300 matches
-
a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin reconsiderarea ei dintr-o perspectivă europeană. În scurte glose, propune un jurnal de lecturi din literatura
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
frântură de „poveste”, fiindcă e rodul unei crize gnoseologice și nu o poate aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Univers, București Frye, Northrop, 1972, Anatomia criticii, Univers, București Gaillard, Philippe, 1986, Precis de Journalisme, L’Institut International de la Presse, Strasbourg Gaillard, Philippe, 2000, Tehnica jurnalistului, Editura Științifică, București Genette, Gerard, 1970, Figuri, Univers, București Gentte, Gerard, 1994, Ficțiune și dicțiune, Univers, București Ghei, Nicolai, 1979, Semn și imagine, în „Poetică, estetică, sociologie”, Univers, București Geawitz, Madeleine, 1999, Lexique des sciences sociales, Dalloz, Paris Gross, Peter, 1999, Colosul cu picioare de lut, Polirom, Iași Grosu, Cristian, Avram, Liviu, 2004, Jurnalismul de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
, Dinu (29.V.1905, București - 6.I.1972, București), prozator, dramaturg și traducător. Avocat printre scriitori și scriitor printre colegii de avocatură, B., pledant în Baroul de Ilfov, își citește nuvelele la cenaclul Sburătorul. Cum avea șarm și dicțiune, lecturile lui au reținut atenția, făgăduind un traiect de prozator. Dar, aproape cvadragenar, va încerca să se afirme cu o dramă, Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), pusă în scenă la Teatrul Național din București în stagiunea 1944-1945. Într-
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
din 1996, cu teza Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale). În singura carte de poezie publicată, Carte de vise, B. este un meditativ melancolic, pendulând între prețiozitatea livrescă a reveriei și ceremonia tandră a notației introspective. Dicțiunea elegantă a poemelor miniaturale, compoziția contrapunctică, atent ritmată, a poemelor ample atestă un simț artistic sigur. În critica literară, debutează cu o culegere de cronici literare, Metamorfozele textului (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș). Prospecțiuni și, cum spune subtitlul
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
creierele în lagărele de refugiați) și readuce în discuție abuzurile epocii lui Gheorghiu-Dej etc. Un roman superior tuturor celorlalte este Muntele catârilor (1980), despre viața călugărilor de la Muntele Athos și relațiile voievozilor și mănăstirilor românești cu acest centru de spiritualitate. Dicțiunea narativă capătă aici ceva din cadența stilului sapiențial-poematic din sadoveniana Creanga de aur. În schimb, piesa de teatru Audiență la consul (1984) se plasează în vecinătatea problematicii din Întâlnire periculoasă (este vorba de istoria unei românce căsătorite cu un străin
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
cele mai mărunte adevăruri făceau credibile cele mai mari minciuni. Desigur, Luce era interesat de dezvăluirile despre gen pe care avea să i le ofere proza mea. Îmi măsura jouissance și mi-o compara cu liniaritatea. Îmi consemna Înfloriturile victoriene, dicțiunea antică, decența specifică școlilor de fete. Toate acestea au jucat un rol important În evaluarea lui finală. Mai era și instrumentul diagnostic al pornografiei. Într-o după-amiază, când am venit iar pentru consultație la doctorul Luce, În biroul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tânăr slab și neglijent îmbrăcat. Îi strânse timid mâna, apoi se așeză pe scaun, în fața lui. - Trebuie să-i iertați micile lui manii, i se adresă tânărul rostind rar cuvintele. Îmi cere mereu să declam - crede, poate, că am o dicțiune mai bună - să declam: Ce facem cu Timpul? Marea lui descoperire ar fi aceasta: că întrebarea: "Ce facem cu Timpul?" exprimă suprema ambiguitate a condiției umane. Căci, pe de altă parte, oamenii - toți oamenii! - vor să trăiască mult, să treacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
interne, un maestru al stilului, iar nu un anticalofil, așa cum se declară. Camil Petrescu dă particularității anticalofile un sens filozofic: trăirea autentică, fără intermediul exercițiului estetic, ceea ce ar fi străin emoției existenței. Autorul pune în același plan stilul frumos, cu dicțiunea în teatru. Aceasta înseamnă respingerea simulacrului retoric și a preocupării pentru formă, în locul preocupării pentru esență. Având acest conținut filozofic, estetica lui Camil Petrescu, explicită în aceste texte, nu are corespondent direct în scriitura artistului. Dimporivă, Camil Petrescu este un
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de mister pe care îl sondează și Pratt în ciclul lui Corto Maltese. Ambiția prozei grafice este de a se constitui într-o cutie de rezonanță în care sunt captate visele întregii umanități. Relația cu tradiția, apelul la gnoză și dicțiunea ei sunt elementele în jurul cărora se articulează un imaginar ce comunică cu tradiția secolului XX, de la Guénon și Evola până la Eliade. Dincolo de decorul narațiunii de aventuri - destinul unui ziarist englez, Kenneth Tobey, pierdut pe Everest într-o expediție din anii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic. Monologul lui Che, monolog din care se naște viziunea acestui om animat de ambiția iubirii și a emancipării umanității, este monologul din care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar, după ce a fost lăudat pentru scenografiile lui, a dorit să declame el însuși fragmente de teatru. Ceea ce a și făcut cu glasul lui muzical, cu o dicțiune perfectă și cu gesturi elegante. Nu mi-am dat seama că a rostit unele replici din Miles Gloriosus de Plaut, până nu l-am auzit adresându-i-se lui Heraclie: - Stăpâne al lumii, divine Heraclie. Pentru a încheia, pregătisem tradiționalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sunt toate popoarele, până-n marginele unde nu l-au amețit, părea pre destinat să trăiască în pace și-n frăție cu românii. Dar ei au esplicat rău și fals foile cărții Destinului și au pătat șirurile sale cu sânge. Senina dicțiune a lui Dumnezeu:... {EminescuOpVII 198} trăiți în pace, căci sînteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi! În țara toată mișcarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n frăție cu românii. Dar ei au esplicat rău și fals foile cărții Destinului și au pătat șirurile sale cu sânge. Senina dicțiune a lui Dumnezeu:... {EminescuOpVII 198} trăiți în pace, căci sînteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi! În țara toată mișcarea română - antiunionistă fierbea în clocotul cel mare. Adunarea din dumineca Tomei, preparatorie, fusese; fusese și adunarea cea mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dublează complexul familial, trama înnodînd și deznodînd istoria sa efectivă. La fel odinioară, epopeea cîntată de poeți dubla faptele și spusele războinicilor și regilor, transformîndu-i pe aceștia în eroi. De aceea, este angajată o bătălie în două planuri, realitatea și dicțiunea, iar copilul combină două vieți într-una singură. Noțiunea noastră devine mai precisă și mai concretă. Ea ne permite să reperăm, alături de fiecare familie indigenă (cea a părinților efectivi) o familie de oameni cumsecade, străină și adesea nobilă, imaginată de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a literaturii în specificitatea sa, însă „transcendența extratextuală” nu este niciodată ignorată. Nu este lipsită de legătură cu acest tip de „transcendență” nici demonstrația autorului dintr-un alt studiu, în care este adusă în prim-plan distincția între ficțiune și dicțiune. Dacă domeniul ficțiunii a fost dintotdeauna considerat drept „constitutiv literar”, domeniul pe care el îl denumește - din rațiuni ce țin și de simetriile taxinomiei - dicțiune (adică acela al literarității bazate pe criterii formale), se subîmparte, la rândul său, într-un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dintr-un alt studiu, în care este adusă în prim-plan distincția între ficțiune și dicțiune. Dacă domeniul ficțiunii a fost dintotdeauna considerat drept „constitutiv literar”, domeniul pe care el îl denumește - din rațiuni ce țin și de simetriile taxinomiei - dicțiune (adică acela al literarității bazate pe criterii formale), se subîmparte, la rândul său, într-un nucleu constitutiv literar (reprezentat de poezie) și o zonă amorfă, a textelor non-ficționale în proză, a căror literaritate este condiționată de anumiți factori externi. Întrebarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spinări de lup, zburlite”, „văile ca niște pâlnii de turnat gaz”, „pătulele și magaziile vergeluite sunt ca limba de clopot gata-gata să facă bang”). În plus, nu poate trece neobservată rezerva scriitorului față de tot ceea ce este „contrafăcut”, oroarea față de artificialitatea dicțiunii poetice, de convenționalismul speciei ca atare, toate acestea conducându-l către valorificarea autenticității prozaice a rostirii. S-ar putea scrie apoi zeci, poate sute de pagini, despre ceea ce am putea numi „complexul prozei” la Marin Sorescu. Nu este vorba doar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
survine când poetul descoperă că versul poate fi oprit oriunde și continuat de oriunde; cu alte cuvinte, când devine conștient de faptul că poezia poate dobândi, la rigoare, naturalețea prozei, că nu este obligatoriu ca ea să se sufoce în dicțiunea tradițională și nici în vreun alt gen de constrângeri. Pe scurt, descoperirea esențială a autorului Liliecilor ar fi aceea că poezia poate produce, la fel de bine ca și proza, „efecte de real”, de vorbire naturală. Faptul pare de natura evidenței și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sugeră să se cânte ca o încheiere delicată Marseieza. Ioana se verifică dacă nu o excepțională artistă, în orice caz o bună elevă a pianistului, care-i indica un stil. Ea nu dădu marșului nici o stridență, îl execută cu o dicțiune clară, frazîndu-l ca pe o muzică de Beethoven, într-un eroic crescând. Când sfârși, rămase nemișcată, cu mâinile întinse asemeni unei statui. Rochia subțire, căzând dreaptă de-a lungul pulpelor, trăda complet liniile sumare ale corpului. Aplauzele, cum era și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amploiați într-o păreche de ciubote" d-nul Alexandrescu a caracterizat în mod măiestru pe "Sfîșiuță " și cu greu s-ar găsi actor care să joace mai bine acel rol. Afară de aceea d-l Alexandrescu are glas puternic și o dicțiune foarte naturală în cântec, ceea ce se găsește rar. D. Manolescu are o voce simpatică în rolurile sale de servitor naiv și un joc de scenă foarte bogat și variat (precum în "Ordinul este de a sforăi" și în "Cei doi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
religioasă brahmanică e cea mai apropiată de rezultatele științei moderne, iar morala budhaistă are analogii multe în formarea de societăți în Europa pentru apărarea animalelor. Auditoriul, numeros și de astădată, a fost mulțămit atât cu cuprinsul prelecțiunei cât și cu dicțiunea vie a vorbitorului. [9 martie 1877] {EminescuOpIX 341} TEATRU ["REPREZENTAȚIA DE DUMINECĂ... "] Reprezentația de duminecă în beneficiul d-șoarei Dănescu a fost din cele mai succese. Vesela comedie în două acte "O palmă în sala teatrului", localizată cu îndemînare de d.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
traducere de Domnica Sterian și Mihai Spăriosu, prefață de Vera Călin, Univers, București, 1972. Gasparini, Philippe, Est-il je? Roman autobiographique et autofiction, Seuil, Paris, 2004. Genette, Gérard, Discours du récit, Seuil, Paris, 2007. Genette, Gérard, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, 1994. Genette, Gérard, Figuri, selecție, traducere și prefață de Angela Ion și Irina Mavrodin, Univers, București, 1978. Гинзбург, Лидия, О литературном герое, Издательство Советский писатель, 1979. Hamburger, Käte, Logique des genres littéraires
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Polirom, Iași, 2006, pp. 390-391. 38 Ibidem, pp. 391-392. 39 Pentru G. Genette, criteriul de deosebire a tipului de text (factual sau ficțional) este "statutul oficial al textului și orizontul său de lectură" (G. Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, 1994, p. 136). 40 P. Cornea, Interpretare și raționalitate, ed. cit., p. 392. 41 Gérard Genette și Paul Ricoeur în spațiul francez, Dorrit Cohn în spațiul englez sunt doar câțiva teoreticieni care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]