296 matches
-
ejecție pur inerțială, în care presiunea din ventricul este cvasi-egală cu cea din arteră sau chiar ceva mai mică. Altfel spus, apare acest aspect de diastasis, pe perioada de latență dintre inversarea presiunii efective și momentul propriu-zis al închiderii sigmoidelor. Diastola continuă cu faza izovolumică, până când presiunea intraventriculară devine atât de joasă încât este depășită de cea atrială și se deschid valvele atrioventriculare. Aceasta permite derularea fazei de umplere ventriculară pasivă. In mezodiastolă umplerea este lentă (datorită egalării treptate a presiunii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
miocardul ventricular parietal și astfel tensionează suplimentar cordajele tendinoase. Valvele pot fi afectate de insuficiență (nu se închid bine și sângele refluează) sau stenoză (nu se deschid bine și sângele nu trece cu ușurință prin orificiul îngustat). Derularea sistolei și diastolei atriale poate fi observată pe graficul presiunii atriale sau al presiunii venoase (fig. 40). Există unele întârzieri între evenimente similare pentru inima dreapta și cea stângă, în acord cu secvența depolarizării: atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
relaxarea izovolumică de altfel), iar perioada de ejecție este mai lungă (valva pulmonară se închide mai târziu și nu se disting două faze de ejecție). Durata componentelor ciclului cardiac se modifică diferit cu frecvența cardiacă. Ca urmare scurtarea excesivă a diastolei la frecvențe foarte mari poate impieta asupra umplerii ventriculare adecvate. Ventriculele pot răspunde prin contracții sinergice la stimuli cu frecvențe de până la 400 /min dar nodul atrioventricular poate conduce numai stimuli cu frecvență sub 230 /min. Frecvența crescută determină scurtarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
adecvate. Ventriculele pot răspunde prin contracții sinergice la stimuli cu frecvențe de până la 400 /min dar nodul atrioventricular poate conduce numai stimuli cu frecvență sub 230 /min. Frecvența crescută determină scurtarea tuturor fazelor revoluției cardiace, dar se scurtează mai mult diastola, pe seama diastazisului. Sistola reprezintă 40% din revoluția cardiacă în condiții de frecvență de 70/min. La frecvență crescută (200/min) sistola reprezintă 65% din revoluția cardiacă. Faza de ejecție este de 0,35 s la frecvență de 60/min și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și insuficiența aortică, iar cele sistolice în insuficiența mitrală și stenoza aortică, cu focarele și caracteristicile ascultatorii corespunzătoare. Stenoza mitrală reduce umplerea ventriculară, insuficiența mitrală și stenoza aortică afectează direct ejecția, iar insuficiența aortică permite refluarea sângelui în ventricul în diastolă. Leziunile valvulare au efecte negative asupra perfuziei coronariene. Legea inimii Similar cu mușchiul scheletic, relația lungime forță la nivel de ventricul și cardiomiocit se bazează pe existența unei astfel de determinări la nivelul fiecărui sarcomer, ce duce la acel interval
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și cardiomiocit se bazează pe existența unei astfel de determinări la nivelul fiecărui sarcomer, ce duce la acel interval optim de lungime pentru dezvoltarea forței maxime, explicabil prin gradul optim de suprapunere a filamentelor de actină și miozină. La sfârșitul diastolei în ventricul se află un volum maxim de sânge (volum telediastolic, de 120-130 ml, care poate să crească până la 200 250 ml), iar la sfâșitul sistolei un volum minim (volumul telesistolic, de 50-60 ml, care poate să scadă la 10-20
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
obținută prin măsurarea vârfului de presiune sistolică obținut la încărcările de volum menționate și fără ejecție (valvele sigmoide sunt permanent închise prin aplicarea unei presiuni mari pe fața arterială. Ciclul cardiac (fig. 41) se descrie între două verticale (sistolă și diastolă izovolumică), legate printr-o fază de umplere (diastolică) și o fază de ejecție, care unește punctul de deschidere a sigmoidelor (situat pe sistola izovolumică și determinat de valoarea presiunii arteriale, care reprezintă post-sarcina împotriva căreia ventriculul pompează sângele) cu punctul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
diastolică) și o fază de ejecție, care unește punctul de deschidere a sigmoidelor (situat pe sistola izovolumică și determinat de valoarea presiunii arteriale, care reprezintă post-sarcina împotriva căreia ventriculul pompează sângele) cu punctul de închidere a acestora (situat la intersecția diastolei izovolumice cu curba presiunii maxime cu post-sarcină). Această prezentare grafică poate fi utilizată pentru a urmări modul în care ventriculul se adaptează la creșterea pre sarcinii (încărcare de volum, adică prelungirea spre dreapta a umplerii), a post-sarcinii (încărcare de presiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
maxime pentru frecvențe între 100 și 150 bătăi pe minut, iar în condiții de stimulare simpatică maximul de debit se înregistrează la frecvențe de 120170/min. In ambele cazuri debitul cardiac înregistrează o scădere la frecvențe mai mari, deoarece scurtarea diastolei ajunge să afecteze umplerea ventriculară, cu scăderea consecutivă a debitului sistolic. In cazul stimulării simpatice intervalul de frecvență la care debitul este maxim se găsește la frecvențe ceva mai mari decât în caz de stimulare electrică artificială datorită efectului inotrop
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a debitului sistolic. In cazul stimulării simpatice intervalul de frecvență la care debitul este maxim se găsește la frecvențe ceva mai mari decât în caz de stimulare electrică artificială datorită efectului inotrop pozitiv și a scurtării mai puțin pronunțate a diastolei, în condițiile în care și sistola se scurtează (ca urmare a scurtării potențialului de acțiune prin efect simpatic). Controlul debitului cardiac în efort este integrat și deosebit de complex. Mecanismul central este creșterea activității simpatice, iar la subiecții obișnuiți efectul pozitiv
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mai bine reprezentat în peretele arterelor mici, numite și artere musculare, tocmai din acest motiv. Complianța arterelor de conducere este optimă pentru funcția acestora de a acumula tensiune mecanică în timpul sistolei și de a o elibera asupra conținutului sanguin în diastolă (windkessel). Ele contribuie astfel în mod esențial la amortizarea fluctuațiilor sistolo-diastolice de presiune și debit. Calculul energetic demonstrează că pentru același debit sanguin mediu lucrul de pompă necesar este dublu în cazul unui circuit format din vase rigide față de cazul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică. Datorită presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice a ventriculului stâng se realizează numai în diastolă; poate fi afectată de scurtarea diastolei în tahicardie sau de presiunea ventriculară crescută în stenoza aortică (în condiții de nevoie crescută de oxigen). Debitul coronar total (metoda diferenței arteriovenoase de N2O; Kety) este ~250 ml/min, reprezentând ~5% din debitul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică. Datorită presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice a ventriculului stâng se realizează numai în diastolă; poate fi afectată de scurtarea diastolei în tahicardie sau de presiunea ventriculară crescută în stenoza aortică (în condiții de nevoie crescută de oxigen). Debitul coronar total (metoda diferenței arteriovenoase de N2O; Kety) este ~250 ml/min, reprezentând ~5% din debitul cardiac. Distribuția regională a fluxului sanguin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
y), care corespund modificărilor de presiune în atriul drept determinate de următoarele: a sistola atrială, c bombarea planșeului AV spre atriu în sistola ventriculară isovolumică, x coborârea imediată a planșeului atrioventricular în timpul ejecției, v restabilirea poziției inițiale a planșeului în diastola ventriculară izovolumică, în paralel cu acumularea sanguină atrială prin retur venos, y evacuarea rapidă a atriului în ventricul la începutul umplerii ventriculare. Diverse condiții patologice sunt însoțite de modificări ale jugulogramei. In fibrilația atrială dispare unda a datorită absenței unei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
dependența forței de contracție a cordului de gradul întinderii telediastolice a fibrelor miocardice, fenomen cunoscut sub denumirea de „legea adaptării inimii” descris de Frank-Starling. Conform acestei legi, forța de contracție crește fazic odată cu gradul întinderii și distensiei ventriculare din timpul diastolei. Depășirea lungimii optime de 2,2 m dintre filamentele de actină și miozină determină alterări ultrastructurale a sarcomerelor însoțite de reducerea forței de contracție și a debitului bătaie. Ca și la mușchiul scheletic, activitatea sarcomerelor miocardice este dependentă de prezența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două mari roluri în organism. Mai întâi, prin segmentul inițial bogat în fibre elastice, ele constituie un veritabil rezervor și amortizor de contracție cardiacă (cameră de amortizare — Windkessel după autorii germani). Energia potențială acumulată în timpul distensiei sistolice va acționa în diastolă asupra masei sanguine, determinând deplasarea ei în continuare spre țesuturi, în al doilea rând, arterele îndeplinesc rol de canale conductoare contractile ce asigură deplasarea adecvată a sângelui de la cord spre țesuturi, în vederea transportului de oxigen și substanțe nutritive, necesare combustiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cuprind aproximativ 120 ml de sânge (80% din volumul total al circulației pulmonare). Distensibilitatea arterelor pulmonare și a celor două ramuri principale este foarte mare și permite ca, în timpul sistolei, peste volumul de 50 ml pe care-l conțin în diastolă să se adauge jumătate din debitul sistolic fără ca presiunea să depășească 12-15 mmHg. Suprafața de secțiune totală variază între 3 și 25 cm2. Arterele musculare au un perete subțire, care reprezintă, în stare de relaxare, aproximativ 3-6% din valoarea diametrului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Volumul sanguin pulmonar. Se determină cu ajutorul diluției unor indicatori vasculari injectați alternativ în trunchiul arterei pulmonare și la nivelul urechiușei stângi, urmată de cuantificarea indicatorilor în una din arterele sistemice. Volumul sanguin arterial pulmonar este de 120-150 ml la sfârșitul diastolei și 170-200 ml în sistolă. Volumul spațiului capilar, obținut prin metode morfometrice, este de aproximativ 170 ml (90-240 ml). Variații fiziologice apar în starea de repaus (80 ml) față de condițiile de efort (160 ml) și, de asemenea, în clinostatism față de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce împânzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cântă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract agenție de schimb transatlantic veștile se / ciocnesc ca la biliard avioane / TSF Paris Londra New York Berlin / coboară ca barometre arde colierul de faruri Europa”... Sau, cum ne spune într-un articol, semnat Alex. Cernat: „E o eră
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
l/min și se realizează mai ales pe seama scăderii frecvenței cardiace care diminuă cu 25% față de volumul sistolic crescut cu 17%; travaliul ventriculului stâng =4,1 Kg. Condițiile de muncă ale inimii reflectate prin durata sistolei (0,314 secunde) a diastolei (0,764 secunde) și a timpului de punere în tensiune (0,124 secunde) sunt mai bune decât la cei neantrenați. În concluzie, aparatul cardiovascular prezintă modificări acute mari, determinate de efortul din timpul antrenamentului și competițiilor fotbalistice. În fotbalul modern
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
apărare. Participarea sistematică a unui fotbalist la pregătire și la competiții timp de mai mulți ani duce la modificarea profilului hemodinamic al acestuia, remarcându-se în acest sens bradicardia, o ușoară creștere a tensiunii arteriale diastolice, creșterea duratei sistolei și diastolei, scăderea importantă a volumului sistolic și a debitului cardiac, precum și creșterea importantă (uneori cu 100%) a rezistenței periferice totale. Modificările respirației la fotbaliști \ În diferitele faze ale jocului de fotbal, respirația externă prezintă modificări în sensuri diferite și cantitativ foarte
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
și o creștere exagerată a potasiului (K+≈7-8 mEq/L) care constituie tulburarea umorală cea mai importantă. Hiperpotasemia va fi însoțită de azotemie care crește progresiv, iar mobilizarea K+ din această zonă în momentul revascularizării poate determina oprirea inimii în diastolă . etapa a IIIa insuficiența renală acută, perioada anurică. Este faza esențială contuziei prin strivire. Debutează prin diminuarea treptată a diurezei astfel că după 2-3 zile se instalează anuria. În evoluția acesteia există o fază oligurică cu urini de culoare roșiatică
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
întâlnesc și în sindroamele de hipertensiune venoasă în sistemul VCS produse prin compresiuni (tumori, anevrisme etc.) ori leziuni congenitale sau câștigate; embolia gazoasă apare de regulă în leziunile venelor de le baza gâtului, unde se exercită influența aspirației toracice și diastolei cardiace. Pătrunderea aerului este facilitată de dispoziția anatomică particulară, care constă în absența colabării venoase datorită relațiilor strânse a venelor cu aponevroza cervicală. Consecințele clinice și fiziopatologice sunt grave (asemănătoare bolii de cheson) și constau în blocarea circulației sanguine la
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
extern neregulat, uneori cu plăci calcare, ce constituie de fapt peretele anevrismului. Creșterea progresivă și continuă a anevrismului determină fenomene de inflamație cronică și compresiune care explică simptomatologia clinică. Fiziopatologie: Sângele pătrunde în anevrism la fiecare sistolă și iese în diastolă, ceea ce explică simptomatologia clinică: pulsațiile, expansiunea și suflul. Pătrunderea sângelui în punga anevrismală menține o presiune ridicată egală cu cea din arteră. Ca urmare, se produce o creștere continuă de volum a pungii anevrismale expansiunea care determină compresiuni și reacții
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
rigiditatea arterială devine mai mare la femei comparativ cu bărbații. Funcția diastolică se înrăutățește la pacienții cu țesut adipos în exces, iar alterarea metabolismului glucozei este asociată cu disfuncția miocardului, chiar în absența ischemiei, acestea contribuind la „limitarea” sistolei și diastolei la persoanele cu IC cu FE prezervată [26]. Pentru formularea diagnosticului de insuficiență cardiacă, diagnosticul diferențial al dispneei și stratificarea riscului, BNP-ul și NT-proBNP reprezintă markeri cardiaci recomandați de ghidul ESC de management al disfuncției cardiace publicat în 2012
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]