceea polițistă, care, cum susține Platini, își are sursa de inspirație în dezordine și crimă, fie și cu happy end, deoarece astfel de regimuri contează pe ordine și pedeapsă. Autorii germani de Krimis au recurs la o mulțime de trucuri spre a-și vinde marfa. Își începeau, de exemplu, romanele cu elogii la adresa
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
de ambiguitate este mai mare, pictorul deturnează livrescul și exacerbează valorile optice pure. Această repetiție de semne suficientă sieși, care împinge meditația către misterul unor coduri corupte și care, din punct de vedere logic, este un factor de confuzie și dezordine, din punct de vedere plastic este echivalentul unei construcții geometrice: sobre, riguroase, definitive. Asocierea semnului analitic cu sinteză cromatică îl plasează pe Aureliu Răzvan Ionescu undeva între Florin Mitroi și Nistor Coita; el are sensibilitatea coloristica și rafinamentul primului, pe
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]