242 matches
-
brațul ce-mi murise chiar atunci, i-am trimis o dreaptă în maxilar. Efectul a fost formidabil. Ca trăsnit de epilepsie, omul meu se prăbuși așa cum cade un stâlp retezat. - Numai Isus a întors și falca cealaltă, făcui ca să mă dezvinovățesc, către arbitru care număra aplecat peste calfă. Când poliția intervenise, spectatorii m-au făcut scăpat. La hotel buldogii m-au primit nebuni de bucurie. Desfăcui pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De pildă, la începutul unui război când încă nu-și dau seama care parte va ieși învingătoare, nobilii japonezi își trimit adesea frații în amândouă taberele ca să-și păstreze aliații. Oricare tabără ar câștiga, familia acelui nobil poate să se dezvinovățească astfel în fața învingătorului: „Familia noastră nu e de vină pentru că fratele nostru a trecut de partea dușmanului. A făcut asta de capul lui.” Aceleași uneltiri viclene i-au îndemnat pe japonezi să trimită încoace soli. Cu alte cuvinte, japonezii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dacă le ocolea privirile din pricină că se simțea vinovat fiindcă nu împărțise aceeași soartă cu ei sau din pricină că nu putea îndura să-i vadă în starea în care erau. Samuraiul și Nishi rămaseră tăcuți, așa că Matsuki zise ca pentru a se dezvinovăți: — De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată. Nu putem! zise Nishi cu ochi plini de ură. Aud că ați ajuns ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Mare pas înainte! Noi nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul și le înghiți. Chiar dacă le-ar fi rostit, ar fi fost în zadar. — Nu e vina ta. N-ai avut noroc. Stăpânirea... Seniorul Ishida se întrerupse. Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi rostit, ar fi fost în zadar. — Nu e vina ta. N-ai avut noroc. Stăpânirea... Seniorul Ishida se întrerupse. Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ishida se întrerupse. Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a trimis în Nueva España o scrisoare în care spunea că va primi preoți creștini. Stăpânul nostru trebuie cât de cât să se dezvinovățească. Samuraiul nu scoase nici un cuvânt odihnindu-și mai departe mâinile pe podeaua rece. O lacrimă grea căzu pe jos. Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii. Seniorul Ishida scoase un oftat și un fornăit. — Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
este dureroasă și pentru mine.” Samuraiul nu se clinti din loc. Casa era ciudat de liniștită, iar sufletul lui își pierduse puterea de a mai simți vreo emoție. O nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar se dezvinovățise și își ceruse iertare de nenumărate ori și de la seniorul Tsumura și de la seniorul Ōtsuka. „Dacă nu s-ar purta așa cu tine, atunci nu s-ar putea dezvinovăți” îi reveneau în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar se dezvinovățise și își ceruse iertare de nenumărate ori și de la seniorul Tsumura și de la seniorul Ōtsuka. „Dacă nu s-ar purta așa cu tine, atunci nu s-ar putea dezvinovăți” îi reveneau în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ȘOC, IAR PRIVIREA ȘI EXPRESIA FEȚEI TRĂDARĂ O DEZAPROBARE MUTĂ. \ L-AM HIPNOTIZAT ȘI A CEDAT NERVOS DIN CAUZA SPAIMEI, SE GRĂBI MARIN SĂ EXPLICE. O SĂ-ȘI REVINĂ. SE OPRI, DÂNDU-ȘI SEAMA CĂ VORBISE CA ȘI CUM AR FI VRUT SĂ SE DEZVINOVĂȚEASCĂ. ÎȘI MUȘCĂ BUZELE, PUNÂNDU-ȘI ÎNTREBAREA DACĂ NU CUMVA URMA ȘI EL SĂ CEDEZE NERVOS. RELUĂ, PE UN TON MAI SUAV: \ TINERE, ÎȚI DAU PRIZONIERUL PE MÂNĂ. VREAU SĂ AFLI DE LA EL CUM SE NUMESC ȘI UNDE LOCUIESC TOATE RUDELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
că o să fie distractiv să mă ajute. —Distractiv să te ajute? Să numeri bani? La unu și jumătate noaptea? Ai înne... Se opri și se uită în jos la mine. Nu am spus nimic. Nu aveam de gând să mă dezvinovățesc pentru că aveam grijă de ea și de copii. Se aplecă, luă mâna lui Abigail și o ridică în picioare. Hai, draga mea, înapoi în pat. Eu eram încă pe podea cu teancurile de bani, când Madeleine ieși din dormitorul fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Turnpike spre periferiile Manhattanului. Nu voiam să mă implic în intrigile nechibzuite ale lui Meyer Levin, dar voiam să asist la proces. Când va demasca piesa ca fiind o adunătură de minciuni, voi fi acolo să aud cum tata este dezvinovățit într-o sală americană de tribunal. Mulți oameni erau scandalizați doar de ideea de proces. Ce om l-ar da în judecată pe tatăl unei sfinte? Comunitatea evreilor era scandalizată. Comunitatea evreilor era una dintre expresiile favorite ale socrului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
scrise pe o tablă de ardezie, lângă care așteaptă, la îndemână, buretele. Lucrurile acestea rămân. Încă îmi mai sunt fixate în memorie cântecele, chiar dacă parțial: „Înainte, înainte, îndeamnă fanfarele luminii, / înainte, înainte, frica-i e străină junimii...“ Pentru a-l dezvinovăți pe băiat și pentru a mă dezvinovăți, prin urmare, pe mine, nici măcar nu se poate spune: am fost amăgiți! Nu, noi ne-am lăsat amăgiți, eu m-am lăsat amăgit. Dar, dacă ceapa ar putea să spună și ea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care așteaptă, la îndemână, buretele. Lucrurile acestea rămân. Încă îmi mai sunt fixate în memorie cântecele, chiar dacă parțial: „Înainte, înainte, îndeamnă fanfarele luminii, / înainte, înainte, frica-i e străină junimii...“ Pentru a-l dezvinovăți pe băiat și pentru a mă dezvinovăți, prin urmare, pe mine, nici măcar nu se poate spune: am fost amăgiți! Nu, noi ne-am lăsat amăgiți, eu m-am lăsat amăgit. Dar, dacă ceapa ar putea să spună și ea ceva, ar murmura peltic, indicând pasaje ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tacă, intră în cameră. — Ellie? zise el, ușor nervos. — Cum ai putut? îl întreba ea. — Ce? Eleanor se năpusti la el. — Să mă trădezi! — Ce Dumnezeu, Ellie, pricepe și tu că am fost la sauna și nimic mai mult! se dezvinovăți el. Nu s-a-ntâmplat nimic. — Nu mă refer la nenorocita aia de sauna! se înverșuna Eleanor. Vreau să zic, cum de-ai putut să-i povestești toate chestiile alea despre mine, despre viața mea intimă?! — Ce vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă să se dezvinovățească și nici nu făcu pe măscăriciul cum procedase altădată. În sfârșit, aș putea spune că până la urmă sobrietatea cu care Înfruntă toată furtuna de acasă dădu roade, iar Subotin, fără să dea prea multe explicații și fără să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era de partea dreptății, puțin probabil să condamne un nevinovat... Așa voia să creadă Endō, care era încă tânăr. Și totuși... Pe măsură ce trecea timpul, Endō distingea printre rândurile scrisorilor fratelui său o disperare din ce în ce mai neagră. „Nu mai vreau să mă dezvinovățesc sau măcar să mai explic. Mi-a adus cineva Biblia... și o citesc. Nu mai vreau să trăiesc pe lumea asta plină de minciuni și de nedreptăți, dar vreau să sper că măcar tu crezi în nevinovăția mea.“ Endō i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
după operația de hernie de disc, spunându-le spontan ziariștilor care-l întrebaseră ce are voie să facă după operație, că „am voie să fac tot ce pot”... apoi, afacerea Watergate și audierile din Senat, un Nixon vorbind la televizor, dezvinovățindu-se; Clinton vorbind lumii despre amoruri nepotrivite, nu?... Ți-am ținut lecția, da?, ai văzut că am dreptate, imagini simbolice, fetițo, asta înseamnă istoria și memoria, na, că fac versuri, urâți mai îmi sunt actorii care scriu și care cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
continuat, cu intensitate variabilă, până în toamnă. De pildă, avem mărturia lui Nicolae Gălășescu din Cacaleți, numit subocârmuitor al plasei Argeș, la 20 iulie/1 august, cu reședința la Pitești. Datorită "epidemiei holerii", mai toți fugiseră din oraș "din pricina bolii" - se dezvinovățea el la "tacrirul" ce i s-a luat la 3/15 februarie 1849, ca participant la revoluție - deoarece n-a stat în slujbă decât două săptămâni, fiindcă, îmbolnăvindu-i-se soția de holeră, a părăsit de îndată orașul, înapoindu-se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
1 septembrie, în club revoluționar, iar zisul amploiat a fost ales secretarul său; totuși, comisia de cercetare l-a iertat, dată fiind vârsta sa fragedă, de numai 17 ani307. În sfârșit, ultimele figuri, minore, anchetate de zisa comisie s-au dezvinovățit și ele de orice participare la revoluție, pretextând epidemia de holeră. De pildă, preotul Barbu din Milești mărturisea la 1/13 februarie 1849 că în privința jurământului cerut de comisarul propagandist, Petre Orbescu, în plasa Amaradia (jud. Dolj), "la satul nostru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se bâlbâie, dezvinovățindu-se în timp ce scormonea prin sertarele unui birou vechi. Îl luaseră pe sus și îl înghesuiseră pe bancheta din spate, după care porniseră spre biro urile firmei. Pe drum, cu voce slabă, încercase să se mai justifice de câteva ori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o fără necesitate și cu puțin tragism. Trudă zadarnică! Mai convingătoare decât orice argument pleda pentru cauza ei chiar situația în care ne găseam: era a mea din cap până-n călcâie și își trăda cu mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai ții la ea... Trebuia să mă apăr, să-i dovedesc că se înșală, că am iubit-o pe sora ei tot atât cât mă iubise ea, poate chiar mai mult. La ce-bun. Ce-aș fi câștigat dacă mă dezvinovățeam invocând nu numai dovezile pe care le cunoștea Alexa, ci însăși evidența? Și ce pierdeam rămânând vinovat față de ea? Mihaela nu mai era pe lume și această plecare fără întoarcere făcea zadarnică, fără sens, orice susținere. M-am ridicat să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care a făcut să ni se despartă drumurile pentru totdeauna. Dar nu vinovată fiindcă te-am înșelat, așa cum ai crezut mereu, ci numai pentru că am nutrit nebunescul gând de a te înșela. Să nu-ți închipui că încerc să mă dezvinovățesc. La ce bun? În fața veșniciei, omul leapădă masca minciunii și ipocriziei și simte nevoia unei purificări desăvârșite, pe care nu ți-o dă decât spovedania sinceră, deznădăjduită. E ceea ce se întîmplă cu mine, acum ― în pragul unei lumi necunoscute. Dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]