KorAP: Find »[drukola/base=dezorganizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...32 >

781 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

sau cel al simptomelor, reprezentat de nivelul de eliberare al inhibiției pe care procesul morbid îl exercită asupra stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care antrenează de regulă tulburări grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care antrenează de regulă tulburări grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge până la starea de comă. În cazul existenței unor leziuni localizate vorbim

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care antrenează de regulă tulburări grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge până la starea de comă. În cazul existenței unor leziuni localizate vorbim despre „dezorganizări în sector”, situație în care numai anumite procese psihice sunt afectate (percepții, memorie, limbaj, praxii, instincte etc.). 2) Imaturitatea Imaturitatea este un tip de deficiență care se produce prin oprirea în dezvoltare a sistemului nervos central la copil (prenatal, perinatal

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
din aspecte psihopatologice diferite de tipul dependență - independență, securitate-insecuritate, sugestibilitate, posibilitatea sau imposibilitatea de a-și inhiba reacțiile emoționale, posibilitatea sau imposibilitatea de a efectua judecăți intelectuale și nonafective, posibilitatea sau imposibilitatea de a avea autonomie în acțiunile personale. 3) Dezorganizarea funcțională În general se consideră criteriul de „funcțional” ca fiind opus celui de „lezional”, în același mod în care „psihogeneza” se opune „organogenezei”. În cazul dezorganizării funcționale nu există nici un fel de modificare lezională decelabilă a creierului bolnavilor respectivi. Tulburările

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
intelectuale și nonafective, posibilitatea sau imposibilitatea de a avea autonomie în acțiunile personale. 3) Dezorganizarea funcțională În general se consideră criteriul de „funcțional” ca fiind opus celui de „lezional”, în același mod în care „psihogeneza” se opune „organogenezei”. În cazul dezorganizării funcționale nu există nici un fel de modificare lezională decelabilă a creierului bolnavilor respectivi. Tulburările sunt numai pur funcționale. Dezorganizările funcționale se pot datora unor carențe emoțional-afective, frustrărilor sau psihotraumatismelor din copilărie. Dacă ele se instalează târziu se pot manifesta sub

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
consideră criteriul de „funcțional” ca fiind opus celui de „lezional”, în același mod în care „psihogeneza” se opune „organogenezei”. În cazul dezorganizării funcționale nu există nici un fel de modificare lezională decelabilă a creierului bolnavilor respectivi. Tulburările sunt numai pur funcționale. Dezorganizările funcționale se pot datora unor carențe emoțional-afective, frustrărilor sau psihotraumatismelor din copilărie. Dacă ele se instalează târziu se pot manifesta sub forma tulburărilor de comportament, a tulburărilor nevrotice sau psihotice, crize isterice etc. De regulă se consideră că în cazul

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
datora unor carențe emoțional-afective, frustrărilor sau psihotraumatismelor din copilărie. Dacă ele se instalează târziu se pot manifesta sub forma tulburărilor de comportament, a tulburărilor nevrotice sau psihotice, crize isterice etc. De regulă se consideră că în cazul acestui tip de dezorganizări se produce un proces de regresiune al personalității individului. În sensul acesta A. Freud distinge trei tipuri de regresiuni, după cum urmează: a) regresiunea topică; b) regresiunea temporală ca un proces de întoarcere către structurile psihice ancestrale; c) regresiunea formală care

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
acesta va trebui ca să ținem seamă de următoarele aspecte: a) Este imposibil de separat istoria bolii de istoria vieții individuale (psihobiografia) bolnavului. Fiecare element biografic poate avea o semnificație favorabilă sau nefavorabilă în geneza tulburărilor sale clinice, în procesul de dezorganizare a sistemului personalității, a relațiilor sale cu ceilalți, a conduitelor etc. b) Anamneza trebuie să fie cât se poate de obiectivă. Se va face distincția între aspectele obiective ale bolii și relatările subiective ale bolnavului față de propria sa suferință și

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și castrator prin faptul că el are dreptul de a vedea și de a atinge „zone interzise” ale trupului și de „a acționa” asupra acestora. Secțiunea a II-a PSIHOPATOLOGIE CLINICĂ Psihopatologia clinică are ca obiectiv studiul organizării și al dezorganizării sistemului personalității, considerat ca spațiu de dezvoltare al „fenomenelor psihice morbide”. Ea studiază modalitățile patologice ale proceselor psihice, considerate individual, după o ordine sistematică, sindroamele psihopatologice, precum și nosologia psihiatrică. Este analizată dinamica proceselor psihopatologice, formele lor de manifestare individuală sau

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
pulsiunea vitală sau hormé-ul lui C. von Monakow. În condițiile oferite de alterarea proceselor psihice, H. Jackson, consideră tulburările personalității ca pe niște fenomene de regresiune sau disoluție. În sensul acesta sunt menționate următoarele principii în raport cu dinamica organizării și a dezorganizării sistemului personalității, așa cum se poate vedea mai jos. 1) Evoluția este procesul care are un sens ascendent, de la instanțele inferioare, simple, bine organizate și automate, arhaice ca apariție, la instanțele superioare, complexe, mai puțin stabile și voluntare, apărute recent în

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de la instanțele inferioare, simple, bine organizate și automate, arhaice ca apariție, la instanțele superioare, complexe, mai puțin stabile și voluntare, apărute recent în cursul filogenezei. Acesta reprezintă principiul integrării funcționale. 2) Disoluția este procesul psihopatologic care, contrar evoluției, constă în dezorganizarea sau dezintegrarea funcțională a sistemului personalității. Ea poate fi generală, orientată de sus în jos, întotdeauna de la complex la simplu, sau de la voluntar la automat; sau, poate fi locală, afectând numai un sector, o anumită instanță sau proces psihic al

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
aspect pozitiv (prin trezirea funcției inhibate). Aceste aspecte au fost constatate de numeroși autori (P. Janet, A. Moreau de Tours, E. Bleuler, H. Ey). K. Jaspers propune pentru explicarea tulburărilor psihice noțiunea de proces. Procesul generator de tulburări psihice privește dezorganizarea sistemului personalității sau a aparatului psihic, fapt care reprezintă însăși procesul de disoluție enunțat de H. Jackson. Pentru K. Jaspers procesul psihic se opune dezvoltării normale a sistemului personalității, fiind într-o mare măsură apropiat de conceptul de allopatie al

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
H. Jackson. Pentru K. Jaspers procesul psihic se opune dezvoltării normale a sistemului personalității, fiind într-o mare măsură apropiat de conceptul de allopatie al psihozei, enunțat de S. Freud. Semnificația dinamică, de factură psihopatologică, a procesului corespunde ideii de dezorganizare a corpului psihic, ca fiind prin aceasta opusă ideii de psihogeneză a fenomenelor psihice. Din aceste considerente tulburările psihice se prezintă ca fenomene procesuale, fapt care le explică prin natura organizării-dinamice a aparatului psihic și nu. prin psihogeneză sau sociogeneză

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
opusă ideii de psihogeneză a fenomenelor psihice. Din aceste considerente tulburările psihice se prezintă ca fenomene procesuale, fapt care le explică prin natura organizării-dinamice a aparatului psihic și nu. prin psihogeneză sau sociogeneză. Procesul de organizare, cât și cel de dezorganizare a aparatului psihic, se efectuează în conformitate cu potențialul energetic funciar al ființei umane care este personalitatea, reprezentând balanța normal/patologic sau raportul sănătate mintală/boală psihică. În sensul acesta, pentru H. Ey „boala reprezintă esențialmente o disoluție” înțeleasă ca un proces

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
aparatului psihic, se efectuează în conformitate cu potențialul energetic funciar al ființei umane care este personalitatea, reprezentând balanța normal/patologic sau raportul sănătate mintală/boală psihică. În sensul acesta, pentru H. Ey „boala reprezintă esențialmente o disoluție” înțeleasă ca un proces de dezorganizare și de dezintegrare a aparatului psihic. Normalul, ca și anormalul sunt „cuprinse” virtual, ca „potențial energetic latent” în însăși organizarea sistemului personalității; acesta „actualizându-se în act”, ca sănătate sau boală, în raport cu circumstanțele vieții individului. Pentru H. Ey, conform doctrinei

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
atitudine de așteptare în fața unui pericol, cu caracterul unei veritabile stări de alertă care invadează individul în totalitatea sa, asociat cu impresia unei catastrofe imediate. c) Convingerea unei imposibilități absolute de a acționa, la care se asociază sentimentul propriei sale dezorganizări și al aneantizării persoanei respective în fața pericolului. Anxietatea, ca reacție afectivă specifică se asociază cu reacții neurovegetative diferite cum ar fi dificultăți respiratorii și cardiace, dispnee, tahipnee, puls accelerat, paloare, scăderea tonusului muscular sau spasme musculare, uscăciunea gurii. Aceste reacții

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
o altă tulburare decât el însuși legat de o cauză pur mecanică (Clérambault), fie de o proiecție afectivă (S. Freud). A doua teză privește experiența delirantă sub un dublu aspect: - o structură complexă care se prezintă sub un aspect negativ (dezorganizarea structurii conștiinței și a personalității), - sub un aspect pozitiv reprezentat prin trăirea delirantă. Clasificarea psihozelor delirante sau „vesanice” se face avându-se în vedere două aspecte sistematice și anume: a) Genul, caracterizat prin faptul că toți bolnavii din această categorie

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihopatologice referitoare la acestea. Fig. pg. ms. 198 ZONA DE CONSERVARE A PERSONALITĂȚII ZONA DE ALTERARE A PERSONALITĂȚII PARANOIA SCHIZOFRENIA DELIRUL DE INTERPRETARE PARANOIA MONOMANII DELIRURI SISTEMATIZATE PSIHOZA HALUCINATORIE CRONICĂ PARAFRENIILE SISTEMATICĂ ȘI FANTASTICĂ DELIRUL CRONIC EVOLUTIV DELIRURI FANTASTICE FĂRĂ DEZORGANIZARE DELIRURI CU DEZORGANIZARE SCHIZOFRENIILE FORMELE PARANOIDE ALE DEMENȚEI PRECOCE DELIRUL DE IMAGINAȚIE PARAFRENIILE CONFABULOATOARE ȘI EXPANSIVĂ Inițial psihozele vesanice cuprindeau două grupe: monomaniile și delirul cronic evolutiv (Lasegue, Falret, Magnan). E. Kraepelin descrie trei grupe: delirul sistematizat paranoic, parafreniile (sistematică

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
acestea. Fig. pg. ms. 198 ZONA DE CONSERVARE A PERSONALITĂȚII ZONA DE ALTERARE A PERSONALITĂȚII PARANOIA SCHIZOFRENIA DELIRUL DE INTERPRETARE PARANOIA MONOMANII DELIRURI SISTEMATIZATE PSIHOZA HALUCINATORIE CRONICĂ PARAFRENIILE SISTEMATICĂ ȘI FANTASTICĂ DELIRUL CRONIC EVOLUTIV DELIRURI FANTASTICE FĂRĂ DEZORGANIZARE DELIRURI CU DEZORGANIZARE SCHIZOFRENIILE FORMELE PARANOIDE ALE DEMENȚEI PRECOCE DELIRUL DE IMAGINAȚIE PARAFRENIILE CONFABULOATOARE ȘI EXPANSIVĂ Inițial psihozele vesanice cuprindeau două grupe: monomaniile și delirul cronic evolutiv (Lasegue, Falret, Magnan). E. Kraepelin descrie trei grupe: delirul sistematizat paranoic, parafreniile (sistematică și fantastică, confabulatorie

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
etc.). Din considerente didactice, pe de o parte, iar pe de altă parte, urmând linia de orientare psihopatologică am preferat să alegem, un tip de „clasificare a tulburărilor psihice” care să fie conform cu „modelul de organizare” și cu cel de „dezorganizare” al sistemului personalității (vezi Cap. 8 și Cap. 9). În sensul acesta am preferat ca să clasificăm tulburările personalității, într-un cadru cât mai cuprinzător care să se refere la toate registrele personalității, încercând, în felul acesta, să ieșim din limitele

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
însoțesc de modificări neurovegetative (cardio-vasculare, gastrointestinale, secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2) Faza de adaptare După atenuarea manifestărilor emoționale primare, asistăm la instalarea unui proces de „adaptare” sau de „apărare” caracterizat prin următoarele: - estomparea manifestărilor emoționale de șoc (depresie, dezorganizarea comportamentului, tendințe regresive, tulburări neurovegetative); - rememorarea accidentului cu toate detaliile și circumstanțele acestuia; - retrăirea amintirilor și a experiențelor afective în raport cu obiectul pierdut. În timp se poate chiar observa organizarea unei „nevroze tematice” specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
a decela psihoza încă dintr-o fază clinică latentă. Aceste aspecte se raportează la „dispozițiile morbide” ale personalității legate de un anumit „teren” sau „constituție” favorizantă. b) Procesul psihotic desemnează dinamica sau evoluția temporară a psihozei, ca manifestare psihopatologică de dezorganizare a sistemului personalității bolnavului respectiv, în conformitate cu teoria organizării și disoluției personalității formulată de H. Jackson și reluată în psihiatrie de H. Ey. c) Boala psihică este reprezentată prin specificitatea tabloului clinic al psihozei, în raport cu funcțiile psihice afectate în mod direct

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
b) O atitudine de așteptare în fața unui pericol, o adevărată stare de alertă care invadează persoana în totalitatea ei, sistându-i orice fel de activitate. c) Impresia incapacității persoanei de a putea acționa în fața pericolului combinată cu sentimentul propriei sale dezorganizări și aneantizări. Sunt descrise mai multe feluri de angoasă. Dintre acestea, H. Feldman sistematizează trei grupe: a) Angoasa metafizică, în care individul își pune problema existenței și a sensului său. A. Littré vorbește despre trei stadii reprezentate prin neliniște, anxietate

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sensul de „alterare al sistemului realității”, reflectând în felul acesta un anumit tip specific din punct de vedere psihopatologic de „organizare vesanică” a persoanei bolnavului respectiv. În această categorie nosologică sunt incluse două subgrupe clinice: a) Grupa schizofreniilor, caracterizate prin dezorganizarea psihică a personalității; b) Grupa psihozelor delirante cronice, simple sau halucinatorii, fără dezorganizarea psihică a personalității. Așa cum spuneam, elementul psihopatologic comun, al tuturor formelor clinice care intră în acest grup este delirul. Delirul este acea tulburare de gândire, caracterizată prin

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]