355 matches
-
și eficient, oferindu-i cititorului o rapidă decodare a contextului politic al epocii. Aștept continuarea ediției, căci din volumele apărute până acum reiese clar, în ciuda vicisitudinilor, că ne aflăm în fața unuia dintre cele mai importante jurnale politice din cultura română. Diaristul, modest, vorbește puțin despre sine, dar ne oferă, peste decenii, accesul la un proces continuu de analiză a realității, condus de o minte strălucită, dublată de un mare caracter.
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
de frică. în loc să pună oameni de nădejde la Edituri pentru ca astfel de atacuri să nu mai fie posibile, ei ascund atentatele". Cum sunt Petru Dumitriu, Marin Preda, Stancu, Jebeleanu, Breban, Deșliu, Petru Popescu și mulți alți confrați de condei ai "diaristului"? Desigur alcoolici, trădători, muieratici, șantajiști, jidăniți, ahtiați de parale. Cum sunt colegele? Cutare poetă "a rămas la Londra ca prostituată", alta, "rea de muscă", venită "de prin Aiud", e asaltată în odaia de la Mogoșoaia de "cohorte de decavați". Să admitem
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
uși, "din interes material, căci la momentul oportun a trădat-o, fiind, in effigie nomineque, ars între coloane după ce s-a dat cu comuniștii". Așijderea demne de toată atenția ni se înfățișează liniile destul de numeroase consacrate lui Arghezi, cu care diaristul întreținea relații personale și care a încercat.
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
lui Aurel Sasu e unul în același timp al depărtării și al apropierii - depărtare pentru că autorul nu se află niciodată în miezul evenimentelor, despre care știe doar din articole de ziar, comunicate de presă și reportaje televizate, dar apropiere fiindcă diaristul trăiește din plin viața unei metropole dintr-o țară în război, cu spaimele și pasiunule sale împărțite între slujbe religioase și demonstrații în masă. Cu un ochi spre Orientul Mijlociu și altul spre America, A. Sasu scrie pendulând între generalii din
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
față de bolnavii de SIDA la problema autonomiei Québec-ului și de la ecologie la implicarea americană peste hotare. Războiul în epoca modernă? Cea mai importantă meserie, citează A. Sasu, pentru că, se pare, doar războiul mai poate trezi conștiințele. Iar conștiința criticului devenit diarist este una acut postmodernă, suferind de tentația viziunii globalizante și lăsându-se în același timp pradă unei fragmentări culturale născute din incapacitatea de a (mai) cuprinde lumea dintr-o singură privire. A te lăsa cuprins în profunzimile unei asemenea conștiințe
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
secolului”, are, la rându-i, câteva sute de caiete cu însemnări întinse pe zeci de ani, caiete oferite spre descifrare și publicare lui Vlad Chelfănescu, angajat al Muzeului Literaturii. Cei doi noi posesori de jurnal (o generație mai tânără decât diariștii) se caută și încearcă, folosindu-se mai ales de adăugirile orale ale bătrânilor, să pună cap la cap informațiile din cele două jurnale cu scopul de a reconstitui „istoria secretă și adevărată a secolului”, pornind de la adevărul politic al anilor
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
vremurile studenției și ale armatei. Pentru cititorii lui Livius Ciocârlie, sînt locuri, nume, împrejurări de care-a mai auzit (autorul are grijă totuși să verifice dacă nu mai povestește o dată lucruri spuse în Clopotul scufundat), trasee ale memoriei pe care diaristul (să-i spunem așa) le parcurge constant, redescoperindu-le de fiecare dată. Livius Ciocârlie e un voluptuos al memoriei, în care se scufundă cu redescoperită plăcere de fiecare dată, trecînd-o prin sita deasă a ironiei lipsite de răutate, a umorului
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
redescoperită plăcere de fiecare dată, trecînd-o prin sita deasă a ironiei lipsite de răutate, a umorului plin de înțelegere. Își apropriază memoria lumii prin text: lumea Mehadiei de altădată trăiește prin rîndurile Străjoțului, foaia domnului Nistor Dop, cu care autorul (diarist, biograf, "aproape istoric") s-a întîlni întîi în catastiful bisericesc al celor care locuiau în concubinaj, o întreagă istorie familială se naște din fotografii (din transpunerea lor în text, artă subtilă a medierii între imagine și cuvînt), dar și din
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
care și ele, la vremea lor, au dus în eroare mulți cititori. Oricum, T.(anța) e personajul cel mai "misterios" din jurnalele lui Livius Ciocârlie (m-am întrebat de altfel cale de multe sute de pagini de ce, dintre persoanele apropiate diaristului, ba chiar cea mai apropiată, doar ea se ascunde constant în spatele inițialei), dar și cel mai intens prezent. Acum își regăsește (i se dă) o voce proprie, care, la rîndu-i, dă naștere unui univers propriu: Butoiești, Nașa, Mioara, profesori, vecini
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
într-o mare gauchistă. E vorba și de o diferență generaționistă. Exilații de după al doilea război mondial conturează un moment distinct al emigrației românești, reproiectat după configurația autohtonă interbelică. Invers decât pentru L'Humanité, pentru ei comunismul este Răul absolut. Diaristul din generația '60, tânărul, pe atunci, scriitor disputat între onirism și revoluționarism, vede lucrurile altfel. Opoziția lui față de regimul din țară e de altă natură. Țepeneag nu visează la resuscitarea vechii epoci burgheze, pe care a prins-o către finalul
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
de către individualistul nostru anarhist și exhibiționist, apropiat, ca structură, de "pesimistul exaltat" Cioran. El intră, bineînțeles, în diferite combinații, comitete și comiții, amiciții literare și rețele de solidarizare și acțiune. Citindu-i cu atenție cartea, observăm însă că de fapt diaristul e un om singuratic. Inițial, vrea să-și facă multe, cât mai multe relații în "lumea bună" pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
în caietele intime. E adevărat, dar, cu excepția paginilor doctorale (care par o grefă într-un corp străin), aceste notații sunt relevante și pentru traiectoria artistică a lui Țepeneag, și pentru cea socio-politică. Bibliografia a la page, decartată aici, îi servește diaristului în clarificarea concepției literare, ca și în articularea opiniilor politice. Frapant, cu adevărat, mi se pare altceva: faptul că acest jurnal atât de bogat are, cum să zic?, o asemenea pauperitate a referințelor familiale. O mamă în vârstă și un
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
ca să descifreze în filigranul ei rotirea unei lumi și să-l înzestreze, oricît de umilit, fie și numai pentru un minut, cu sentimentul că participă la o lucrare divină." Așadar, în loc de pagina albă a poetului, avem pagina calendarului pe care diaristul trebuie să o completeze. Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara construcției epice corespunzătoare. Personajul se apropie de un alt statut literar și, de ce nu?, ontologic: acela de a fi protagonistul
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
artist care nu avea ce să caute în literatură grație sensibilității excesive pentru lumea cromatică, apetența pentru impresii vizuale făcînd-l pe autorul Ocheanului întors să fie incapabil de tente psihologice sau de abstracții fine, de aici rangul său modest ca diarist. La peste 20 de ani de la scriere, jurnalul Între Germania și Germania are o singură virtute: te convinge de inutilitatea angajării ideologice a scriitorului în propria țară, asumarea unui rol social ducînd fatidic la o neplăcută uzură morală, iar la
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
număr important de însemnări disparate (...) pe care nu le-am luat în considerare"(p. 3). Consemnând evenimente din perioada 1940-1954, jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu nu este numai o scriere intimă, personală, care mărturisește despre nenumăratele obsesii și drame ale diaristului (femeile, ,uscăciunea" lirică, antipatiile și inamicițiile literare, dorința de a scrie un roman, dorința de ascensiune), iluzia și deziluzia politică - ,mă consider un comunist fără partid" - scria, în 1952; boala - ,sufăr de excitație maniacală" ș.a.), ci se dorește și ,un
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
nu depune mărturie, despre ce este vorba, totuși, în cele peste 480 de pagini? Despre foarte multe, încât nici în linii generale nu vor putea fi schițate în acest context. Oricum, este vizibilă diferența de tonalitate și de imagine a diaristului din prima parte a jurnalului (1940-1944) și după aceea. în etapa mai calmă, chiar împlinită, a vieții sale, surprinsă în filele jurnalului de până în 1945, Miron zis Nucicu are cultul prieteniilor (Traian Șelmaru, Ion Vinea, Ion Vlasiu, Ghiță Roll, V.
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
Exupery, Pierre Herbart, Thornton Wilder, Const. Mille etc.); al poeziei (,Să mă întorc la mahala! Acolo e, pentru mine, toată poezia pe care o iubesc atâta"); al iubirilor (pentru Florina, Loti, Magdalena, dar mai ales pentru Loti, singura lui iubire). Diaristul are și antipatii, dar sunt accidentale, fără adâncime afectivă: pentru Vladimir Streinu, Bogza, Bellu Zilber, Mircea Grigorescu - șef la Timpul. Se-nțelege că jurnalul este și un document al vremii: despre cutremurul din 1940, despre legionari, dar mai ales despre
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
ignoranții cititori de peste ocean cîte riscuri presupune o aparent inocentă hîrjoană cu Marin prin camerele de la Pelișor, o sănătoasă ședință de nudism la 2 Mai sau votul (hélas) pentru excluderea din partid al lui Al. Jar, chiar dacă, în sufletul ei, diarista nu era convinsă de corectitudinea acestei decizii. Acum, ajunsă în America, poate să spună cu tărie tot adevărul despre regimul comunist din România. O va face însă cu numai jumătate de gură, din teamă pentru prietenii ei rămași acasă. La
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
opera de ficțiune cântărea mai mult decât publicistica pe teme de actualitate. Puțină, voită inactualitate, o știm de la G. Călinescu, nu-i strică unui scriitor adevărat... Iată însă că în urma ecourilor defavorabile înregistrate la apariția primului volum din Jurnal (2001), diaristul calificat ca narcisist și egolatru a luat decizia unei schimbări de macaz, oprind în gara presei cotidiene și trecând cu arme și bagaje în rândul comentatorilor politici. Metamorfoza a fost facilitată de un telefon primit de la Marius Tucă, directorul ?Jurnalului
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai curînd o nostalgie a umanității simple decît a celei de excepție (despre T. Teodorescu-Braniște: "Un om cumsecade. E mai rar decît un om de geniu"), diaristul dă poate astfel glas unei mefiențe congenitale, unei precauții față de un mediu în care îi e frică de decepții. E drept că e posibil ca răstimpul avut în vedere (1935-1945) să nu-i fi oferit personalitățile apte a-i produce
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
cuvinte: "23 august nu e totuși o ficțiune - cum ni se pare uneori - dacă mi-a redat măcar libertatea de a pleca în munți". Frază fantasmagorică, pe care sîntem îndemnați a o citi cu un retuș oracular, în înțelesul că diaristului i s-a dat libertatea de a pleca în eternitate. Astfel, Mihail Sebastian, unul dintre cei mai de seamă oameni de litere din interbelicul românesc, are șansa de a rămîne de-a pururi tînăr, strict egal cu propria-i conștiință
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Daniel Cristea-Enache Nu numai prin titlul grav: Bărbatul cu cele trei morți ale sale, primul volum din jurnalul lui Mihai Cantuniari este unul atipic. Structura lui nu diferă, e drept, de cea a scrierilor de gen. Ca atâția alți diariști, autorul se "învrednicește" să înceapă, în prima zi a anului 2001, un jurnal intim, deopotrivă personal și literar, ținut, cu intermitențe, până pe 31 decembrie 2005. Regăsim, în acest interval acoperit sau nu cu însemnări (notații, confesiuni, rememorări, descrieri, fragmente analitice
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod previzibil, regretele și apar explicațiile cu aer de scuze: diaristul n-a mai avut timp de jurnalul său, fiind ocupat până peste cap cu traducerile unor cărți, importante și ca realizare intelectuală, și ca obținere a unor drepturi bănești absolut necesare unei familii la limita subzistenței. Abia ultimul an din
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
simple și directe, sincere, firi bune, prețăluite ca atare. Una singură, însă, va rămâne definitivă: Ileana, actuala soție, care și-a rărit și apoi și-a eliminat cu totul concurența. Și care, la data scrierii jurnalului, îl cam culpabilizează pe diarist, pentru sinceritățile lui neavenite. Dar - se apără el - ce scriitor mai e acela pentru care unele subiecte sunt tabú? Și, dacă ne autocenzurăm trecutul, cum să ne mai scriem biografia? Procedând în acest fel, scufundându-se în apele fiecărei vârste
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
se apără el - ce scriitor mai e acela pentru care unele subiecte sunt tabú? Și, dacă ne autocenzurăm trecutul, cum să ne mai scriem biografia? Procedând în acest fel, scufundându-se în apele fiecărei vârste, cu setul specific de experiențe, diaristul reușește să smulgă regimului politic trecut propria existență. Evoluțiile, metamorfozele sunt interioare, nu depind de mecanica sistemului. Acesta putea fixa doar condițiile vieții noastre, nu și intensitatea ori libertatea ei lăuntrică. E ceea ce se fac a nu înțelege anticomuniștii tardivi
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]