624 matches
-
vizează Poezia, ci „textele”, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci descrierea mecanismelor acesteia - ocultând poemul. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp, textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
pe care scriu pare un acoperiș bătut de grindină, Într-atît cuvintele se stîrnesc din senin, aduse de necunoscute vînturi, din necunoscute spații - „el se va naște!“ rostesc, cum aș spune „Sesam deschide-te!“, la prima Încleștare a cărnii cu aerul dicteul devine poruncă. Însuși Dumnezeu Îmi acordă În acea clipă sacră grația de a comanda În numele lui. E timpul să le spun mamelor petrecute de mult, alunecînd prin pînze freatice, mîngîind maluri și rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru care ai putea plînge. Acest test l-am găsit În jurnalul lui Max Frisch și m-am jucat puțin. Stau și stau În fața hîrtiei și nu pot să scriu un cuvînt. Altădată În asemenea crize acute de inspirație Încercam dicteul - firește atunci nășteam poezii - salutare erau acele lăsări În voia cuvintelor Înlănțuite după atracțiile lor de moment Într-o solidaritate aberantă. Dicteul mă salva mereu, dicteul, cea mai pură secreție a ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stau În fața hîrtiei și nu pot să scriu un cuvînt. Altădată În asemenea crize acute de inspirație Încercam dicteul - firește atunci nășteam poezii - salutare erau acele lăsări În voia cuvintelor Înlănțuite după atracțiile lor de moment Într-o solidaritate aberantă. Dicteul mă salva mereu, dicteul, cea mai pură secreție a ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu pot să scriu un cuvînt. Altădată În asemenea crize acute de inspirație Încercam dicteul - firește atunci nășteam poezii - salutare erau acele lăsări În voia cuvintelor Înlănțuite după atracțiile lor de moment Într-o solidaritate aberantă. Dicteul mă salva mereu, dicteul, cea mai pură secreție a ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral... În atîta sterilitate, În atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
legată structural de „Poeme”, continuând pe linia poeziei mijajului realității și a dramei în realitatea dură a schimbării necontenite de valori. Apare aici un apocalips grotesc, un univers văzut prin lentile ce aplatizează totul într-un fals, un fel de dicteu suprarelalist. El rămâne un Icar care încearcă zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: „Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
și-n vis,/ O pierdeam mereu în abis...” Uneori Boris Marian-Mehr se dovedește un urmaș de soi al lui Urmuz. Alteori este când ermetic din spița lui Ion Barbu, când metaforist al abstracțiilor, amintind de Nichita. Unele poeme tind spre dicteul automat suprarealist. Dominantă este totuși năzuința de a comunica. Multe dintre poeme clocotesc de energie comunicativă și reflexiv-interogativă: „De unde să încep ?/.../ Prea multe am de spus,/ Despre prietenie, singurătate, destinul prea este brutal,/ Norocul e un șarpe, un șacal, se
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
ușor sau mai încălzit, ne-am mișcat unii, alții, cu câte un pahar simbolic în mână, schimbând o vorbă, două, din complezență sau din interes, sau poate și din curiozități ascunse... ... III. RONI CĂCIULARU - CHESTIA CU PAC, MAC ȘI TAC! (DICTEU), de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. Chestia e că nu tu de despați de clipă. Nu! Ea pleacă. Te părăsește. Te trădează. Îți ignoră iubirea. (Nu se știe dacă măcar a fost, vreodată, sensibilă
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
incurabila. Vorbeam, glumeau, mă aflam în treabă, în timp ce unul din părinți făcea ... Citește mai mult Mărunte amintiri. Din Bacăul de-altădată. Din copilăria de-altădată. Din carnetul de vise de-acum. Le notez oarecum printr-o așa zisă „metodă” a dicteului automat. Fără vreo logică ori cronologie riguroase. Puncte din memorie. Funigei de curcubeu. Clipe de demult (și nu prea). Cadre. Frânturi. Tablouri dintr-o expoziție.. Mă aflu, din nou, „pi centru”, la Bacău... Teatrul și fostul cinema „Măraști”, „Alimentara” de-
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > RONI CĂCIULARU - CHESTIA CU PAC, MAC ȘI TAC! (DICTEU) Autor: Roni Căciularu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Chestia e că nu tu de despați de clipă. Nu! Ea pleacă. Te părăsește. Te trădează. Îți ignoră iubirea. (Nu se știe dacă măcar a
CHESTIA CU PAC, MAC ŞI TAC! (DICTEU) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366981_a_368310]
-
nimănui. E a vântului și, poate, ea de fapt nici Nu-i!... Dă-te jos din pat, uită ce e de uitat, pac-pac, mac- mac... Viorile cântă, pe când tac. A crăpat un drac ! Care nu sunt eu... Simplu, e-un dicteu...! ---------------------------- Roni CĂCIULARU Petah Tikva, Israel 21 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Roni CĂCIULARU - CHESTIA CU PAC, MAC ȘI TAC! (DICTEU) / Roni Căciularu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Roni Căciularu
CHESTIA CU PAC, MAC ŞI TAC! (DICTEU) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366981_a_368310]
-
e de uitat, pac-pac, mac- mac... Viorile cântă, pe când tac. A crăpat un drac ! Care nu sunt eu... Simplu, e-un dicteu...! ---------------------------- Roni CĂCIULARU Petah Tikva, Israel 21 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Roni CĂCIULARU - CHESTIA CU PAC, MAC ȘI TAC! (DICTEU) / Roni Căciularu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CHESTIA CU PAC, MAC ŞI TAC! (DICTEU) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366981_a_368310]
-
pentru că speranța este însuși Dumnezeu. În acest context mai avem de adăugat doar atât: Icosalogul Deoumanist e gândit ca un cadru concurențial care să confere șansa doctrinei noastre, printre celelalte asemenea, să se impună prin înțelegere și convingere, nu prin dicteu imperativ! De aceea normele sale sunt îndemnuri, nu porunci! La prezentarea cărții „Deoumansimul, al patrulea val” în cadrul Academiei Dacoromâne din oct. 2011, universitarul doctor, filosof al sacrului, dacologul redutabil, hermeneutul și scriitorul australian de origine română din Sydney, Octavian Sărbătoare
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
Autor: Roni Căciularu Publicat în: Ediția nr. 796 din 06 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mărunte amintiri. Din Bacăul de-altădată. Din copilăria de-altădată. Din carnetul de vise de-acum. Le notez oarecum printr-o așa zisă „metodă” a dicteului automat. Fără vreo logică ori cronologie riguroase. Puncte din memorie. Funigei de curcubeu. Clipe de demult (și nu prea). Cadre. Frânturi. Tablouri dintr-o expoziție.. Mă aflu, din nou, „pi centru”, la Bacău... Teatrul și fostul cinema „Măraști”, „Alimentara” de-
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
Duminică seară (n.n. - cu o duminică înaintea celei clujene) am participat la protestele din Piața Universității care vizează stoparea proiectului Roșia Montană. Rândurile care urmează se vor un amestec de reportaj cu un soi de pagină de jurnal și ceva dicteu liber. Am ajuns la Universitate pe la ora 18, 30, când lumea începea să se adune. Eram în compania unor prieteni. Urma să mai apară și alții ceva mai târziu. Primul lucru care m-a suprins a fost componența eterogenă a
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345661_a_346990]
-
descoperind un Om născut anume să ne uluiască, care izvorăște continuu și se reinventează permanent, un creator hăruit, ce lasă urme, intrînd în legendă, de fiecare dată altfel, dar mereu constant în genialitatea sa. Melodia incifrată a cuvintelor scrise sub dicteul unei inteligențe arzătoare a zămislit o operă originală prin simultaneitatea trăirii și celebrării actului existențial. Pentru Domnia sa scrisul este un viciu, o continuă provocare în atingerea absolutului prin cuvânt, trăind jubilația eliberării de remușcări și resentimente - culminația unui mers lăuntric
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
un loc mai ferit din computer, care mi se pare secret cumva, e ca și cum am notat ceva în grabă și absolut personal - acolo sunt ideile mele desprinse din scrierea inițială. Totul e absolut spontan, scriu grăbit, de parcă ar fi un dicteu automat care curge înspre mine dintr-o fântâna cu stropitoare. Apoi, revin dupăun timp, recitesc originalul și văd niște detalii care mi-au scăpat prima dată. Sau poate vibrez mai limpede, e chestie de dispoziție, poate. Și atunci, umblu la
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
din ultimul deceniu al dictaturii (dar și din anii anteriori), când se promova două clase într-un an (de fapt în 10-12 zile cât dura "sesiunea de examene", ianuarie-aprilie) - fără nici un fel de legătură cu învățătura de carte - dar cu dicteuri (a se citi recomandări, indicații) și aranjamente, din care fiecare ieșea cu ce reușea, putea și era interesat. Instituția care se compromitea era școala românească în general și adesea slujbașii ei dar și sistemul social - politic muribund, care hotăra această
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356857_a_358186]
-
trăiește viața, astfel încât, aproape nu mai știe cine este. Personajul devorează actorul și chiar autorul, iar în această ipostază, se poate spune că opera își confiscă autorul. Proza Melaniei Cuc este în întregimea ei, o epifanie. O revelație scrisă sub dicteu. Cu acuratețea detaliului, autoarea descrie situații și întâmplări pe care ea le vede aievea. Și aici, subliniem încă o dată capacitatea scriitoarei de a fuziona realul cu imaginarul, ca-n starea de semi-trezie. O carte din scrisori. Procedeul nu e necunoscut
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
o carte având cea mai importantă coordonată: ineditul, faptul de a fi cu totul proaspătă, fără locuri comune, fără gânduri și structuri previzibile. Materia textuală se desfășoară în poem, a poemelor în carte, cu o continuitate și dinamicitate amintind de dicteu, de scrierea sub o inspirație atât de prodigioasă, încât poemul pare transmis autoarei de o voce care poate fi a daimonului sau a îngerului. Fiecare poem povestind ceva aduce în text condiția umană, astfel că la nivelul întregii cărți sunt
VIA DOLOROSA ,RECENZIE DE VICTOR STIR de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370848_a_372177]
-
prin ea mi-am dezvăluit o ipostază nebănuită nici de mine, cu atât mai mult de voi, cunoscuții?! ridică sprâncenele a mirare Babacul. M-am transpus în atmosfera creată și m-am pomenit, culmea, replicând un lamento rostit printr-un dicteu automat, pe care ea, cu o memorie uimitoare mi l-a repetat, citindu-mi-l a doua zi de pe o foiță unde îl transcrisese. Mă ruga s-o absolv de vina de a fi făcut asta, dar, zicea, era o
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
un grup de tineri medici, care se întâlnesc sub coordonarea președintelui acestei societăți, scriitorul și taducătorul C.D. Zeletin. În cadrul întâlnirilor, au loc discuții vii privind calitatea artistică, dat fiind că multe din câte se scriu acum sub impulsul talentului, adică dicteul subconștientului, neglijează măiestria artistică, stilistică, iar maestrul este foarte exigent în acest sens. Citez câteva nume ale celor care s-au remarcat și de la care se așteaptă mult: Mircea Ciuhuța, Teodor Voiosu, Anca Popescu, Iulia Moldoveanu, Smaranda Gliga, ș.a
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
emite gânduri și sentimente către un destinatar, fără pretenții artistice și literare.de multe ori ne întrebăm ce conferă scrisorii valoarea literară? Despre acest statut al scrisorii a scris E. Lovinescu, Călinescu, Șerban Cioculescu și alții. Scrisoarea nu este un dicteu automat, în care filtrul rațiunii ar fi înlăturat. Faptul că tonul se modifică de la un destinatar la altul cum este cazul la Duiliu Zamfirescu ne dovedește că are loc o selectare a spontaneității. În unele scrisori autorul romanului Viața la
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
cel de"miltant credincios"și pus să "joace"cum i "se cântă". Considerentul de propagandă cu "orice preț"a umbrit întrcâtva buna credință și onestitatea participării la actul cultural. La începutul anilor 70 activitatea coristică șchiopăta, manifestările artistice urmau stereotipia dicteului ("de partid și de stat"), semiobediența prin promovarea mediocrității mesajului cu greu putea fi mascată, serbările ocazionale ("de ziua lui și de ziua ei") se țineau cu o constanță demnă de o cauză mai bună. Aservirea pe toate planurile devenise
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357109_a_358438]
-
din mintea și sufletul său. Inspirația este primul moment al creației. În momentul acela o mare emoție pune stăpânire pe sufletul omului. Ceea ce scrii poate fi condus și prin exercițiul funcțiilor logice sau se poate realiza aproape în întregime sub dicteul inconștientului, prin inspirație (revelație). Poetul se naște cu acel „strigăt de poet în inimă” ... Închei cu afirmația lui Ion Caraion : „Prin poeți, pământul încetează a muri”. Din cartea „ARTICOLE ȘI ESEURI” - Amazon, 2010 Vavila Popovici Referință Bibliografică: Drumul poeziei spre
DRUMUL POEZIEI SPRE ÎNDUMNEZEIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357309_a_358638]