239 matches
-
manieră originală îi justifică demersul. Personajele și le-a ales din lumea teatrului, pe care, firește, o cunoaște cel mai bine. Doi foști actori, acum pensionari, își privesc cu ochi critic viața trecută, își judecă faptele, se învinovățesc și se dezvinovățesc, inventează motivații pentru lașități și cedări, dar ajung să-și recunoască vina de a fi fost informatori, turnători, etc. Constatarea cea mai dramatică e că, de fapt, au fost victimele unui sistem opresiv pentru că nu au avut tăria să se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pecuniar pentru cei aflați în nevoie, iar utopiile sociale proliferau în mare grabă, pe măsură ce lumea se simțea mai expusă, mai conștientă de riscurile existenței. Cum se asigurau cei vechi contra fricii de orice fel? Ce ritualuri colective menite a exorciza, dezvinovăți, proteja, vindeca, foloseau într-un moment sau altul? O lungă suită de interogații și răspunsuri formează materia acestui volum substanțial, a cărui lectură nu e doar instructivă, ci și pedagogică. Omul modern, mai ales a stat în atenția autorului. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a cărui funcție este alegerea ezitantă, cînd justă, cînd vital falsă. Conștientul poate auzi apelul supraconștient și poate să renunțe la proiect, la dorința inculpată. Dar conștientul poate să dea și un răspuns fals, refulînd fie dorința vinovată ca să se dezvinovățească astfel în mod fals (moralism), fie culpabilitatea. Refularea culpabilității provoacă banala lăcomie, descărcarea fără scrupule a dorinței perverse (amoralism), în ceea ce privește dorința, ea reușește să transforme angoasa culpabilă a supraconștiinței într-o angoasă frizînd fobia, în remușcări sterile, și, atunci cînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
amestecând smerenia cu nițică supărare. Eu am voit să pun numai în paharul sfinției voastre și al lui Arcadie, fiindcă părinții Iachint și Ermolae, care au venit mai înainte s-or fi cam îndestulat... Cei doi ieromonahi vrură să se dezvinovățească, dar arhimandritul le închise gura cu un gest autoritar. Fiule Chiril, zise el, tot monahul carele a cetit Viețile Sfinților știe că Satana îndeamnă pe călugăr să facă rău, ca și când l-ar îndemna să facă bine. A pândit o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
văi, se vede stirpită de lemne și provizioanele copacilor câștigate prin învechime se mistuiesc prin un abuz (catahrisis) vrednic de tânguire. Pe lângă această întrebuințare a pădurilor, mai este încă și alt rău, carele nici într-un chip nu se poate dezvinovăți. Cu înmulțirea înpoporării pe fieșcare an și cu sporirea vitelor, mai ales a numeroaselor turme de capre, sporește și lipsa pășunei <ș>i a nutrețului de iarnă pentru dânsele. Așa, pe tot anul, se taie și se <d>oboară la
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Emil Brumaru Te dezvinovățești mereu, orice Îți pare că-i păcat și că-i greșeală. Ascunsă-n pat, sub plăpumi, trebuie Să nu te vadă caldă-n pielea goală Nici lucrurile din odaia sfîntă, Unde-un dulap se-nalță cît castelul Și în oglinzi
Te dezvinovățești mereu, orice... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8551_a_9876]
-
înaintea îndrăgostirii de Persida. Hubăr, bărbat în toată firea și cumsecade altădată, nu va înțelege niciodată că și-a nenorocit copilul retrăgându-l de la școală și obligându-l să se facă măcelar. Ba mai mult, va încerca mereu să se dezvinovățească învinovățindu-l pe tânăr de eșecurile proprii. Chemarea chibzuită a fiului la bună-înțelegere și comunicare nu capătă răspuns: D-ta mi-ești tată, și trebuie [...] să mă ierți, să-mi ții parte, să mă aperi − cel puțin în gândul d-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
activitatea sa literară o lume spirituală toto genere diversă, ba mai mult, total opusă celei pe care Augustus vroia s-o instaureze. Nici afirmația potrivit căreia viața poetului era departe de imoralitatea poeziei sale nu era validă pentru a-l dezvinovăți. Chiar dacă, așa cum a demonstrat și Boissier 76, contestația ovidiană trebuie acceptată cu o oarecare rezervă, totuși în viața lui nu fusese nici un scandal care să fi ajuns în fața instanțelor de judecată și chiar numai acest lucru ar fi putut fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și Boissier 76, contestația ovidiană trebuie acceptată cu o oarecare rezervă, totuși în viața lui nu fusese nici un scandal care să fi ajuns în fața instanțelor de judecată și chiar numai acest lucru ar fi putut fi suficient pentru a-l dezvinovăți. Din punct de vedere strict moral, atât în ceea ce privește viața, cât și scrierile, Ovidiu putea, prin urmare, să considere că, într-o instanță judecătorească, cazul său s-ar fi clasat potrivit ritualului "din lipsă de probe". Dar atunci care să fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și prin modul său de viață, eforturile moralizatoare ale lui Augustus. Un pretext ușor și, în același timp, cât se poate de plauzibil. Pe de altă parte, era foarte dificil, dacă nu chiar imposibil să găsească argumente pentru a se dezvinovăți, în fața unui denunț formal făcut de un turnător. Considerând mai ales datorită ideilor antiimperiale ale cercurilor pe care le frecventa sulmonezul, cum va rezulta în mod concret în cele ce urmează, Ovidiu oferea ușor prilejul de a fi învinuit de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
revine datoria de a consacra sublimele fapte eroice ale Cezarului, pentru a-și menține opera la înălțimea subiectului 141. Atât motivul invocat pentru a-și "explica" neimplicarea în curia (care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea sa poetică, nu a elogiat marile acțiuni ale lui Augustus și ale prietenilor săi, nu pot fi decât pretexte propriu-zise pentru a-și masca profunda aversiune față de regimul augustan. Și, asemenea lui Ovidiu, trebuiau să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
existat cu adevărat sau dacă e rodul fanteziei lui. Dar în cazul acesta care ar fi fost scopul lui? După părerea noastră, singura explicație posibilă e că poetul vrea să ofere, el însuși, prietenilor de la Roma posibilitatea de a se dezvinovăți, pentru scrisorile pe care le-a trimis din Pont, mai ales când aceștia ocupau funcții importante în Stat și arătau prin aceasta că se bucură de favorurile lui Augustus. Oricum continuă sulmonezul chiar dacă eu doresc să se poată nega până
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
erau de-acum pe cale să se concretizeze. O asemenea scrisoare scrisă prietenilor, în așteptarea unui eveniment atât de grav precum moartea lui Augustus, care, pentru opoziție, ar fi trebuit să readucă în discuție reinstaurarea republicii, pare că vrea să-i dezvinovățească dinainte pe prieteni (mai ales pe cei mai apropiați) de orice acuzație de "colaboraționism" cu regimul lui Augustus: intervențiile pe lângă "tiran" fuseseră nule, ei nefiind evident printre susținătorii regimului imperial (despre care se credea că va cădea odată cu moartea lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi acuzat? Era destul să fi fost prezent (el, într-adevăr, se acuză "că a avut ochi"), la o adunare, la un convivium, unde Augustus a fost calomniat și să nu fi raportat cui trebuia. Va putea Ovidiu să se dezvinovățească, aducând ca circumstanță atenuantă greșeala, prostia, inocența, de a nu fi evaluat adevăratul caracter al unor discuții cu tentă defăimătoare la adresa lui Augustus, care s-au transformat apoi în calomnii în adevăratul sens al cuvântului. Și să-i spui lui Augustus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spunând de Brâncoveanu că împlinește visele lui Șerban. I se părea că aude bocetele femeilor din curtea Bălăceanului, când Brâncoveanu a pus de i au bătut în parul porții capul agăi Constantin, ginerele lui Șerban. Cum era Brâncoveanu să se dezvinovățească altfel față de turci? Bălăceanu, devenit general austriac și ucis în bătălia de la Zărnești... Sculându-se de la masă, se despărți de gazdă, zâmbind trist: — Vezi, Lavinia, lucrurile nu stau chiar așa. Brâncoveanu face politica noastră și nu a lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a mâinii, și-l întrebă sec: — Ce-i asta, prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri în postul lui Sân Petru. — Văz că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi vrut să se dezvinovățească, mitropolitul adăugă blând: Așa sunt scrise pomelnicele. — Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod... veni puternic din pronaos glasul ieromonahului de rând. — Doamne miluiește, cântă toată adunarea creștinilor. Un fel de revoltă îl făcu pe spătar să se încrunte. Venise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alături copiile răspunsurilor. Acum orânduia scrisorile de la cei doi unchi ai domnitorului, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai Cantacuzino. Printre rânduri citea istoria trădării lui Brâncoveanu de către unchii săi; iată și scrisoarea lui Io Ștefan Voievod în care se dezvinovățește pe sine și pe tatăl său stolnicul. Aduna de jos scrisorile, le curăța de fulgi, se uita la peceți și le desfăcea ca să-și aducă aminte conținutul lor. I se părea că are în față zădărnicirea acelui efort imens făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ȘOC, IAR PRIVIREA ȘI EXPRESIA FEȚEI TRĂDARĂ O DEZAPROBARE MUTĂ. \ L-AM HIPNOTIZAT ȘI A CEDAT NERVOS DIN CAUZA SPAIMEI, SE GRĂBI MARIN SĂ EXPLICE. O SĂ-ȘI REVINĂ. SE OPRI, DÂNDU-ȘI SEAMA CĂ VORBISE CA ȘI CUM AR FI VRUT SĂ SE DEZVINOVĂȚEASCĂ. ÎȘI MUȘCĂ BUZELE, PUNÂNDU-ȘI ÎNTREBAREA DACĂ NU CUMVA URMA ȘI EL SĂ CEDEZE NERVOS. RELUĂ, PE UN TON MAI SUAV: \ TINERE, ÎȚI DAU PRIZONIERUL PE MÂNĂ. VREAU SĂ AFLI DE LA EL CUM SE NUMESC ȘI UNDE LOCUIESC TOATE RUDELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
continuat, cu intensitate variabilă, până în toamnă. De pildă, avem mărturia lui Nicolae Gălășescu din Cacaleți, numit subocârmuitor al plasei Argeș, la 20 iulie/1 august, cu reședința la Pitești. Datorită "epidemiei holerii", mai toți fugiseră din oraș "din pricina bolii" - se dezvinovățea el la "tacrirul" ce i s-a luat la 3/15 februarie 1849, ca participant la revoluție - deoarece n-a stat în slujbă decât două săptămâni, fiindcă, îmbolnăvindu-i-se soția de holeră, a părăsit de îndată orașul, înapoindu-se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
1 septembrie, în club revoluționar, iar zisul amploiat a fost ales secretarul său; totuși, comisia de cercetare l-a iertat, dată fiind vârsta sa fragedă, de numai 17 ani307. În sfârșit, ultimele figuri, minore, anchetate de zisa comisie s-au dezvinovățit și ele de orice participare la revoluție, pretextând epidemia de holeră. De pildă, preotul Barbu din Milești mărturisea la 1/13 februarie 1849 că în privința jurământului cerut de comisarul propagandist, Petre Orbescu, în plasa Amaradia (jud. Dolj), "la satul nostru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
așezase așa... ca din întâmplare... sub ochii noștri. Am luat-o cu mine, vere, fiindcă este o carte care te cheamă s-o citești mai ales când elementele de bază vinul, muzica și prietenia - sunt de față, îmi explică ieșeanul dezvinovățindu-se parcă. Atunci cu permisiunea stimaților autori, să spicuim câte ceva din ea... Ce zici? -Așa vom face, vere. Dintr-un colț se aud câteva acorduri de voară, dar nu în stil clasic, ci moale și gata să ți se lipească
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
împărtășit” și al spiritului de comunitate; - de când am reușit în puțin timp, în numele postulatului după care individul este autosuficient, să provocăm trei mari reinterpretări de valori: a atrofia, în însăși interiorul conștiinței noastre (a „inimii” noastre), autoritatea idealului altruist, a dezvinovăți egoismul și a legitima dreptul de a trăi doar pentru sine însuși; - de când am devenit insensibili la costurile umane ale așa zisei „raționalizări” a cheltuielii sociale, sfârșind prin a gândi că reducerile sociale ar contribui la prosperitatea globală și, indirect
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cu privirea. - Leș putred ce ești, răspunde-mi la întrebare dacă nu vrei să fii biciuit! Eu n-am spus că știu: am spus că nu mă îndoiesc... Ce poți căuta altceva decât... Tefnaht îl întrerupse: - Dacă nu e așa, dezvinovățește-te. Și nu uita că ești rob. Dacă n-ai fi robul Marelui Preot, n-ai mai fi nimic. Să nu uiți! Era silit să răspundă, oricât de scârbă i-ar fi fost. Zise încet: - Poate că stăpânul Puarem a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i se va cere socoteală pentru că nu a pus pază întărită la astfel de robi voinici. Și știa tot atât de bine că dacă cei mai mari decât el ar apuca să-l găsească vinovat, nici zeii nu l-ar mai putea dezvinovăți. - Puteam eu să bănuiesc că este prea puțin un soldat înarmat la opt robi înlănțuiți și două muieri? murmură sutașul mai mult pentru sine, crezând că nu e auzit de celălalt. Dar și fața îl trădă. Simțind la rândul său
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri înspăimântate. Apoi acuzații, asemenea naufragiaților care se agață unul de altul, se dezvinovățiră, implorară, invocară mărturiile celorlalți, se îngrămădiră în jurul tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală. Între timp, din zona ocupată de populares, care stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]