1,830 matches
-
al comunismului autohton. Dar tot atunci s-a deschis o epocă în care încap indiscutabil mai mult fapte și incomparabil mai multe nuanțe decât vedem în volumul lui Dan C. Mihăilescu. Nu e destul să rediabolizăm un regim într-adevăr diabolic, cum a fost cel comunist, pentru a reumaniza climatul social și sufletesc. Și nici idilizarea compensativă a perioadei interbelice nu mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și XX accentuează partea nocturnă, întunecată a naturii feminine: romanul naște alte arhetipuri și constelează alte complexe, ca Doamna Bovary sau Lolita. De-a dreptul diabolice sunt însă personajele din două cărți de mici dimensiuni, aproape egale ca număr de pagini, aparținând unor spații culturale și timpuri diferite: micul roman Domnișoara Christina de Mircea Eliade, apărut în 1936 (reeditare, Humanitas, 2004) și Măștile de Enchi Fumiko
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
că de astă dată nu ar fi fost de găsit ceva mai potrivit. Pe Waltraud Meier o iubesc de veșnicia care se întinde peste un sfert de secol. Debutase atunci în Parsifal. Rolul Kundry, femeie sfântă, mesageră a Graalului - femeie diabolică, floare cu parfumuri senzuale. Tot ce a cântat de-a lungul unei cariere fabuloase și întreținută cu discreție, nu poate fi uitat. O știu în Wagner: Venus, Ortrud, Sieglinde. Mezzosoprană, soprană? O știu în teatrul liric francez (Carmen), italian (Amneris
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
greacă. Nu era cumva un derapaj cultural, cu un sîmbure de perversitate? O îndrumare pe o cale ce, inhibînd resursele creatoare ale personalității, se arăta a fi o fundătură? Expierea laică nu era cumva un truc egoist al unui maestru diabolic? "Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii Ťperformanței culturaleť, topirii eului în spațiul impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură". Evident
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
și-au disputat între ei posesia mea. În toiul discuției au fost atacați de un șarpe marin care mă ocrotea. Dar Joao de Castro, cu lancea care-i servea ca să împungă caracatițele printre stânci, i-a tăiat monstruosului șarpe căpățâna diabolică, cucerindu-și astfel dreptul de a mă păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al Europei), și pentru că nu
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
care a căpătat proporții de masă, care "răscolește și aruncă în febră globul întreg", cel al turismului. Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
groapa comună/ Din Cimitirul săracilor.// }i-a măcinat destinul/ Apocalipsa bolșevică / Ciuma roșie;/ Replica ta este/ Un raft de metafore" (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisfăcătoare, ci "din absurd în absurd", întrucît "ne înghite un crater diabolic", drept care "sîntem solidari întru zădărnicie" (Accent). Holocaustul brun a lăsat loc celui roșu, apoi unuia multicolor, salvăm doi copii siamezi cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
și, deopotrivă, cel care știe să mărească ritmul, să controleze tensiunea dialogului, intensitățile poveștii. Nu e simplu deloc. Dar cînd ai alături actori ca Monica Ristea, Cristina Toma - proaspătă, într-o formă bună, tonică, cu mult haz în Amanda, personajul "diabolic" și revanșard, o plăcere să o revăd după atîția ani - Cătălin Mîndru(Stevie) și Theo Marton(Phillie) nu mai pare complicat. Pe cei doi actori tineri îi știu prea puțin, dar m-am bucurat din plin de inteligența prezenței lor
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Angelo Mitchievici Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin cu Ondskan (Diabolicul, 2003), Mikael Hafström nu este nicidecum un debutant, or, tocmai experiența acumulată își spune cuvîntul în ecranizarea unei povestiri a unui maestru al genului horror, prozatorul Stephen King. Cititorul avizat va redescoperi în acest horror bine făcut o parte din
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
un astfel de post în combinație cu o diplomație old fashion, rag time - regizorul strecoară de dragul rețetei și un cip-cirip franțuzesc -, la care se poate adăuga aerul sulfuros al unei personalități malițioase. Întregul său efort de a evita locuirea camerei diabolice nu face decît să stîrnească curiozitatea, mai mult, sună chiar ca o invitație. Camera se recomandă de la sine printr-un palmares cuceritor, 56 de cadavre, fără a-i mai număra pe mexicani, cum spunea Billy the Kid, sau mai precis
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
câteva ore pentru a ne putea procura un loz care s-ar putea să fie "potul cel mare". Horoscopul și zodiacul (acesta din urmă, culmea ironiei, prezent la ore de vârf pe Canalul Cultural al TVR) apar cu o perseverență diabolică pe toate canalele de televiziune și în toată presa, contribuind și ele substanțial la întreținerea unei mentalități favorabile jocului la loterie. Vine apoi seara de duminică, în care milioanele de cumpărători de lozuri urmăresc cu sufletul la gură rezultatul extragerii
Drogul Loto 6 din 49 by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9301_a_10626]
-
a plăti polițe personale, depășindu-și rolul de instrument al partidului comunist și al Securității. Nu-l acuz, Doamne ferește!, pe Octavian Paler de favorizarea infractorului: pur și simplu, așa vedea el lucrurile, necrezându-l pe Eugen Barbu chiar atât de diabolic cât îl credeau alții. Logica afectivă a lui Octavian Paler e una care izvorăște dintr-o totală bună-credință: un scriitor atât de bun ca Eugen Barbu nu putea fi un om atât de rău cum se presupune. Numai că, după
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
întâi, apoi în Portugalia - între 1940-1944 - nu va mai fi în vizorul cenzurii din România. Dar ce s-a întâmplat după aceea e inimaginabil. înverșunarea cu care acest înveninat "mecanism" socio-politico-ideologic s-a năpustit împotriva lui, în perioada comunistă, e diabolică. Cenzura, perfecționându-și metodele, a început să folosească procedee de o rară perversitate. Interdicția semnăturii alterna cu cele mai flatante promisiuni. Emisarii trimiși de oficialități să-l invite în țară, propunându-i fotoliul de academician într-o anumită etapă erau
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
că organele de urmărire penală ar trebui să se asigure că polițistul este o persoană capabilă "să răspundă penal inclusiv din punct de vedere psihic". Apărarea polițistului precizează că profilul lui Cioaca nu este cel al unui "psihopat periculos și diabolic care distruge un cadavru". Motivarea apărării este neglijență. Mai clar, avocata susține că în cazul în care profilul lui Cioaca ar fi fost cel al unui psihopat, atunci el nu ar fi aruncat uniformă de polițist cu tot cu insignă și, mai
Cioacă deformează realitatea. "Crede că toată lumea vrea să-l ucidă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80357_a_81682]
-
cerneală învelite cu venin/ se scurg pe lacrima/ albă că tricoul Corinei.// Diversitate ce doare. Urlă sângele de frică,/ Tremurul ființei se zdrobește/ de indiferență furtunii// Neînțelegere, nepăsare/ culese cu furca/ de viață.// Vorbe, frișca/ pe tort de gheață.// Privire diabolica/ cu cremă de sarcasm.// Greșeli strecurate prin nori/ Umbre căzute din idei,/ Credință colorată/ Cu oja verde.// Moarte, cercel/ de piele putreda." (Șchiopu Rareș și Stan Georgiana) * Din nou același sentiment că nu vă veți sări peste umbră. Mistuit într-
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
Iordăchescu Ionuț Președintele PNL, Klaus Iohannis, a declarat, sâmbătă, că fuziunea cu PDL nu va dilua substanță PNL, ci o va întări, denunțând o propagandă "diabolica" lansată în ultima perioadă împotriva liberalilor. "Am fost cu toții martorii și subiecții unei exraordinare presiuni care s-a exercitat asupra formațiunii noastre politice, presiune care viza marginalizarea PNL sau chiar dispariția acestuia din rândul actorilor politici semnificativi. Împotriva noastră a
Iohannis acuză o propagandă "diabolică" împotriva PNL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77519_a_78844]
-
perioadă împotriva liberalilor. "Am fost cu toții martorii și subiecții unei exraordinare presiuni care s-a exercitat asupra formațiunii noastre politice, presiune care viza marginalizarea PNL sau chiar dispariția acestuia din rândul actorilor politici semnificativi. Împotriva noastră a existat un dispozitiv diabolic de propagandă și nu numai, folosindu-se instrumente dintr-un arsenal care nu are nimic de-a face cu o viața politică normală", a declarat Iohannis. Președintele PNL i-a acuzat pe trădătorii din "PNL", care le-au întors spatele
Iohannis acuză o propagandă "diabolică" împotriva PNL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77519_a_78844]
-
ele nu ar fi existat, am fi fost niște cetățeni amabili și curtenitori, a căror conștiință n-ar fi fost umbrită de gîndul că rudele și apropiații noștri, murind ca ultimii scelerați în fundul temnițelor, au avut parte de un destin diabolic. Așa însă, cu Mihai Buracu încăpățînîndu-se să trăiască în memoria noastră, parcă un fel de obligație sîcîitoare ne leagă de generația lui: obligația de a spune adevărul în privința unor oameni despre care s-a mințit constant timp de 50 de
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
fiecare dată, când îl contacta Simona, blestema noaptea aceea de mai. De atunci începuse pentru el zile și nopți de coșmar, pe care ea ținea cu tot dinadinsul să i le realimenteze cu câte un telefon otrăvit, cu o frecvență diabolică. * Simona trecu, în condiții precare, peste două ierni grele împreună cu Răducul ei. Cât timp avea ore la școală, Răducu stătea cu o bătrână de la etajul III pe care ea o botezase Bunica-Poveste. Bătrâna îl îndrăgise mult pe băiețel, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului și de la care aștepți să-și ia forma finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dintre părțile Înverșunate continuă Încă să apeleze cu prioritate la calea tradițională de rezolvare a litigiilor de vecinătate. Fiecare parte din proces crede că doar ea are dreptate și că va câștiga În instanță În detrimentul celeilalte, fiind stăpânită de dorința diabolică de a-și vedea partea adversă după gratii, ceea ce presupune că sentimentele de ură nu o vor părăsi niciodată. În Codul civil sunt prevăzute unele moduri sub care se poate manifesta dreptul de proprietate În cadrul raporturilor de vecinătate privind bunurile
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
vremea cînd a fost concepută, este o grăitoare dovadă de curaj, întrucît, de frica repercusiunilor, puține astfel de gesturi s-au comis în România postbelică. Și oricît de inofensivă ar părea, lista este o mărturie a rezistenței generației noastre la diabolica îndoctrinare comunistă. Ea arată că noi, cei născuți în jurul anului 1950, reușiserăm să ne îndreptăm atenția și spre Occident, nu doar să „privim mereu spre Răsărit”, așa cum ne îndemna partidul unic. În plus, este premonitorie pentru schimbările ce aveau să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vorbe scăldate în două ape. Pentru a nu se demasca, găsi că cel mai potrivit ar fi să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de fațadă, avea să-și pună mai lesnicios în aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula în fiecare dimineață cu noaptea-n cap și făcea curățenie în toată casa, avea o plăcere diabolică să șteargă tot timpul praful de pe mobilă. Pe la unsprezece se ducea în bucătărie și pregătea prânzul, din care întotdeauna mânca foarte puțin, apoi spăla vasele cu răbdare pentru fiecare pată. Restul zilei și-l petrecea în sufragerie cosând goblenuri. Strânsese
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Urechile ei nu puteau suporta cuvinte precum: Alex e un soț atât de bun! sau vreau să-l fac fericit! care adăugau noi elemente, cu asiduitate, la acel plan misterios, neconturat încă, dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]