635 matches
-
periilor dese - pădurile; lacurile - ochii albaștrii ai țării și heleșteiele cu mult pește valoros și gustos, fiind unul din cele mai apreciate produse din gastronomia fără egal al locurilor; movilele și dealurile au nume semnificative alese cu multă pricepere și dibăcie de străbuni, văile și luncile mănoase îngrășate de untura pământului, humusul; florile de câmp gingașe în culori de curcubeu și amețitor de parfumate, străbat cele mai adânci străfunduri ale sufletului uman, nesemănate de nimeni, doar iubite de toți; podgoriile renumite
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
a început nea Mitică - l-am cunoscut la sârbi, în lagăr.Era un tip simpatic, comunicativ, având pe-acel vino-’ncoace, care te determină să-l ții pe-aproape.Ne-am împrietenit de cum ne-am cunoscut, fiindcă Vasile știa, cu dibăcie, să se facă plăcut și reușea să te cucerească fără nici o sforțare.” Nici ei nu știau pe atunci că le era hărăzit să parcurgă împreună aceeași traiectorie a vieții lor, dincolo de frontierele României: se întâlniseră în Iugoslavia, au plecat în
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
azi. Tata lega o sfoară de un băț la capătul căruia atârna o bucată de halviță pe care o plimba în zbor prin fața copiilor. Noi, cu mâinile la spate, ne străduiam să prindem halvița cu gura. Halvița era mânuită cu dibăcie, în așa fel ca prin strădaniile copiilor să stârnească râsul și bună dispoziție. Era o seară plină de amuzament și veselie în familie. Un alt obicei era “datul în tivic”. Tinerii, adunați pe ulițele satului, îi satirizau pe acei tineri
ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355282_a_356611]
-
de tot felul, în transporturi, cultură, comerț și diplomație, ba chiar în familiia dumneavoastră. Dragii mei cititori care, probabil doriți să găsiți cheia marelui succes în viață, pe care domnul Zet, cu un doldora... buget, a ascuns-o cu mare dibăcie în sertarul ipocriziei și duplicității, în cârdășie cu cele două surori Minciună și Lașitatea, mai jos puteți vedea multiplele învățăminte ale domnului descurcăreț. Niciodată să nu-ți pui în umbră superiorul! Laudă-l și vei fi premiat. Nu te încrede
DIN AUZITE ŞI TRĂITE (VREI SĂ AI SUCCES ÎN VIAŢĂ?) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355257_a_356586]
-
muncească în locul tău, dar nu uita: atribuie-ți toate meritele făcându-le cunoscute celor din jur. Acești pași sunt urmați, la început, de orice politician... cu cea mai mare atenție. Fă oamenii să vina la tine, la nevoie, folosind cu dibăcie promisiunea ca momeală. Nu pierzi nimic dacă le dai încrederea și speranța că-i vei ajuta, iar dacă vor insista, nu-i respinge, spune-le că aștepți timpuri mai bune când le vei satisface doleanțele. Adjudecă-ți victoria prin fapte
DIN AUZITE ŞI TRĂITE (VREI SĂ AI SUCCES ÎN VIAŢĂ?) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355257_a_356586]
-
un viu sau mortul?... - Cine- i român mai mare, regele sau soldatul? - Cel ce conduce bătălia ori luptătorul care își dă viața?... - De ce străin prieten, dacă alegi românul cel mai mare?... - Cum scoți culoarea mai frumoasă, din curcubeul de pe boltă?... Dibăcia nu poate cumpeni o ierarhie credibilă, iar cearta celor aflați în treabă sau țintesc ascunsul prin mesaje șoc, îneacă mințile luminate ... Și iar gândesc, cu semne de întrebare: - Cum să compari un geniu cu un sfânt?... - Mai mare e viteazul
CEL MAI MARE ROMÂN, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355422_a_356751]
-
pațachina cu simbrie, nu-i pă măsura mea și-o fac dă-și spune și laptele pe care l-a supt de la măsa. Și-și blastă-mă soarta, cu mârla de cioban și putoarea mea de urdă-mpuțită !... (fragment din cartea „Dibăcie și cârcală la Rucăr” de Ioan Muțiu, editura Făt-Frumos, București, 2004) Referință Bibliografică: Dragobete de stână de Ioan Muțiu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
ne cunoaștem!” Mai apoi, Tilea l-a recomandat deținătorului uneia dintre cele mai mari și mai prospere companii din Franța, care, ulterior, i-a oferit de lucru. S-a învârtit în cercuri de intelectuali de marcă și a știut cu dibăcie să le rămână aproape; a fost un autodidact, bine spus! Nu i-a fost teamă să muncească, dar cărțile l-au fascinat mereu; era avid de cunoaștere și studia cu sârguință, iubea compania celor învățați și făcea față cu brio
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
Planul real se îmbină perfect cu cel fantastic și imaginile prezente tind în mintea protagonistei să reînvie un trecut secular plin de parfumul dar și de arena însângerata a epocii cruciaților. Pe aceste plaje epice, scriitoarea se mișcă lejer, cu dibăcie și dexteritate. Raportarea permanentă la istoria și tradiția locului este un procedeu pe care Melania Cuc l-a mai folosit în românele sale. Fantasticul real ar fi termenul în care se îmbină în chip armonios povestea autoarei. O fascinantă poveste
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
la care au aspirat bunicii și părinții noștri; despre economiile înfloritoare ale lumii și oportunitățile planetei albastre în anii '50, '60 sau ‘70. Toate acestea reprezintă pentru generația mea, motive de fascinație, mituri și pagini de istorie. Octavian Curpaș are dibăcia de a prezenta cititorilor o avalanșă de informații utile, de a aduce lumina în mintea aspiranților la „American Dream”. Cartea lui Octavian Curpaș ne prezintă o Americă străină chiar și nouă, generația de emigranți sosiți pe tărâmul făgăduinței după Revoluția
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > CARMEN MARIN - VISURILE ȘI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAȘ Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului Visuri și amintiri, spuse cu nostalgie, și așternute cu dibăcie, într-un testament de suflet-recenzie la „EXILUL ROMÂNESC LA SFÂRȘIT DE SECOL XX - Pașoptiștii români în Franța Canada și Statele Unite”, autor Octavian Curpaș. Editura Anthem, Arizona, 2011 Dibăcia unui scriitor se „simte” din primele pagini ale unei cărți. Nu-i
VISURILE ŞI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAŞ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355100_a_356429]
-
Toate Articolele Autorului Visuri și amintiri, spuse cu nostalgie, și așternute cu dibăcie, într-un testament de suflet-recenzie la „EXILUL ROMÂNESC LA SFÂRȘIT DE SECOL XX - Pașoptiștii români în Franța Canada și Statele Unite”, autor Octavian Curpaș. Editura Anthem, Arizona, 2011 Dibăcia unui scriitor se „simte” din primele pagini ale unei cărți. Nu-i vezi „sudoarea frunții”, dar îi simți dăruirea. Pătrunzi în adâncul ei, asemenea unui ocean de cuvinte și citești cu nesaț frumoasele buchii așternute acolo. Lumea lor se află
VISURILE ŞI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAŞ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355100_a_356429]
-
lui maică-sa, aripile le luă ea, iar picioarele i le plasă fratelui cel mic, un băiețel simpatic care stătea cu degetul în gură. Oaspetele tare se miră de așa împărțeală. Mai bău un păhărel de tărie și cu multă dibăcie și diplomație, cu aerul că glumește, întrebă fata care e rostul acestei împărțeli ciudate. Iar fata îi explică: - Capul păsării i se cuvine tatei pentru că el este capul familiei, iubit și respectat. El se gândește, planifică și hotărăște. El are
SCHIŢE UMORISTICE (63) – FATA CEA ISTEAŢĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370113_a_371442]
-
cititorii ei constanți. Da, poeta are deja o bursă lirica pe care noi o dorim în continuare în Excelsio. Harul nu se dobândește decât prin sudoarea minții conectate la sublim, încântare, ruga și jertfă. Considerăm că poeta le strunește cu dibăcie pe toate. Cuvine se cu adevarat acestei poezii laudă noastră netrufașă! ( Marian Constandache) Referință Bibliografica: Cuvine-se cu adevarat acestei poezii laudă noastră netrufașă de Marian Constandache / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie
CUVINE-SE CU ADEVĂRAT ACESTEI POEZII LAUDA NOASTRĂ NETRUFAȘĂ DE MARIAN CONSTANDACHE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370530_a_371859]
-
la templul cel sfânt, lăcașul lui Anu și-al lui Iștar, acolo unde este Ghilgameș, cel atotputernic, și care, asemeni unui taur, întrece în tărie pe toți oamenii!" și să-l aducă în cetate, îl provoacă la luptă. Măiestria și dibăcia lui Enkidu în mânuirea armelor și a pumnilor face ca rezultatul confruntării să fie incert, iar ura sădită în fiecare dintre ei să se transforme în respect reciproc, la început, apoi într-o prietenie frățească, de nezdruncinat, care se consolidează
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
naturală ca să se dovedească „mascul” Mai rămânea doar să se bată cu pumnii-n piept spre a obține dominanța. Cu atât mai mult că fetița nici măcar nu se apăra mai ferm. Se prindea în plasele țesute de el, dar cu dibăcie. Dar nu cumva chiar el joacă după cântarea ei? - Răutate mică! Înseamnă că ești de acord, și mâine la 9 cu rucsacul făcut inclusiv periuța de dinți te iau în mașina mea. Cămășuța de noapte nu o consider absolut necesară
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
naturală ca să se dovedească „mascul” Mai rămânea doar să se bată cu pumnii-n piept spre a obține dominanța. Cu atât mai mult că fetița nici măcar nu se apăra mai ferm. Se prindea în plasele țesute de el, dar cu dibăcie. Dar nu cumva chiar el joacă după cântarea ei? - Răutate mică! Înseamnă că ești de acord, și mâine la 9 cu rucsacul făcut inclusiv periuța de dinți te iau în mașina mea. Cămășuța de noapte nu o consider absolut necesară
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
fără viață și însângerat, doar pentru că s-au spus nu știu ce vorbe? Arhiereul Caiafa recunoscu în sine că uneori procuratorul avea răspunsuri dezarmante. Din fericire, gândi el, era ușor de păcălit. Ponțiu Pilat nu rezista la situații limită care necesitau multă dibăcie. Așa credea arhiereul. Așa se făcuse și în procesul lui Iisus din Nazaret. Arhiereul simțise singur, fără să i-o spună nimănui că Ponțiu Pilat încercase să-l scape pe condamnat, însă lipsa lui de răbdare, frica poate, dar și
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
poporul era în primul rând - el - Iosif Caiafa împreună cu Sinedriul și toți slujitorii Templului, fiindcă poporul făcea ceea ce i se spunea să facă. Sărmanul Pilat s-a înșelat crezând că se află în vreo piață din Roma unde puteai prin dibăcie oratorică să determini gloata să facă tocmai ceea ce dorea oratorul”, își spuse arhiereul. Totuși, arhiereul fusese impresionat de metoda prin care procuratorul încercase să-l scape pe galileean, punând alături de el pe răufăcătorul Baraba. Însă dibăcia lui covârșise. Pe timpul judecății
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
Roma unde puteai prin dibăcie oratorică să determini gloata să facă tocmai ceea ce dorea oratorul”, își spuse arhiereul. Totuși, arhiereul fusese impresionat de metoda prin care procuratorul încercase să-l scape pe galileean, punând alături de el pe răufăcătorul Baraba. Însă dibăcia lui covârșise. Pe timpul judecății din pretoriu oamenii săi împânziseră mulțimea adunată în fața treptelor și la porunca lui făcuseră zarvă mare pentru eliberarea lui Baraba. Strategia procuratorului fusese astfel făcută praf. Arhiereul Caiafa îl văzuse acolo, singur pe trepte, cum i
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
Isaia, și făcută a fi auzită de către toți evreii din întreaga lume prin glasul faimosului general al armatei britanice, Ben Gurion. ...Ei bine, acest bătrân evreu, Roberth, era tot timpul cu ochii după femei și deturna cu mare și rafinată dibăcie orice discuție purtată de cineva cu el, într-una din acelea deșucheate. Malițios și cu un șarm specific, acest ins venea la Heiki în mai fiecare dimineață pentru a-și servi micul dejun, dar și pentru a pune pastorului numai
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
așteptat... O, rămâi și vino-ncoace! Este ultimul meu sfat : VIVI, de-l asculți, îți place. Și de-atunci VIVI se duce Mult mai veselă-n ”ZĂVOI”... Nu vede, păcatu-i dulce, Și ca ea făcem și noi, Că-nvârtim cu dibăcie... Al POLITICII "dovleac" - Chiar dacă-i U.E. zurlie, Încercăm să fim pe plac La cei care vin și pleacă... Stăm ca să fim păcăliți Dacă o pățim, ce dacă?!... Nu-i vedem, suntem plătiți. Iar din cele ce v-am spus, VEVERIȚA
J E N Ă Ş I P L Ă C E R E de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357153_a_358482]
-
bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la dobitoace pentru-adăpat, fân și rănit în grajd. Păstor de iarnă fără simbrie. Noaptea visa în fân tot hore cu fetele din sat și n-avea alte dorințe c-
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
eu ? Văz că vorbește satu !... Râdeam cu toți, fiecare de altceva, cântărind care e mai dibaci și nu găseam niciunde prostul ... Rușinea lui îi pleca în jos capul, își dregea glasul și-și cârmea ochiul ca să stârnească râsul ... Și toată dibăcia lui își trăia sfârșitul într-un amărât de țoi de țuică ... Apoi pleca încet spre nu știu unde, că nimenea nu-l aștepta ! Ba da, era un câine răpănos care se bucura să-l vadă și să împartă foamea ... În alte zile
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
nouă cu onor. Eu, mai poetic și mai metaforic o numesc o tolbă cu șarade. Chiar dacă năstrușnicul, șugubățul, sobrul și profundul Dumitru Simu, recte nea MITICĂ, a fost și este un personaj viabil, pe care, siameză, se structurează clarviziunea scriitorului, dibăcia lui portretistică, precum și puterea de investigație prin oceanul nemărginit al emigrației tragi-comice, uneori hazlie dar foarte tragică în general. Aș putea pune aici punct dar n-o fac. Fiindcă trăgînd o linie între scriitorul român din Arizona, România de acasă
O HALIMA... DAR MAI MODERNĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357196_a_358525]