3,808 matches
-
o comunitate nucleu în ținutul Weixi din prefectura autonomă Diqing a naționalității tibetane, în nord-vestul provinciei Yunnan și alta în ținutul Chayu din Regiunea Autonomă Tibet. Această minoritate are limba sa proprie ce aparține ramurii tibetano-birmaneze, împărțită în mai multe dialecte distincte, ceea ce creează dificultăți de comunicare între vorbitorii din regiuni diferite. Ca urmare a contactelor frecvente cu naționalitățile conlocuitoare han și lisu, majoritatea etnicilor cunosc atât limba chineză, cât și pe cea a etniei lisu. Scrierea folosită este cea chineză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lisu. Scrierea folosită este cea chineză. Naționalitatea owenk Owenk are o populație de 30.000 de persoane, care trăiesc în ținuturile autonome din Mongolia Interioară, împreună cu populațiile mongolă, daur, han și olunchun. Etnicii owenk vorbesc limba proprie, care are trei dialecte, fără a avea o formă scrisă. În zonele păstorești este des întâlnită folosirea limbii mongole, iar în așezările de câmpie sau din zonele muntoase, comunicarea este preponderentă în limba chineză. Naționalitatea jing Jing este una dintre grupările etnice cu populație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Majoritatea membrilor acestei etnii locuiesc pe insulele Liwei, Wutou și Sanxin din comuna Jiangping, județul autonom Fangcheng al minorităților naționale din Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang. Etnicii jing au limbă proprie, asemănătoare cu limba vietnameză. Majoritatea știu și limba chineză, în special dialectul din Guangdong. Naționalitatea jino Jino are peste 23.000 de locuitori. Aceștia locuiesc în principal în zona montană a prefecturii autonome Xishuangbanna a naționalității Dai, provincia Yunan din sud-vestul țării. Etnicii jino folosesc o limbă proprie, fără a avea scriere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fluviile Songhua, Heilongjiang și Usuri, provincia Heilongjiang. Se numără tot printre minoritățile naționale chineze cu populație redusă. La recensământul efectuat în anul 2010, au fost înregistrați doar 5.300 de etnici hezhe. Limba lor aparține familiei altaice și are două dialecte. De asemenea, nu au scriere proprie. Ca urmare a interacțiunii frecvente cu populația han, au ajuns să folosească mai mult limba chineză decât pe cea proprie. Naționalitatea gaoshan Gaoshan este parte intrinsecă a familiei multinaționale a Chinei. Împreună cu naționalitatea han
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la sate, în zona de graniță dintre provinciile Hubei, Anhui și Jiangxi. Una dintre aceste trupe a ajuns la un moment dat în districtul Huaining din provincia Anhui, unde a preluat și elemente specifice spectacolelor locale, cântece și dialoguri în dialect local. În timp, spectacolul a căpătat caracter propriu, cunoscut sub numele de piesele muzicale Huai, de fapt forma originară a operei Huangmei. La mijlocul secolului al XIX-lea, în urma asimilării caracteristicilor liniilor melodice Hui și Qingyang, opera Huangmei a câștigat popularitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți slujește ca nimeni să nu vadă cine vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu pumnul celălalt sprijinindu-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în dialectul local, care însemna: „Nenorociți“, și: - O să vă ia... - dar în acel moment a observat uniforma mea și a tăcut, plecându-și capul. Povestesc acest incident în toate amănuntele, deoarece - nu imediat, ci mai târziu - a fost considerat un avertisment pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră? —Exact. Vechii ei locuitori o numeau Te Henúa, care în dialectul lor înseamnă chiar Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi care privesc mereu stelele, insă numele ei adevărat este Rapa-Nui1, sau Marea Râpă, deoarece seamănă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la vreo douăzeci de metri de țărm, membrii echipajului coborâră pânzele și catargele, sunară din cochilie în semn de pace și, în cele din urmă, trimiseră doi soli care purtară un lung și dificil dialog cu localnicii, care vorbeau un dialect încâlcit și se arătau extrem de suspicioși față de oricine s-ar fi apropiat de insula lor. Aveau și de ce, căci nu depășeau o sută de persoane, cu tot cu bătrâni și copii. Așadar, capacitatea lor de apărare în fața unui atac era aproape nulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unui munte în ziua în care va reapărea curcubeul. Orice ar fi fost, cert era că există cu adevarat, ceea ce menținea o teamă continuă printre acești băștinași care nu duseseră niciodată lipsa de motive de a se simți speriați. La dialectul lor încâlcit, la lipsa lor de ospitalitate și la reținerea lor de a colabora se adaugă faptul că nici macar fetele de pe insulă nu păreau să aibă vreun interes de a stabili relații intime cu nou-veniții. Miti Matái ajunse curând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apropie. De această dată, Roonuí-Roonuí nu mai lăsa pe nimeni să meargă în locul lui și, aruncându-se în apă, înota cu mișcări viguroase până în locul în care îl aștepta căpetenia. Discuția fu lungă și mai ales dificilă, dat fiind că dialectul acelor oameni primitivi diferea foarte mult de cel al locuitorilor din sudul Pacificului, desi existau destule cuvinte comune ca să le permită un schimb simplu de idei. Roonuí-Roonuí îi explică motivul expediției Mararei și dorința de răzbunare pe care o purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că resursele limitate ale indigenului nu se comparau cu atât de vastele cunoștințe ale lui Miti Matái, colaborarea lui se dovedi totuși inestimabila. Principala problemă era legată de faptul că, desigur, stelele și constelațiile aveau nume diferite în cele două dialecte, astfel că navigatorii trebuiră să-și petreacă toată noaptea marcând puncte pe cer și schimbând informații cu privire la diferitele Avei’á pe carele puteau alege pentru a ajunge la destinație. Totuși, a doua zi, când se întoarseră pe plajă, căpitanul Mararei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plini de praf. Karl i-a primit politicos și le-a oferit propria lui cameră, dar În timpul celor două zile cât au rămas acolo, În casă s-a lăsat o liniște Încordată, pentru că bărbatul nu prea știa indoneziană (Învățase doar dialectul Ngada, vorbit numai la Flores), iar soția lui nu cunoștea decât cuvintele pe care i le adresa bucătăresei la pregătirea mesei. Când treceau la olandeză, sonoritatea amplă și tăioasă a cuvintelor Îl emoționa pe Adam. Karl răspundea Însă scurt În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că ești orfan. Din pricina cicatricei părea să zâmbească doar cu un obraz. Nu-i nimic, a zâmbit el. și-a zis Însă că nu era deloc așa. El de ce nu știa oare din ce parte a țării se trage? Ce dialect vorbiseră părinții lui? Chiar și orfanii se trag dintr-un loc anume. Nu că n-ar fi Îndrăznit să-l Întrebe pe Karl, mai degrabă nu-i trecuse prin minte s o facă. știa prea puțin despre trecutul lui și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unit, liber În țara lui. și ce mai contează atunci dacă afli că Hanawi nu s-a născut de fapt pe vreuna dintre insulele acestea Îndepărtate, ci la Malang, Într-o familie prosperă de imigranți chinezi!? N-a crescut cu dialectul aspru al insulei Perdo, cu vocale Înfundate și cu consoane accentuate, ci cu javaneza, În forma ei solemnă, pentru a nu mai pune la socoteală idiomul care avea să devină indoneziana standard și nici, de bună seamă, olandeza, pe care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Toma". Absolvise seminarul (ca și Stalin) și avea voce amplă. "Salvarea e contactul cu literatura sovietică. Exemplele de măiestrie literară, pentru kamparație, de acolo trebuiește luate", îi îndruma pe scriitori Novicov, dare de seamă de dare de seamă și-n dialect proletcult. Pe eventualii sovietofobi îi mustra rigid, dar previzibil: "Creiațîia din URSS e in-su-fi-cient popularizată în "Iașul nou"". Scarlat Carp s-a orientat altfel: s-a despărțit de comunismul sovietic și a trecut la neaoșism, în timp ce Vova Mistrie mai aniversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce în timpuri imemoriale a ocupat un loc privilegiat în generosul lor panteon de zei și zeițe. Maimuța s-a adresat cu ușurință în limba makonde șefului tribului, Ndonde, dându-i prețioase sfaturi agricole, alături de prognoza vremii pentru următoarele zile. Dialectul întrebuințat de maimuță era oarecum diferit ca structură de limba băștinașă, deși fondul principal de cuvinte era întocmai același folosit de Ndonde, adică perfect inteligibil. Ndonde a trebuit să-și repete în gând cuvintele maimuței, apoi să le reorganizeze, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe continent special să colinde pădurile Tanzaniei pentru a întâlni maimuța poliglotă. Căci, fiecare dintre ei a avut revelația comunicării cu maimuțoiul în propria sa limbă maternă, oricare o fi fost ea, limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine alcătuit, dar cu o sintaxă bizară. Apoi, dintr-odată, vorbirea devenea din ce în ce mai fluentă, repezită, gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
profunzime, iar Machiavelli are grijă să-și dea dreptate. Discursul ultim aparține autorului și se încheie cu umor involuntar: Cînd am terminat de vorbit, Dante, care m-a ascultat atent, acceptă că am dreptate și dispăru." Îi dăduse dreptate că dialectul florentin e mai apt pentru poezie decît toate dialectele italiene. Filologia modernă nu l-a contrazis. Biografia lui Niccolò Machiavelli (1469-l527), cel puțin în prima ei parte, în anii norocoși ai formației sale de școală și de autodidact umanist, însoțește
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Discursul ultim aparține autorului și se încheie cu umor involuntar: Cînd am terminat de vorbit, Dante, care m-a ascultat atent, acceptă că am dreptate și dispăru." Îi dăduse dreptate că dialectul florentin e mai apt pentru poezie decît toate dialectele italiene. Filologia modernă nu l-a contrazis. Biografia lui Niccolò Machiavelli (1469-l527), cel puțin în prima ei parte, în anii norocoși ai formației sale de școală și de autodidact umanist, însoțește una dintre cele mai strălucitoare perioade pentru cultura florentină
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de la Sătmar prin Mădăras și Ardud, pe șoseaua care duce la Zalău și, mai departe, la Cluj. Era pe atunci un colț pierdut de țară șvabă. „Pierdut“ În mai multe sensuri, Între care acela că șvabii nu-și mai vorbeau dialectul german, preferînd limba ungurească. Generația părinților mei o rupea Încă binișor pe șvăbește, În schimb, a mea nu mai știa o boabă de nemțească. Vorbea numai maghiara, pe care am deprins-o și eu destul de repede de pe ulițe, de la joacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de curiozitate, pe cînd urma cursurile Liceului Eminescu din Satu Mare și frecventa aici și lecțiile de germană ale profeso rului Ernst Hauler. Aflase astfel că generația părinților ei din Rătești și din alte sate, șvabi la origine și Încă vorbind dialectul din nordul lacului Bodensee, Întrucît aparțineau națiunii Înfrînte În al doilea război și supuse oprobriului mondial, au preferat să se declare unguri. De ce nu români, de vreme ce În 1945 nordul Transilvaniei se reîntorsese oficial la România? Pentru că erau romano catolici, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Tchacos și asupra ei mă voi opri în continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa la Washington prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris în dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști în gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri: avem de-a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
însă în Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului în căutarea paradisului terestru. Până în secolul al XIII-lea s-au realizat numeroase traduceri în limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e în dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă chiar pe spatele unei balene, întâlnind grifoni etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]