519 matches
-
plin de savoare. Ocoli măsuța, se apropie în genunchi de fotoliul ei și-i cuprinse picioarele cu brațele. Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește doar un vis
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
bine acordate, să dea naștere celei mai divine muzici. Simți cum acesta apasă și încearcă primul lor acord. Intenția fetei a fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcția invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcușul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mișcare contrată instinctual de parteneră. Simți o durere ca înțepătura unei injecții
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
această bogăție rară care uimește pe oricine prin simplitate și frumusețe. Întotdeauna m-a fascinat varietatea iilor românești, înflorate, cu motive populare, cu stele, râuri, flori de câmp, trandafiri, frunze, ramuri...fiecare ie are o poveste. Odată cu împunsătura acului, mâna dibace ce a creat-o a pus în această podoaba o parte din sufletul, visele și speranțele sale. V-ați întrebat vreodată de unde poate izvorî atâta frumusețe dacă nu dintr-un suflet prea plin de frumos? Întoarcerea această către minunea care
DACĂ NOI NU MERGEM ÎN ROMÂNIA, VINE ROMÂNIA LA NOI! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342282_a_343611]
-
a agățat de parbrizul mașinii miliției și a fost călcat, a fost copleșitor pentru personajul Alexandru care îi acordă tânărului primul ajutor. El nu mai ține cont că gloanețele îi șfichiuiesc pe lângă urechi, ci își urmează conștiința. Printr-o întorsătură dibace de condei, la finalul prozei, autorul ne face să înțelegem că Alexandru, tânăr revoluționar, cu familie și două fetițe acasă, n-a stat pe gânduri și a mers să lupte la Universitate. După trecerea anilor, când și când o bătrânică
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
-ți trage sufletul și potoli foamea după o sesiune de shopping. Partea cea mai spectaculoasă este că poți vedea cum porția ta de mâncare este preparată chiar în fața ta, cum legumele și carnea sfârâie în wok-ul încins și cum mâinile dibace ale bucătarilor pregătesc minunăția ce va ajunge în farfuria ta. Utile: www.wokonby.ro Ines Dumitriu
Wok on By, acum mai aproape de noi [Corola-blog/BlogPost/100653_a_101945]
-
bună imagine, acordat directorului de imagine Gabriel Kosuth și premiul pentru cea mai bună muzică originală acordat compozitorului Marius Leftărache. “Dintotdeauna, mi-am imaginat un film bun că pe o pledoarie reușită. Spectatorii sunt jurați iar eu, asemeni unui avocat dibaci, îl port pe fiecare dintre ei acolo unde vreau. Încerc mereu să-l impresionez, să-l emoționez pe cel din beznă, să-l fac să mă urmeze și pornesc mereu cu gândul că spectatorul generic pe care-l iau cu
Avalanșă de premii pentru filmul CEL ALES la Los Angeles [Corola-blog/BlogPost/100697_a_101989]
-
a unei femei? Ar fi putut împleti în ea: vibrațiile muzicii bătrânului copac, cu delicatețea și frumusețea unei muze. Ar fi fost cu siguranță ... unică. Cu toată priceperea lor, meșterii împrumutară din inima bătrânului arbore lemnul sacru, iar mâinile lor dibace o zămisliră. Iată: se născuse o nouă lume, într-un nou obiect. Un obiect fermecat. Îi dăduseră numele: VIOARĂ. Peste timp, ea se dovedi a fi minunată. Își recunoștea de fiecare dată originile sacre: inima copacului cântător, care jelea de
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
dramatice de pe șantierele de la Gilău și Leșu și despre viața și familia inginerului Marisu Mălai, personajul central al cărții, asupra căruia se fixează lumina relatărilor.Prospețimea acestora, care e și una a comportamentului eliberat de canoane, arată în autor un dibaci mânuitor al stilului și un fin observator al psihologiilor latente ale colegilor de șantier. “În această perioadă,” scrie Mariua Mălai în capitolul “Grupul de șantiere Someș “, pentru executarea volumului foarte mare de lucrări din cadrul investiției aprobate, hidrocentralele Tarnița și Mărișelu
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
finețe de mătase lăuntrică, pe care încearcă să și-o domine printr-o permanentă analiză și voință de fier. Și poate voi descoperi cum a reușit uneori să scoată la suprafață perle ascunse pe fundul mărilor vieții, cu mâinile sale dibace, ce-au mânuit și condeiul ani de zile, cât a fost om de presă. Arena jurnalistică l-a fascinat asemeni celei aviatice, de aceea a excelat în ambele profesii: aviația și jurnalismul. Cum a reușit să-și lase puternic amprenta
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343873_a_345202]
-
plin de savoare. Ocoli măsuță, se apropie în genunchi de fotoliul ei și-i cuprinse picioarele cu brațele. Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește un vis. Gemea
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
primi un bărbat de la o femeie tânără și „apetisantă” ca mine, nu ca studenta moșului tău. - Așa ceva nu se refuză. Mircea se lăsa sedus de sărutul vulcanic al tinerei sale partenere, sărut ce-i răscolea întreaga ființă. Cu mâinile sale dibace, începu să-i descheie bluză și să o ajute să se elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna stângă a început să maseze umflătura
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
să mă pună pe gânduri și cum sunt un boem te-aș vedea printre rânduri dar nimic nu găsesc nici fiori și nici zvâcuri și atunci mă zgâiesc la bulane și sfârcuri aș citi un poem scris de-o mână dibace ca un dulce blestem ma non troppo vivace în cuvântul pustiu mă înec în rezidu'ri și ai noștri tot scriu cu vopseauă pe ziduri aș citi un poem să mă-nalțe spre stele ca să uit că suntem invadați de
AŞ CITI UN POEM... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343507_a_344836]
-
bine acordate, să dea naștere celei mai divine muzici. Simți cum acesta apasă și încearcă primul lor acord. Intenția fetei a fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcția invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcușul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mișcare contrată instinctual de parteneră. Simți o durere ca înțepătura unei injecții
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
trase aproape de el. Gura îi alergă pe gâtul Ramonei, producându-i furnicături prin fiecare centimetru de piele sărutată. Cobora spre sânii plini și frumos dezvoltați ai soției și îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzații. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonați de buzele fierbinți, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona își înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit atâtea dorinți neîmplinite în ultimul timp. Dorinți ascunse undeva de-a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
fost alături, la spital, în timpul cumpenei dintre viață și moarte hărăzită autorului romanului într-o etapă a vieții sale. Dar la fel de clar îmi era și faptul că arta poetului convertit în prozator ar putea codifica realul în metafore mult prea dibace pentru înțelesul meu imediat. Și cu toate acestea, sau poate tocmai din cauza asta, n-am încetat în a mă frământa să desprind fantezia de faptul istoric, metafora de informație. După ce am terminat romanul, am ajuns la concluzia că nici nu
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
Accentul acestei laturi dominante a cărții e pus pe iubirea spirituală, pe forța și filosofia acestei trăiri superioare a omului, romanul fiind chiar un veritabil “tratat de iubire spirituală” între un barbat și o femeie. Iar îndreptarul acesta e presărat dibaci cu ingrediente deja consacrate, ca valoare, în sensul ideii menționate. Mă refer la extrasele-citate care prefațează, distilat, secvențele romanului. În același context al iubirii, iubire extinsă la subiecți aflați dincolo de bărbat sau femeie, observ raportarea personajului principal și a celorlalte
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
o carte frumoasă de povestiri ”Crucea umbrelor”, editată de cunoscutul scriitor Valeriu Anghel, care afirmă că proza lui Ion Lazăr da Coza este: ... ”ca apa limpede a râului ce-i străbate satul de reședință Coza, în care, metaforic, plutesc fraze dibaci meșteșugite, conturând aidoma frumusețea interioară a oamenilor și a malurilor înverzite dumnezeiește, cu lumini și umbre frânte de îngeri”. În vara acestui an, la Editura ”Armonii Culturale” a apărut o nouă carte de povestiri a scriitorului vrâncean, cu o prefață
ION LAZĂR DA COZA SAU LABIRINTUL FERMECAT AL UMBRELOR de IONEL MARIN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343695_a_345024]
-
pe gardian... Și-ntr-o noapte, specimenul, unic plimbăreț atras de forțe oculte, trecu lucrătura de piatră delicat sculptată a ghizdului fântânii. Încovoiat ca pentru vreo metanie, cu privirile laser, iar brațele - gheare, adună degrabă arginții din havuz, strecurându-i dibaci într-o plasă cu ochiuri dese. Când mântui raptul, escaladă relaxat împrejmuirea și dădu să-și îndrepte ținuta înmuiată... Dar n-apucă! Se și văzu înhăimurat de-o zornăitoare cămeșoaie de argint, adevărată cuirasă... Încercă degeaba să se scuture... Nu
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
te inunde, din patru vânturi să-ți aducă vestea. În două inimi, niciodată, de se iubesc, amurgul nu coboară... De roua dimineții dată, cerneala vieții curge-n călimară... În albă răscruce de rânduri, stă timpul ascuns în silaba vieții pitită dibace-ntre gânduri, vers dulce-n alba carte-a tinereții. Când noaptea desculță coboară timpul ne-ntinde capcane incerte... Nu-i anotimp, fie iarnă sau vară, în care să fie zile inerte... Referință Bibliografică: Înfrigurare / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNFRIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382039_a_383368]
-
RENUME Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ,,Deșteaptă-te române”, Cântăm de-atâta vreme; Când amuțim rămâne Doar ură și blesteme. În van tu ai un nume Și brațul ți-e dibaci Când uiți că-n astă lume Tu ești urmaș de daci! Te-au modelat istorii Rescrise de pungași, Iar partea ta de glorii Vândută-i la rândași. Unde erau titanii Ce astăzi se fălesc, Când dacii făceau danii Din os
UN NUME ȘI-UN RENUME de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380583_a_381912]
-
atâtor amintiri frumoase... Căci cine altul, dacă nu el, să fi mai fi păstrat în taină, zâmbete și lacrimi, bucurii și dureri? Doine, cântece de leagăn, cântece de voie bună... ascultase (de câte ori?) vrăjit de vocea ei frumoasă în timp ce mâinile-i dibace mânuiau suveica, ghemul, furculița... Se apropie de el și îi îmbrățișă lemnul parilor pictat dar și ros de cari, îl îmbrățișă strâns , atât de înfocat și de strâns, cu lacrimi strivite printre gene, așa cum îți îmbrățișezi omul drag ce va
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
Acasa > Orizont > Opinii > GEORGE PETROVAI - CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOȚUL DIBACI E VALOROS ! Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pentru a se salva atunci când sunt prinși cu mâța-n sac, ticăloșii cu ștaif (politrucii ciocoizați și ciocoii politrucizați) recurg din ce în ce mai des fie
CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOŢUL DIBACI E VALOROS ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381048_a_382377]
-
dinte! Cu atât mai mult când se urmărește reinstaurarea normalității într-o societate dată peste cap precum cea din România postdecembristă... ---------------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației 7 mai 2017 Referință Bibliografică: George PETROVAI - CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOȚUL DIBACI E VALOROS ! George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2329, Anul VII, 17 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOŢUL DIBACI E VALOROS ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381048_a_382377]
-
și niște gogoși răsucite, numite minciunele, pe care , mama, la rândul ei, mi le făcea, la București. Și mama Monicăi le făcea în fiecare duminică în timp ce unchiul meu, venit de devale, de la fotbal, isi aducea prietenii coechipieri. I se spunea "Dibaciul". L- am văzut și noi, copiii jucând. Era aclamat pentru golurile pe care le dădea. A făcut mereu sport. A mers pe bicicletă, a făcut naveta, a jucat fotbal până după patruzeci de ani. A fost mereu atent cu fizicul
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380869_a_382198]
-
trase aproape de el. Gura îi alergă pe gâtul Ramonei, producându-i furnicături prin fiecare centimetru de piele sărutată. Cobora spre sânii plini și frumos dezvoltați ai soției și îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzații. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonați de buzele fierbinți, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona își înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit atâtea dorinți neîmplinite în ultimul timp. Dorinți ascunse undeva de-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]