172 matches
-
antigenele virale (sau proteinele din lapte) cu antigene ?-celulare, astfel încât atacul imun îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele „self” pancreatice. Această ipoteză a primit numele de „Teoria mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ?-pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință, împotriva lor se va declanșa un proces de distrugere autoimuna, care va duce la scăderea progresivă a numărului de celule ?-pancreatice secretoare de insulină. Identificarea factorilor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
sau chiar anilor. De aceea, relația stabilită între apariția diabetului de tip 1 și unele infecții virale recente (parotidita, rubeola, mononucleoza infecțioasă, infecții cu virus citomegalic etc.) ar trebui interpretată că o intervenție a factorului viral în agravarea unui proces diabetogen latent, cu trecerea din faza de autoimunitate în faza clinic manifestă. Mai multe virusuri au fost descrise ca fiind asociate cu DZ tip 1, atât la om, cât și la diferite specii animale. Redam în tabelul 2.1 principalele virusuri
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
rapoarte privind creșterea riscului de DZ tip 1 în cazul dietelor bogate în proteine, atât la oameni (Dahlquist et al., 1990) cât și la modelele experimentale animale (Elliot et al., 1988). De aceea, unii autori au emis ipoteza că influența „diabetogena” a laptelui de vacă s-ar datora mai degrabă conținutului ridicat de proteine și nu unui compus proteic particular. De altfel, trebuie spus de la început că ipoteza intervenției laptelui de vacă în etiopatogenia DZ tip 1 a fost, este și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
1997 din provincia Yorkshire, UK (Parslow et al., 1997). Rolul zincului. Căutarea unei asociații între deficitul alimentar de zinc și apariția DZ tip 1 a pornit de la rolul cunoscut al zincului în toxicitatea β-celulară indusă de alloxan. Astfel, alloxanul, agent diabetogen folosit curent pentru inducerea diabetului experimental la animale, este un agent chelator care își exercită efectul toxic prin reducerea nivelului de zinc liber. Niveluri reduse de zinc au fost puse în evidență în serul copiilor cu DZ tip 1 nou
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
care nu este întâlnit la subiecții de control (Panina-Bordignon et al., 1995). În ceea ce privește mecanismul prin care GAD ar fi implicat în generarea autoimunității anti-β-celulare, datele actuale nu sunt foarte clare. O ipoteză ar fi că la purtătorii anumitor profiluri HLA diabetogene, GAD poate determina direct apariția unui răspuns imun anti-β-celular. În sprijinul acestei ipoteze vine observația că unele clone de limfocite Ț reactive la peptide tip GAD pot induce insulița și DZ la șoarecii NOD „naivi” (Zekzer et al., 1998). O
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
a-gama-globulinemie congenitala) (Martin et al., 2001) a venit să demonstreze că limfocitele B și autoanticorpii anti-β-celulari nu sunt esențiale pentru apariția DZ tip 1. Ar fi interesant de remarcat faptul că în acest caz, pacientul era purtător al celui mai diabetogen genotip HLA: DR3-DQ2 / DR4-DQ8. Un alt argument împotriva implicării directe a autoanticorpilor în distrugerea celulelor β este reprezentat de lipsă de eficacitate a metodelor de imunoterapie îndreptate împotriva răspunsului imun umoral (plasmafereză sau terapie cu anticorpi anti- imunoglobuline) în prevenirea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
2.1) și cu cât titrul acestora este mai ridicat. Ar fi de remarcat că autoanticorpii anti-β-celulari apar de regulă în ordinea IAA, GADA, ICĂ, ultimii apărând anticorpii IA-2A (Kupila et al., 2002). În cazul copiilor cu haplotipuri HLA puternic diabetogene și provenind din populații cu risc înalt pentru DZ tip 1 (cum ar fi cele scandinavice), seroconversia poate apărea chiar și după doar 3-6 luni de viață, aproximativ 3% din acești copii devenind pozitivi pentru cel puțin unul din autoanticorpii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
la care am participat din 1988 până în prezent) ar susține această ipoteză. Până în prezent însă nu a fost dovedit ca element sigur patogen nici unul dintre factorii de mediu. Dacă aceștia există, ei sunt discreți și ubicuitari. Ei ar declanșa acțiunea diabetogenă numai la persoanele având predispoziție genetică pentru autoimunitate anti-β-celulară. Referitor la a doua etapă a diabetogenezei, trebuie spus că nu este exclus ca factorii de mediu să aibă o contribuție secundară în declanșarea procesului autoimun anti-β-celular, care s-ar putea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
chiar mediu), evoluția clinică a bolii nu a fost în nici un fel influențată (5, 7, 26, 27). 1.2. Prevenția T1DM Pentru aplicarea unor metode preventive eficiente trebuie răspuns la 3 întrebări fundamentale: a)Care este baza genetică cu acțiune diabetogenă operantă în fiecare caz în parte? Este foarte probabil ca ea să fie diferită de la caz la caz, chiar în populațiile etnic omogene. b)Cum și cine declanșează intrarea în funcție a defectului genetic moștenit? c)Cum poate fi identificat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
antiinsulari (markerii activității autoimune anti-β-celulare) și c) dispariția vârfului insulinosecretor precoce (martor al distrucției masive β-pancreatice); În acest context, evident, nu se mai poate vorbi de o prevenire a bolii, ci de o intervenție tardivă de stopare a trecerii procesului diabetogen în ultima sa fază patogenă, aceea a apariției decompensării diabetice finale, cu expresia biochimică completă și tabloul clinic definitiv. În această lumină, eșecul total al programelor de „prevenție” era predictibil, indiferent de mijlocul de prevenție ales: doze mici de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
de fapt, la prevenția secundară a diabetului, vizând un control bun al bolii, în vederea prevenirii complicațiilor cronice. Pentru a avea oarecare șanse de succes, metodele preventive (alese pe o mai bună cunoaștere a etiopatogeniei bolii) trebuie să se adreseze terenului diabetogen, împiedicând declanșarea distrucției autoimune β-celulare. Prezența anticorpilor antiinsulari ar trebui mai curând să facă parte din criteriile de excludere pentru programele de prevenție, acești pacienți trebuind să fie trecuți în programele de prevenție secundară, ce vizează păstrarea eventualei capacități insulinosecretorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
stadiilor precoce ale diabetogenezei ar putea conduce la abordarea lor mai fiziologică și mai punctuală. Ce trebuie cunoscut pentru ca acțiunile preventive să aibă, cel puțin teoretic, success? Primo: cunoașterea completă a bazei genetice și a intervenției defectelor genetice în interacțiunea diabetogenă dintre antigenele β-celulare și seturile celulare (limfocitele T în primul rând) implicate în autoimunitate. Secundo: care este „primum movens” în interacțiunea celulă β / sistem imun și cum poate fi el interceptat. Fără a cunoaște aceste elemente și fără a interveni
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
trecerii din stadiul de IGT în cel de diabet clinic manifest) nu înseamnă prevenirea ei. Cu mare probabilitate diabetul se va instala, mai devreme sau mai târziu, în funcție de nerespectarea sau, dimpotrivă, de respectarea stilului de viață antidiabetogen. 4.Întrucât stilul diabetogen de viață (dieta hipercalorică/hiperlipidică și sedentarismul) reprezintă numai un factor de agravare a defectului genetic în reglarea metabolismului energetic, adevărata prevenție a T2DM necesită îndeplinirea a două condiții: (a) precizarea defectului genetic diabetogen, care ar putea fi diferit de la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
de viață antidiabetogen. 4.Întrucât stilul diabetogen de viață (dieta hipercalorică/hiperlipidică și sedentarismul) reprezintă numai un factor de agravare a defectului genetic în reglarea metabolismului energetic, adevărata prevenție a T2DM necesită îndeplinirea a două condiții: (a) precizarea defectului genetic diabetogen, care ar putea fi diferit de la persoană la persoană și (b) găsirea unor soluții de neutralizare sau corectare a acestui defect. Ambele condiții vor necesita mulți ani, dacă nu decenii, de studii. În încheiere, facem mențiunea că aceeași abordare preventivă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
eva22 luată la ora actuală. Perturbări în glicoliza sau în metabolismul oxidativ ar putea induce modificări ale concentrației dinamice a ADP și ATP. Polimorfismul genelor care codifică canalele de Ca2+ sau alte proteine care participă la exocitoză ar putea fi diabetogen. Polimorfismul unei singure nucleotide din gena care codifica syntaxina s-a dovedit a se asocia cu vârsta de debut și necesarul de insulină la pacienții cu diabet tip 2 (27). Nu în ultimul rând, acizii grași liberi, a căror concentrație
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
bun control glicemic, atât în condiții bazale, cât și postprandial (1). Anomaliile descrise au un determinism complex, atât genetic cât și prin factori câștigați. Ultimii ar fi: ingestia calorică crescută, însoțită de obezitate abdominală, sedentarismul, excesul hormonilor de contrareglare, medicamente diabetogene, sarcina, înaintarea în vârstă, malnutriția intrauterină a fătului, stresul (care induce creșterea hormonilor de contrareglare). Intervenția lor asupra insulinosecreției și insulinorezistenței este diferită ca intensitate și cronologie, generând o asimetrie și un asincronism patogenetic mult influențat și de factorul (factorii
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
propus diferite scenarii patogenetice care au modificat și rafinat conceptul terapeutic în diabetul tip 2 (3). Dacă insulinorezistența este anomalia inițială, ea va fi urmată de hiperinsulinemia compensatorie care va reuși menținerea glicemiei normale. Capacitatea compensatorie este limitată de factorii diabetogeni descriși. Apare treptat hiperglicemia > 125 mg/dl (> 6.9 mmol/l), glucotoxicitatea și, în final, deficitul insulinosecretor. Este posibil ca la unele persoane acesta să preceadă insulinorezistența. Cert este însă faptul că el este amplificat prin glucotoxicitate. Aceasta are însă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
se face după aproximativ 12 săptămâni. Terapia orală combinată se instituie : - când se apreciază că monoterapia orală este ineficientă. - sub forma terapiei primare. Această ultimă eventualitate se discută în literatură , plecându-se de la asocierea la același pacient a mecanismelor patogenetice diabetogene. Corectarea lor simultană și de la început pare o atitudine logică. Insulinoterapia bazală are indicație: - la persoanele la care echilibrul glicemic nu a fost obținut prin terapie orală asociată - la pacienții cu glicemii bazale între 250-300 mg/dl, cu sau fără
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
experții nefrologi recurg la extrapolarea rezultatelor studiilor intervenționale de la pacienții diabetici non-renali. Pe această bază, se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre pacienți. Este direct proporțională
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
fi asociați cu o incidența semnificativ mai mică a diabetului nou apărut față de antagonist de calciu. Este dificil de concluzionat dacă agenții care interferă cu sistemul renina - angiotensină exercită o acțiune antidiabetogenă reală, sau pur și simplu nu au acțiunea diabetogenă a beta - blocantelor, diureticelor tiazidice și, într-un grad mai mic, a antagoniștilor de calciu [455,458]. Singurul studiu de terapie antihipertensivă placebo-controlat care a raportat cazurile de diabet nou apărut, studiul SHEP, a descris recent o incidența mai mare
GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
sensibilitatea la insulină și profilul lipidic[716]. Oricum, aceste efecte par să fie mai puțin pronunțate sau absente cu noile betablocante cu efecte vasodilatatoare cum ar fi carve-dilolul și nebivololul[572,717]. Diureticele tiazidice se caracterizează de asemenea prin acțiuni diabetogene sau dis-metabolice în special la doze mari[455], și de aceea utilizarea lor ca primă linie de tratament nu este recomandată la subiecții cu sindrom metabolic. Clasele luate în considerare sunt inhibitorii de receptor de angiotensină sau inhibitorii ECA care
GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
2. Considerații generale Sarcinile normale se caracterizează prin creșterea insulinorezistenței. De cele mai multe ori, în sarcină, răspunsul celulelor beta pancreatice este capabil să compenseze cererea crescută de insulină și să mențină normoglicemia. Sarcina, în general, este descrisă ca fiind un eveniment diabetogen determinat de hormonii secretați de către placentă (estrogen, progesteron, cortizol, somatotropină corionică umană, hormon lactogen placentar, prolactină), având ca efecte insulinorezistența, cu scăderea utilizării glucozei mediate de insulină și creșterea cu 200-300 % a secreției de insulină stimulată de glucoză, pentru satisfacerea
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]