352 matches
-
ăștia doi încarnează într-o asemenea măsură ideea de exil, de Ťexil perfect și totalť, încât dacă mâine și-ar lua catrafusele și s-ar instala în România, aș înceta să-i mai stimez". (pp. 22-23) O adevărată obsesie a diaristului Cristian Bădiliță este comparația civilizației românești cu cele ale țărilor occidentale. Firește, de cele mai multe ori, comportamentele și moravurile românești nu sunt o sursă de mândrie, și prima tentație a "patrioților neaoși" este să-l înjure cu năduf pe autor și
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
radical diferite: 1929-1945 și 1958-1990. Cu precizarea că din prima etapă lipsesc treisprezece ani. Cei mai tensionați, cei mai dramatici, cei mai spectaculoși, cei dintre 1932 și 1945. Însemnările pe care le cunoaștem acum încep la 23 noiembrie 1932, când diaristul avea 25 de ani, fără a fi încă deplin maturizat. Deducem asta din tonul bine-cunoscut al teribilismului juneții dintotdeauna: "Scriu să fac ceva. Simt nevoia să fac ceva. E ucigător lucru să trăiești fără să poți face ceva. A viețui
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
fie zis, fără consecințele așteptate), președintele Emil Constantinescu "a fost nevoit să-și justifice precaritatea sărbătoririi în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, m-de, ce s-a putut" gîndul diaristului se îndreaptă către alte meridiane și alte vremi: "Stăm încă sub impresia mirificelor serbări prilejuite de investitura lui Clinten". După care evocă nostalgic "grandioasele serbări regale românești", "serbările unanime de la 10 Mai", cele de la "Marea încoronare de la Alba Iulia", precum și
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
a fost opera unor burjui cu barbișoane și chiar cu pince-nez-uri?". Explicabil, Vestul nu e încă atmosfera în care putem respira, ci o năzuință, o așteptare. Un "stil" la care încă n-am acces pe scară generală și pe care diaristul îl recunoaște într-un text al bivalentului Eugen Ionescu, scriitor, să admitem, prezent în mai mare măsură în cadrele (și manierele) literelor franceze decît în, încă de atîtea ori, bolovănosul, trivialul mediu autohton: "Ce înseamnă (chiar dacă ești născut aici) să
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
spirituale, artistice. în pofida amânărilor, șicanelor cenzoriale, soții Anton înregistrează o serie de succese, deloc neglijabile. Romanul Seri albastre (1960) de Costache Anton a primit mai multe premii, s-a reeditat în câteva rânduri, tradus în Cehoslovacia, romanul Caruselul (1974) al diaristei a fost elogiat de către un critic de talia lui Valeriu Cristea, iar Prețul singurătății, poate cel mai bun roman al ei, va fi încununat ceva mai târziu cu premiul Uniunii Scriitorilor. Pentru că avusese curajul să ia cuvântul la o ședință
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
respectată la "Sburătorul", s-ar fi lăsat cucerită de impenitentul seducător Ion Barbu. Tot așa, despre Cella Serghi, care pretindea că ar fi fost prototipul Doamnei T. din Patul lui Procust al lui Camil Petrescu. Poate al Emiliei, observă bine diarista, și o confirmă din plin E. Lovinescu în Agendele sale. Când vine vorba despre scriitorii și criticii contemporani, spiritul E.T.A. devine acid, chiar caustic, uneori, nu fără dreptate, alteori de un subiectivism, greu de împărtășit. Astfel, N. Breban era
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
acordau credit nici anatemizatul Paul Georgescu, nici "marele" Petru Dumitriu. Sigur că toate acestea nu erau de natură s-o încurajeze, ci, din contra, s-o dezguste și s-o irite. Având încă de tineri o sănătate precară, soții Anton (diarista vorbește în numele amândurora) sunt mai sensibili și de aceea mai vulnerabili din punct de vedere psihic. De aici, supradimensionarea unor "insuccese", permanenta suspiciune că sunt frustrați, nedreptățiți de critică și de către edituri, ignorați, respinși de toată lumea. Ei au mereu câte
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
că se află izolați "ca într-un pustiu". Să fie numai vina acestora, să nu aibă și cei doi soți și o contribuție, poate prin lipsa unei vocații a prieteniei sau măcar a unei sociabilități? Lehamitea care o încearcă pe diaristă privind viața în general și pe cea literară, în special ("Trăiesc într-o mlaștină puturoasă") își face prezența și în relațiile acestea de cerc restrâns, care nu reușesc să se coaguleze. Când Costache Anton invită multă lume la o masă
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
Sapdaru, Nicolae Roșioru ș.a. Pe Candid Îl cunosc de cînd eram elev. Mi-a fost instructor de teatru la unul dintre Cluburile bucureștene. Apoi, l-am văzut jucînd În mai multe teatre, plus la televiziune. Nu-l știam Însă ca diarist. Volumul său Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei (532 de pagini, format A4) Îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aprobări ca să plece În Palestina. Ajunsesem omul care stă la cozi...”. Și eu am ajuns, se pare, omul care va scrie un jurnal...despre jurnalul lui Candid Stoica. Dar, cum știm, cărțile din cărți se fac!... Revin asupra cărții actorului & diaristului de excepție care este Candid. Vreau să spun că sunt În volumul lui Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei, Întîmplări de un umor nebun. Și, prin compensație, altele de un dramatism tulburător. Cum trebuie să fie Într-un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de expresie)...jegos. PÎnă să am proasta inspirație să citesc această carte, aveam un mare respect pentru talentul dramaturgului. Și acum Îl apreciez ca scriitor - este unul dintre cei mai mari, ai lumii, nu doar ai Americii! -, dar dezvăluirile-i diariste m-au făcut să simt gustul dezamăgirii. Să mă explic : nu faptul că era homosexual m-a indignat, ci indecența cu care-și rememora aventurile de gay, mîndrindu-se parcă, cu cuceririle-i deplorabile și bolile venerice deloc stimabile! Și la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de mine teatre”(p.357)...Mă rog, cartea are și doi redactori trecuți pe coperta interioară, care ar fi putut Îndrepta stîngăciile de limbă. Și totuși, cu greu, desprinzi din noianul gîndurilor diaristului, cîteva idei limpezi și demne de reținut; dar propunem cîteva: ”influența lui Cehov [asupra operei sale] are preponderență asupra tuturor celorlalte”(p.78) (de altfel, din memorii reiese clar că majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au căzut la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
așteptările bulgakofilei, Casa Griboedov nefiind ceea ce se credea, pînă și tramvaiul care l-a decapitat pe Berlioz, nu trecea pe-acolo! Fotografia lui Bulgakov, din ultimele lui zile, te Întrista...Dar un rînd mi se pare tare frumos, În relatarea diaristei : „dar dragostea, pe unde zburătăcește ea oare, pe unde?”. Fiindcă rîndul acesta nu este doar despre Margareta scriitorului rus, ci și despre urmașele ei de azi, fie ele din Moscova, ori Cluj... Cu un surplus de trimiteri livrești („Se poate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
descoperirii, decît cu vanitatea dărîmării. Istoria retragerii lui Constantin Negri în tihna unui tîrg moldovenesc, de unde îl îmbie pe Kogălniceanu, cel prins de suflarea vremii, cu dulci și fără timp aleanuri literare, spune destule despre anumite afinități. Nu este, acest diarist răsfoind cu răsfățuri, dar cu o seriozitate refuzată multor cronicari ŕ la page, un boier al literelor, în penumbra luptelor literare? Lungi excursii culturale, cum nu se mai știu face, umplu spațiul dintre două păreri. Scoase dintr-un bagaj așezat
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
partid și chiar în cele cu reprezentanți ai securității, își notează cu acribie lecturile, filmele vizionate, ideile pentru cărțile și articolele la care lucrează. Lumea scriitoricească timișoreană, dar și bucureșteană ocupă, firesc, un loc central în însemnări. Viața cotidiană a diaristului, ca a mai tuturor oamenilor în anii aceia, este cât se poate de redundantă. Cu excepția vacanțelor, traseele sunt mai degrabă fixe: coada la lapte - munca acasă - cursurile de la Universitate - vizita pe la revista "Orizont" în drum spre casă - partida de tenis
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
lumii totalitare îl întîmpină în împrejurări în care, teoretic, i se pare neverosimilă, fiind vorba de neaplicarea unor principii elementare ale democrației de care se face mare paradă. Un interviu expediat în iulie 1997 ziarului Ziua e publicat... parțial. Siderat, diaristul notează următoarele, adăugînd că unul din motivele pentru care și-a părăsit țara a fost cenzura: Se mai poate și azi ca o tînără jurnalistă să taie dintr-un articol după bunul plac. I-am telefonat. M-a întrebat dacă
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
Dl. Iliescu pe care-l știu de mult timp și care în momentul apariției unei cărți mi-a fost aproape. Am avut chiar tangențe de biografie social-politică și cu dînsul, am contestat dictatura lui Ceaușescu, la un anumit nivel, bineînțelesť". Diaristul nu se poate abține de la un comentariu sarcastic: "I-a fost apropiat cînd a publicat o carte. Care este criteriul de apreciere al unui om politic? Interesul personal în apariția unui volum. Strașnic mod de judecată și analiză! Nimic din
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
un discurs abstract, despre frică, nehotărîre, destin, lene, ratare, prostie, putere și iubire. În Ușa interzisă, toate aceste teme sunt din nou prezente, atîta doar că generalitatea considerațiilor este abandonată în favoarea unei atenții aplecate asupra întîmplărilor concrete. Teoreticianul lasă locul diaristului, iar ochiul liric debordează marginile conceptului. Asta nu înseamnă că detaliile se reduc la înșiruirea unor însemnări personale care se chircesc într-un nod individual lipsit de interes cultural. Întotdeauna întîmplarea e însoțită de un adagiu speculativ, întotdeauna faptul de
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
n-au rămas numai hotărîri. Nu sunt pentru asta mai puțin un leneș. N-am trăit cu o trepidantă voioșie sau cu o măcinătoare tristețe ca, de pildă, acest veșnic îndurerat, torturat prieten, Eugen". Singurătatea sub semnul căreia se percepe diaristul se inseriază în singurătățile analoage: "Și, cu toate acestea, nu sunt singur. Mai bine zis, singurătatea mea nu e singură. Fiecare și-o are pe a lui". Astfel, printr-o asemenea însumare a solitudinilor, se obține imaginea unui rău al
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
și o latură sceptică. Nu e vorba aici de beatitudinea credinței, ci de testarea ei prin dubiu, de tangență kierkegaardiană. Nu ne întîmpină extazul, ci o înclinație analitică, nevoia unei limpeziri prin rațiune. Aidoma unui Toma Necredinciosul pe tărîm speculativ, diaristul pipăie limitele existenței lăuntrice, o sondează pînă la stratul absurdului: "Ce-ar fi să fac anume gesturi ireparabile? Simplu, m-aș obișnui cu ireparabilul". Sau: " Prin faptul că totul este, nimic nu se poate explica temeinic, în absolut". Sau cu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
refuzat. Ar trebui să ne mulțumim cu ce avem dar nevoia de paradă, dorința de originalitate, trufia, conștiința imperfecției și nădejdea în mai bine nu ne dau pace, ne îmboldesc fără zăbavă, prostindu-ne în ochii noștri". Făcînd o afirmație, diaristul se grăbește a-i opune reversul ei, ca și cum s-ar teme de orice fixare, de orice certitudine. Dacă "există o plăcere de a crea forme, de a acționa, de-a te exterioriza, altfel zis "o voluptate să zburzi printre propriile
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Ce mă-ndreptățește să mă consider mai mult decît un fleac?!ť". În ultimă instanță avem a face cu o incompatibilitate a ființei de un anume tip, dominate de viața interioară, cu lumea. Biografemul, cum ar fi spus Barthes, al diaristului în discuție conține două trăsături distincte. La capătul negativ al acestui fenomen de inadaptare funciară se găsește, după cum am văzut, desconsiderarea de sine, profundă, dureroasă, față întoarsă a înverșunatei adversități, chiar dacă nemărturisite pe de-a-ntregul, față de lumea ce-l refuză
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
se impun. Există o tiranie a întîmplărilor cotidiene căreia i se supune orice autor de jurnale. Tirania aceasta, departe de a fi o constrîngere dureroasă sau agasantă, se exercită în virtutea unei afinități ce leagă fapta consemnată de natura sufletească a diaristului. Straniu este că afinitatea în cauză memorialistul nu și-o poate alege, ci îi este dată prin chiar trăsăturile de bază ale sensibilității sale. De aceea, doar amănuntele care dezvăluie o corespondență între structura autorului și contextul întîmplării au dreptul
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
a autorului. Oricît ai căuta vreo urmă de venin descriptiv sau de otravă pamfletară, nu vei găsi. Și astfel, scutit de spinul agresiv al unei malițiozități cu care ar fi putut să încondeieze portretul scriitorilor pe care i-a cunoscut, diaristul preferă să adopte o atitudine atipică: optica benignă a unei politeți cavalerești. Rezultatul este radiografierea unei epoci ai cărei martori vii au dispărut în cea mai mare parte. Dar, mai ales, rezultatul este că cititorul care nu i-a prins
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
Ștefan Ioanid o scrie. Experiența lirică este una de căutat și de tatonat în deplină singurătate, departe de lumina reflectoarelor și de tribunele stadioanelor, înțesate de fani, care-i încântă pe alți autori. "Scriu pentru nimeni", notează pe 9 aprilie diaristul, plângându-i-se de asta lui Anselmus. Iată o exagerare, căci Subteranele Fundației e o carte citită. Betiana, soția poetului-personaj; editorul de la Paideia; Dan Cristea, care semnează un text pe coperta a IV-a; eu... Dacă îl numărăm și pe
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]