300 matches
-
-A. Olsen, L'Esprit du roman. Œuvre, fiction et récit, Berne, Peter Lang, 2004. 64 Fictivitatea narațiunii este o componentă foarte importantă a ficționalității, alături de fictivitatea întâmplării, așa cum precizează și G. Genette (vezi G. Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, 1994, p. 148). 65 Vezi Carole Dornier, "Toutes les histoires sont-elles des fictions?", în Carole Dornier et Renaud Dulong (eds.), Esthétique du témoignage (actes du colloque 18-21 mars 2004, Caen), Éditions de la
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
74 V. Șklovski, "Arta ca procedeu", în Teoria limbajului poetic. Școala filologică rusă, antologie, traducere, studiu introductiv, note biobibliografice și bibliografie critică selectivă de Livia Cotorcea, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1994, p. 48. 75 Gérard Genette, Ficțiune și dicțiune, ed. cit., p. 105. 76 I.N. Tînianov, "Despre evoluția literară", în Ce este literatura? Școala formală rusă, antologie și prefață de Mihai Pop, note biobibliografice și indici de N. Iliescu și N. Roșianu, Univers, București, 1983, p. 594. 77 Vezi
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu de câmpul literar, ci de cel cuprinzător de teoria și tehnica vorbirii, în care expresia, formularea verbală și structura stilistică să fie la ele acasă. Explicații se pot da multe. În zilele noastre nu mai sunt la mare cinste dicțiunea, declamarea și ordonarea discursului pe principiile elocinței. Poate e nevoie de "momentul unui nou început"! Cu toate acestea, Iașul literar nu duce lipsă de critici-buni vorbitori, așa cum sunt (despre unii vorbim din nefericire la trecut) Constantin Ciopraga, Gavril Istrate, Elvira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a timpului și stilistica lui Tudor Vianu, „Revistă de filozofie”, 1978, 2; Edgar Papu, Tudor Vianu, Protée ou Le Polymorphisme en critique, CREL, 1978, 4; Crăciun, Confesiuni, 284-288; Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 176-188; Șerban, Ispita, 239-243; Martin, Dicțiunea, 82-108; Massoff, Teatr. rom., VIII, 252-255; N. Tertulian, Perspective contemporane, București, 1981, 5-12; Petre Stoica, Amintirile unui fost corector, București, 1982, 7-23; Manolescu, Teme, IV, 187-192; Ciopraga, Propilee, 236-252, 335-341; Ecaterina Țarălungă, Tudor Vianu, București, 1984; Emil Manu, Spațiu etern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
pîinea cu sudoarea frunții, aș juca șah”, mi-a spus Cojocaru, care tocmai se întorcea de la Institut, după nouă sau zece partide cu Ion Diaconița. Cînd face astfel de mărturisiri, Costică pune o insistență particulară în vorbe, le imprimă o dicțiune care le dă gravitate. Ca și celelalte pasiuni ale sale, cea pentru șah (șahul și încetineala la scris mă determină să-l asemăn cu junimistul Vasile Burlă) își are originea tot în literatură. Nu cunosc pe altcineva care să aibă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
politică constă în a căuta ceea ce este in genios și nou, mai degrabă decât ceea ce e adevărat, a-ți plăcea ceea ce ia chip de tablou istoric decât ceea ce este util, a te arăta foarte sensibil la calitatea jocului și a dicțiunii actorilor, independent de consecințele piesei, și a te hotărî în sfârșit bizuindu-te mai mult pe impresii decât pe argumente“ (Mémoires, Paris, Calmann-Lévy, 1893, p. 97). Și Tocqueville adaugă: „poporul francez, luat în întregul lui, judecă prea adesea în politică
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
exemplu, cum vedea George Panu, copil fiind, primele prelecțiuni: "Ca băiat curios și studios, în fiecare duminică la orele 2 eram în sala Băncei, într-un colțișor. Mi-aduc aminte de domnul Maiorescu: același de astăzi, se înțelege tânăr, aceeași dicțiune elegantă și rece; aceleași maniere corecte, aceeași sobrietate [...] aceste lucruri mi-au deșteptat un mare interes (sb.m. C.C.), iar publicul, ca și mine, a început a umplea sala"21 Despre beneficiile colaterale ale prelecțiunilor pomenește și Zigu Ornea: Prelecțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în opinia critică arată că la apariția primului volum de versuri, Cartea de iarnă (Premiul Uniunii Scriitorilor), M. nu a dezamăgit speranțele puse în poezia sa, revigorate cu fiecare dintre poemele publicate, la mari intervale de timp, în presa literară. Dicțiunea blasfemator profetică, energia distructivă, muzicalitatea gravă, aspră, deseori cu inflexiuni psalmice, imagistica de o plasticitate pregnantă, brutală pe alocuri, au fost percepute ca semne indicând „o voce distinctă și penetrantă a tinerei poezii, o voce bogată în accente contrastante, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
203; Cristea, Faptul, 25-33; Ungureanu, Imediata, I, 43-48; Mircea Martin, G. Călinescu și „complexele” literaturii române, București, 1981; Ion Bălu, Viața lui G. Călinescu, București, 1981; ed. București, 1994; Martin, Paranteze, 143-145; Grigurcu, Critici, 23-29; Zaciu, Cu cărțile, 157-162; Martin, Dicțiunea, 131-149; Melania Livadă, G. Călinescu, poet și teoretician al poeziei, București, 1982; Marcea, Varietăți, 77-81; Iorgulescu, Ceara, 95-103; Aurel Sasu, Romanele lui G. Călinescu: o negație a formelor, DFC, 290-331; Grigurcu, Între critici, 102-106; Cotruș, Meditații, 472-488; Sângeorzan, Anotimpurile, 90-98
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cu multă ușurință flanele de lână, ciorapi sau mănuși, de la o vârstă de copil, uimitor de repede. Învăța cu multă ușurință poezii și basme. Spunea povești cu mult talent. Cânta frumos, avea și voce frumoasă, și ureche muzicală, dar și dicțiune plăcută. Cred că dacă ar fi făcut școală ar fi putut ajunge o solistă celebră de operă. Câte celebrități ne pier în mizerie !?! Câte mărgăritare de mare preț sparg porcii noștri în măselele lor !?! Dacă sora Nica s-a căsătorit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și sexualitate, Traducere, eseu introductiv și note de dr. Leonard Gavriliu, București, Editura Științifică, 1994. * Galaction, Gala, Mihai Eminescu, Iași, Editura Junimea, 1987. * Gană, George, Melancolia lui Eminescu, Editura Fundației Culturale Române, 2002. * Genette, Gerard, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, Traducere și prefață de Ion Pop, București, Editura Univers, 1994. * George, Sergiu Al., Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească, București, Editura Eminescu, 1981. * Gherasim, Vasile, Mihai Eminescu. Studii și articole, Ediție alcătuită, prefață și bibliografie de George Muntean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt toate popoarele, până-n marginele unde nu l-au amețit, părea pre destinat să trăiască în pace și-n frăție cu românii. Dar ei au esplicat rău și fals foile cărții Destinului și au pătat șirurile sale cu sânge. Senina dicțiune a lui Dumnezeu:... {EminescuOpVII 198} trăiți în pace, căci sînteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi! În țara toată mișcarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n frăție cu românii. Dar ei au esplicat rău și fals foile cărții Destinului și au pătat șirurile sale cu sânge. Senina dicțiune a lui Dumnezeu:... {EminescuOpVII 198} trăiți în pace, căci sînteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi! În țara toată mișcarea română - antiunionistă fierbea în clocotul cel mare. Adunarea din dumineca Tomei, preparatorie, fusese; fusese și adunarea cea mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar, după ce a fost lăudat pentru scenografiile lui, a dorit să declame el însuși fragmente de teatru. Ceea ce a și făcut cu glasul lui muzical, cu o dicțiune perfectă și cu gesturi elegante. Nu mi-am dat seama că a rostit unele replici din Miles Gloriosus de Plaut, până nu l-am auzit adresându-i-se lui Heraclie: - Stăpâne al lumii, divine Heraclie. Pentru a încheia, pregătisem tradiționalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asemenea în toate marile teatre de operă, este firească. Nu am înțeles textul nici de această dată, când a fost intonat - s-a pretins! - în limba română; evoluția corala, excelent condusă muzical de neobositul maestru Stelian Olariu, a fost ininteligibila; ...dicțiunea soliștilor de asemenea. Pe de altă parte... nivelul realizării spectacolului, unul în adevăr remarcabil, ar trebui să se constituie într-un etalon al condiției obișnuite, si nu într-o situație de excepție. Știm că s-au făcut eforturi considerabile... în
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
fericită a unui alt poet, Lucian Vasiliu, exprimă adecvat situarea lui S.: el ar fi „poetul autarhic”. Originalitatea îi este definită, pe de o parte, de nonconformism, iar pe de altă parte, de „grandoarea” proiectului, de „excesivitatea” viziunii și a dicțiunii. Programul său poetic este maximalist, vădește aspirații către îmbrățișarea atotcuprinzătoare a omenescului, fără a eșua în vreun fastidios „enciclopedism” liric. Poezia nu este un joc futil, ci o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
cu viță sălbatică (Constantin Țoiu), Lumea în două zile (George Bălăiță), Trei dinți din față (Marin Sorescu), Labirintul (Francisc Păcurariu), Martorii (Mircea Ciobanu), Ficțiune și infanterie (Costache Olăreanu). Eseurile sunt scrise într-un ton colocvial, apelând uneori la calambur, însă dicțiunea critică valorifică enunțul teoretic și referința erudită, ca și aluzia ironică sau observația mulată pe detaliul tematic semnificativ. În cea de-a doua carte, Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu (2001), P. grupează patru eseuri ample, concepute, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
sau deschiderea către fluxul vieții imediate, concrete. Multe poeme par însă artificiale, livrești, puritatea lor e strict formală, hieratismul rămâne simplu gest aferat, imaginile își pierd pregnanța simbolică. Deși lirica este, în ansamblu, muzicală, cu un ritm impecabil și o dicțiune ritualică, nu vor mai fi atinse cadențele vrăjite și intensitatea vizionară din Umbria inaugurală. P. este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), în care reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
poezia pe forța imaginilor, pe capacitatea lor de reprezentare, P. scrie poeme de notație fulgurantă și de viziune, rod al unei mari acuități perceptive și al unei remarcabile inventivități, atât în ordinea temelor, cât și în aceea a expresiei. Registrul dicțiunii, al atitudinilor și al stărilor poetice include ipostaze diverse, deseori contrastante, de la cântec la imprecație, de la reverie și rememorare nostalgică la proiecția caricaturală sau la celebrarea solemnă. Căci, în accepția autorului, „poemul e o cutie cu nebănuite corzi/ pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a valorilor ar induce trivializarea discursului liric, denobilarea dicțiunii. Este, cum a observat Victor Felea, o poezie a cotidianului „nefardat”, care o înscrie pe N. în familia lui Petre Stoica, Constantin Abăluță, Aurel Gurghianu și a Norei Iuga. Viața e acum o „sminteală”, un exil într-un teritoriu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
în mod esențial o formă de comunicare cu lumea, cu celălalt și cu acel Cuvânt primordial (se poate recunoaște aici înrâurirea lui Nichita Stănescu, aspirația sa spre cosmic). Ceea ce caracterizează versul lui P. este o religiozitate vie, interogativă, precum și simplitatea dicțiunii poetice. Cu toate că unele poeme sunt celebrări melodioase ale unor emoții sau întâmplări reale, multe reușesc să ridice evenimentul la nivelul unei epifanii, astfel încât Plâng, nu plâng merită să fie reținut dincolo de calitatea sa de experiment lingvistic „filoromân”. Altă carte, Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
inflexibilă, dramatic perseverentă a realizării în interiorul propriei predestinări. Fatalitatea și fatidicul curgerii și împlinirii datelor existențiale sunt suficient de covârșitoare pentru cititorii dintotdeauna, intrigați de destinul uman înzestrat cu calități excepționale. Adevărul acestei parabole biografice cere doar o solemnitate a dicțiunii, spre a fi credibil, iar nu infăptuiri liricoide, stridente. Romanul însă, nu prinde viață în absența tipologiei. El presupune caractere, tipuri generale, structuri psihice reale, eterne. Dante este poetul catolic hermeneut, Michelangelo este artistul care trăiește terifiant tragedia nedesăvârșirii față de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mare combustie intelectuală, un discurs paralel între memorial și diagnoza prezentului și a societății noastre postdecembriste. Construit în genul tezelor și antitezelor unui savant contrapunct, eseul se derulează ca un spectacol de idei, cuceritor prin fervoare, vervă și acuratețe a dicțiunii. Galileo Galilei (chinuit de întrebarea dacă merită să mori pentru adevăr) și Don Quijote (menit să se bată solitar pentru ideile lui înalt morale într-o lume scufundată în promiscuitate și care nu mai crede în iluzii) sunt eroii ce-l
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic și romancier Gheorghe Crăciun elogiază întregul demers
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
boală și artă / ceea ce am câștigat / nu va a fost decăt sentimentul morții" (petrecute în 1998), surprins totuși în jurnal într-o fază avansată, jenantă, de euforie bahică. Să exemplificăm felul somptuos, învăluitor și totuși algebric, marea simplitate aforistică a dicțiunii la care a ajuns diagnoza critică a lui Gabriel Dimisianu: "Cotidianul, contingentul, lumescul, sunt marcate în viziunea sa (a lui D.L., n.n.) de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un spațiu al descompunerii și înjosirii, al maculărilor nedorite
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]