181 matches
-
necesare pentru a putea fi reprezentată scenic, "trebuie să armonizeze două strategii: una este a literarității textului, cealaltă se referă la teatralitatea sa" (Popescu, 1987, p. 7), de aici și specificitatea discursului dialogic, respectiv monologic și a celui concretizat în didascalii. Mijloacele folosite sunt, așadar, cele ale scriitorului, însă cu viziunea punerii în scenă a textului scris. Organizarea demersului teatral devine, astfel, explicită ca intenție prin indicațiile scenice/indicațiile de regie, fără a avea însă pe deplin corespondență în realizarea propriu-zisă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
anumită secvență a lecției), mijloacele didactice pe care le va valorifica, aferente atât conținuturilor vehiculate, cât și formei de organizare a activității pentru care optează (fișe individuale, fișe pentru activități pe grupe, planșe pentru activitatea frontală etc.) vezi corespondența cu didascaliile din textul dramatic propriu-zis; în cadrul unui proiect realizat pe echipe, elevii pot crea atât "succesiunea de replici", cât și cadrul de actualizare a acestora. (c2) Strategia profesorului-regizor și, în anumite contexte, cea a elevului-regizor vin în completarea strategiei prezentate anterior
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
receptivă, în "surpriză (provocare)" (Jauss, 1983, p. 257). 81 "spațiu imaginar pe care scena nu-l arată niciodată (evocat numai de dialog)" (Hubert, 2011, p. 292). 82 "spațiu în care se joacă acțiunea (poate fi descris în dialog sau în didascalii)" (Hubert, 2011, p. 293), "cadru pentru spațiul spectacolului, un spațiu cu funcționalități și valențe multiple, sociale, politice, culturale, etice, filozofice etc." (Măciucă, 1989, p. 221), spațiu care "prin formă și culoare stabilește primul contact, ideatic-estetic-vizual, cu publicul și, desigur, el
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
intențiile, opiniile, făcând abstracție de prezența altui personaj; el accentuează singurătatea ființei într-o lume, paradoxal, a comunicării), e „un fel de simfonie a cuvintelor - lirică și întunecată, pe tema limitelor însingurării”, condiție tragică a ființei contemporane, „nemaipomenit de singure”. Didascaliile implică autorul în structura textului, transformându-l într-un personaj-martor alături de Pescarul I și II, care întregesc perspectiva mitică a tragediei: . Solitudinea, devenită temă principală, se grefează pe o supratemă, a ființei umane aflate într-o dramatică luptă cu destinul
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
Conținuturile pe care le oferă Cercul Dramatic: Genul dramatic speciile lierare 1. Comedia. Conceptul de comic 2. Tragedia. Conceptul de tragic 3. Drama. Conceptul de dramatic Concepte operaționale specifice textului dramatic 1. Personaj dramatic 2. Actor 3. Regizor 4. Scenograf 5. Didascalie 6. Tablouri 7. Acte 8. Scenă 9. Replică 10. Limbaje scenice 11. Monolog 12. Solilocviu Competențele specifice Definirea conceptelor specifice; Relevarea particularităților artei dramatice; Recunoașterea speciilor literare specifice genului darmatic; Observarea evoluției formelor dramatice; Analiza unor structuri dramatice; Crearea unor
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
sincretism conexe artei dramatice. Activitățile desfășurate Exerciții de diferențiere a componetelor structurale și expresive specifice operelor dramatice studiate(temă, motiveliterare, elemente de construcție a subiectului dramatic, personaje, simboluri centrale); Dezbateri asupra textelor dramatice abordate privind rolul componentelor identificate (Conflict darmatic, didascalii, personaje, problematică, etc. ), Exerciții de identificare a elementelor dramatice în textele propuse; Realizări de compoziții dramatice și de construcții scenice pe baza unui text suport din dramaturgia română sau universală; Prezentări de scenete, spectacole în cadrul unor manifestări culturale și festivaluri
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
spectator; replicile sunt adresate direct participanților la dialog, personajele, dar textul în ansamblu este „adresat” spectatorilor / cititorilor; este de multe ori conflictual („duel verbal”), esențială fiind definirea raporturilor de forță, dintre personaje ( acuzare, respingere, contrazicere, justificări), nu schimbul de informații; Didascalii - desemnează tot ceea în textul dramatic nu este rostit de actori, dar servește la transpunerea textului în spectacol; cuprind indicațiile scenice regizorale, indicații de rostire și tonalitate verbală a intervențiilor și a replicilor,notațiile autorului referitoare la ambianța în care
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
în interiorul textului teatral matrici textuale ale reprezentativității, că o asemenea operă poate fi realizată după proceduri care sunt relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
textuale ale reprezentativității, că o asemenea operă poate fi realizată după proceduri care sunt relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o imensă didascalie. Chiar și
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o imensă didascalie. Chiar și acolo unde par inexistente, locul textual al didascaliilor nu este niciodată cu adevărat nul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o imensă didascalie. Chiar și acolo unde par inexistente, locul textual al didascaliilor nu este niciodată cu adevărat nul, pentru că el cuprinde numele personajelor, nu numai în lista inițială, dar în interiorul dialogului și în indicațiile de loc, răspunzând astfel la două întrebări fundamentale
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus dintr-o imensă didascalie. Chiar și acolo unde par inexistente, locul textual al didascaliilor nu este niciodată cu adevărat nul, pentru că el cuprinde numele personajelor, nu numai în lista inițială, dar în interiorul dialogului și în indicațiile de loc, răspunzând astfel la două întrebări fundamentale în teatru: cine? și unde?. Didascaliile (cuvântul grec numea caietele
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
inexistente, locul textual al didascaliilor nu este niciodată cu adevărat nul, pentru că el cuprinde numele personajelor, nu numai în lista inițială, dar în interiorul dialogului și în indicațiile de loc, răspunzând astfel la două întrebări fundamentale în teatru: cine? și unde?. Didascaliile (cuvântul grec numea caietele cu consemnări date actorilor înaintea reprezentației) desemnează contextul comunicării, determină o pragmatică, adică fixează condițiile concrete ale folosirii cuvântului. în dialoguri vorbește personajul, „ființa de hârtie”, pe când în didascalii intervine autorul însuși, care numește personajele (indicând
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
întrebări fundamentale în teatru: cine? și unde?. Didascaliile (cuvântul grec numea caietele cu consemnări date actorilor înaintea reprezentației) desemnează contextul comunicării, determină o pragmatică, adică fixează condițiile concrete ale folosirii cuvântului. în dialoguri vorbește personajul, „ființa de hârtie”, pe când în didascalii intervine autorul însuși, care numește personajele (indicând în fiecare moment cine vorbește ), atribuie fiecăruia un loc pentru a vorbi și indică gesturile și acțiunile acestora. Este cert că în teatru autorul nu se zice pe sine, ci altul vorbește în locul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
poate fi niciodată descris ca o confidență sau ca o expresie a „personalității”, a „sentimentelor” și a „problemelor” autorului, toate aspectele subiective fiind transformate în stări ale personajelor. Partea textuală în care autorul este sau poate fi subiectiv o constituie didascaliile. Această pendulare eu - alții, subiectivitate - obiectivitate reprezintă, de altfel, o permanentă sursă a dezbaterilor în teatru: „le problème litteraire de l′écriture de théâtre étant d′ailleurs ce recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
alții, subiectivitate - obiectivitate reprezintă, de altfel, o permanentă sursă a dezbaterilor în teatru: „le problème litteraire de l′écriture de théâtre étant d′ailleurs ce recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând condițiile enunțării imaginare, didascaliile sunt în mod necesar ambigui: ele desemnează condițiile enunțării (mai ales coordonatele spațio - temporale), ale evenimentului ficțional, dar în același timp condițiile scenice. Rolul didascaliei este prin urmare dublu: ea este un text de regie cuprinzând toate indicațiile date de
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând condițiile enunțării imaginare, didascaliile sunt în mod necesar ambigui: ele desemnează condițiile enunțării (mai ales coordonatele spațio - temporale), ale evenimentului ficțional, dar în același timp condițiile scenice. Rolul didascaliei este prin urmare dublu: ea este un text de regie cuprinzând toate indicațiile date de autor ansamblului de practicieni însărcinați să asigure existența scenică a textului său și, deopotrivă, un suport care permite lectorului să construiască imaginar fie un loc
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
am menționat mai sus. De aici se naște un joc permanent între sală și scenă, deoarece actorul-personaj adresează spectatorului - aflat „clandestin” în acest schimb verbal - ceea ce este destinat celuilalt personaj. Dialogul capătă sens și în funcție de condițiile de enunțare, specificate de didascalii, astfel încât intervenția sau replica personajului capătă conotații prin raportare la context (replica „Vreau să țip”, de exemplu, poate sugera, sau poate fi generată de fericire, durere, disperare, spaimă etc.). „Școala de la Oxford” (Austin, Searle, Ducrot) accentuează pe aspectul pragmatic al
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
a, cap. XVII) afirmă: "Trebuie să sărbătoriți Paștele cu îngrijire și cu luare-aminte, după isimerie; ca să nu prăznuiți de două ori într-un an amintirea unei patimi, ci O DATĂ PE AN, spre aducere-aminte de Cel ce a murit o dată" (cf. Didascalia et Constitutiones Apostolorum, ediția Fr. Funk, Paderbornne, 1905). În circulara imperială a Sfântului Constantin cel Mare se spune: "a prăznui Paștele de două ori în același an este cu totul neîngăduit" (Sf. Eusebiu, De vita Constantini, 1. III. C. XVIII
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu ticăloșiile și prea obraznici ați ajuns! Alexandru, fratele lui Filon, conducea cea mai mare casă de cămătărie din orașul Alexandria, fiind considerat cel mai bogat om al vremilor sale de unde s-au scurs sume mari de bani pentru susținerea Didascaliei - școala de cateheți mozaici - care a fost cel mai puternic centru al fanatismului iudaic. El făcea împrumuturi pentru casa imperială romană fiind prieten al împăratului Claudius Germanicus, iar fii săi s-au unit prin căsătorie cu familia regală a regelui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
locuiau prin împrejurimile Qumra- nului nu erau organizați militar și de aceea romanii nu i-au căsăpit în anul 70. Între textele de la Qumran Manualul de disciplină și Documentul Sadochit se vede că există o asemănare uluitoare cu scrierile Didahia, Didascalia Apostorum și Constituțiile Apostolice care reglementează organizarea religioasă a primelor frății creștine ce purtau nevinovatul nume de Militia Cristi. Deci aceste frății oculte și militarizate, la început au avut un caracter criminal, urmărind confiscarea puterii în imperiul roman, impunerea acestui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
numele de Frăția Adevărului care respecta cu mare îndîrjire legile lui Moșe. Sînt asemănări evidente între Frăția de la Qumran a ivriților zeloți și primele frății iudeo-creștine atît în forma de organizare, ambele numindu-se edah cît și scrierile lor teologice Didascalia Apostolorum și Constituțiile Apostolice, cu Ma-nualul de disciplină și celelalte scrisorele descoperite la Qumran pentru că iudeo-creștinii sînt urmașii peste timp ai turbaților zeloți așa cum au afirmat papii de mai multe ori numindu-se verus Israel. În Faptele apostolilor la 1
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
draci prin toată lumea antică așa cum ne spune mitul solomonarilor. După distrugerea templului din Ierusalim, rabinii din acest oraș au dispărut ca importanță religioasă și economică în mozaism, afirmîndu-se cu mare furie, cei din Alexandria formați la școala lui Filon numită Didascalia și care a făcut omenirii chiar mai mult rău decît Cominfernul bolșevicilor cazari. Dar ei au folosit ca armă de luptă pentru a pune stăpînire pe imperiul roman, pînă la mijlocul secolului lll al erei noastre și varianta economică prin controlul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și a ființat în acest oraș pînă în anul 231 cînd a fost mutată de Origene în Palestina. Clement pleacă în 202 la Ierusalim sau în Capadocia unde va rămîne pînă la sfîrșitul vieții cînd va muri în anul 215. Didascalia a avut de la început un rol de propagandă fiind o instituție religioasă unde își pregătea prozeliții, fanaticii mozaici, tot așa cum peste 1680 de ani, alt cuib al întunecaților, Cominfernul bolșevicilor cazari își pregătea sataniștii și îi ți-nea ață prin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Rolul lui Clement în fundamentarea iudeo-creștinismului a fost mare, fiind primul gînditor nemozaic ce continuă vechiul plan de mistificare și falsificare al lui Filon privind unificarea creștinismului iahwist/dogma fariseilor cu filozofia greacă. Unitatea Canonului creștin structurat în scrierile din Didascalia îl concepea ca pe unitate absolută susținută de catolici cu înverșunare, dar contestată de gnostici care spuneau că Iisus a venit să distrugă Legea mozaică și să instaureze o Lege morală. Iudeo-creștinii ,,puri” - ebioniții sau zeloții - spuneau că el a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]