564 matches
-
pomană, avem nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bine pe dolofan, căci îl alăpta o doică și era al cincilea. însă acum evidența sărea în ochi de cum luai pânza ce-l apăra de muște de pe pătuc: Răducu era ceva de speriat. Nu-i lipsea nimic, nu era sucit, diform, avea și ochi, și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voi lovi de ceva atât de dur și de rău cum este pelicula asta groasă de metal lichid. Nicicând n-am crezut că eu voi muri. Viața, așa cum o știam, dispare, lăsând loc unei disperări cumplite, însoțită de o zbatere diformă, haotică și total lipsită de sens. Privesc ochii prințului, care, da, și el a înțeles, ca și mine, în chiar această clipă. Nu trebuie să ne mai împotrivim. Cădem în continuare, mult mai încet, privind triști cum se îndepărtează tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asta era și mai și, iar când privi mai bine, lui Abdulah îi veni să moară de scârbă. Tipa era însoțită de un alb atât de scîrbos, atât de urât, încât Abdulah aproape că vomită. Tipul era pur și simplu diform, avea un nas plin de bube, iar sub el, și asta i se păru de departe cel mai enervant lucru, o mustață de două ori mai mare decât a lui. Aha, deci asta era, nu mustața conta, ci faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă, nici mustăți și fața lui mare, bine rasă părea despuiată. Avea părul roșcat, tăiat foarte scurt, și ochii mici, albaștri sau cenușii. Avea o înfățișare banală. Nu mă miram acum că dna Strickland se simțea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură moartă, niște portocale pe o farfurie - și mă supăra că farfuria nu e rotundă, iar portocalele sunt diforme. Portretele erau supradimensionate și asta le dădea o înfățișare neplăcută. Ochilor mei, fețele acelea li se păreau niște caricaturi. Erau pictate într-o manieră complet nouă pentru mine. Și mai tare mă nedumereau peisajele. Erau vreo două-trei imagini de la Fontainebleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o explicație, pe care rațiunea putea și trebuia să o găsească. Totuși, Fecioara părea cu adevărat un triumf al imposibilului. Cum putea un trup să supraviețuiască fără o jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sale cele mai intime? Și să respire fără a se chirci În durerile cele mai cumplite? Cum se putea hrăni acea ființă, fără ca, Într-adevăr, mâna lui Dumnezeu să nu Îi vină În ajutor În fiecare clipă a vieții sale diforme? Anticii se confruntaseră și ei cu miraculosul, Însuși Aristotel admisese că, În privința supranaturalului, motivele de a crede și cele de a nega sunt deopotrivă de tari. Dar de ce o putere superioară trebuia să aleagă această modalitate pentru a se manifesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o toamnă galbenă ca într-o pădure adormită de Ginkgo biloba. Brusc, toate casele s-au dilatat, s-au transformat în cârpe plutitoare, niște funigei urâți și mari, mașinile făceau un zgomot urât, totul mi s-a părut urât și diform. Plecase Marcela fără să facă zgomot, ea care avea nevoie de o scenă numai pentru ea. Mi-ar plăcea să însemn ceva și eu, să mă leg oarecum de lumea aceasta a marilor scenei, cred că am gândit atunci, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
tot mai mic eul tău devine și-n timp ce cobori treaptă după treaptă ți-e dor de tine. Sinele-obosit nu mai vrea prudențe și un derapaj în altfel de forme, sătul să tot stea mereu prin carențe ce par diforme. Ai ajuns aici. A fost greu urcușul. Pe-ascuțite stânci nu-i brumă, ci sânge. Vioara ți-ai spart și ai rupt arcușul. Ce se mai frânge? Zodiac Intri-n zodiac să-i conjugi ursita ca să înțelegi marea tevatură când
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
corcoduș Ne strepezesc și sufletul și dinții. MONOPOL Această iarnă are-aceeași formă Ca orișicare glaciară eră, Iar soarele de foc, în cer, preferă Bulgăre de zăpadă să ia formă. Ghețarii arctici, albi, se tot transferă În lumea noastră, tristă și diformă, Chiar oamenii în sloiuri se transformă, La liga gerului, pierduți, aderă. Instituie ninsoarea monopol, Își leagă poduri și ridică dig, De la ecuator până la pol, Își construiește un regat de frig. Doar sufletul rămâne cald, nu gol Și încă pot să
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
aripile boțite în stoluri de vise sau praful de iubire acolo unde dragostea începuse să încolțească.Aerul fremăta de atingeri timide de iubire,de bâzâit avid de cunoaștere,de vechi melancolii îmbrăcate de timiditate,de glasuri alungite într-o ritmicitate diformă în care hotărârile erau încă fără de contur. Soarele începu să-și ascundă încet,una câte una,toate razele în cochilia-i de aur în care se retrăsese mândru,înainte de a lăsa umbrele să-i fie martore la supliciul dragostei.Pământul
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
Februarie învinețea totul cu răsuflarea lui geroasă! Cerul era de un gri-violet, orizontul părea un desen în aquaforte, hașuri negre, cenușii, unele de un albastru murdar, câinele stătea ascuns în cușcă, doar albul ochilor îl trăda, oamenii păreau niște siluete diforme, haine, cojoace, halate, fulare peste căciuli, chiciură în jurul nasului și a gurii, mâini cu două sau trei perechi de mănuși, zăpadă înghețată bocnă, aburi strecurați prin fularul ridicat până la ochi, tot universul se înghesuia lângă sobă, acolo era căldură, în jurul
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
de Emil Moritz), apărută la Cluj-Napoca, Editura Mega, linia narativă (autor: Ioan Patca, militar prin concursul conjuncturii) alternează cu linia gloselor (de Iulian Patca, militar de carieră). Autorul memoriilor pune în lumină planul apropiat al războiului - monstruos, ca toate războaiele, diform și inform chiar și pentru profesioniști. În depoziția lui, care ne dă, pe fiecare pagină, prilejuri de meditație, se văd de-aproape toate defectele ororii numite război, pe care autorul le-a cunoscut altădată foarte senzorial și le-a interpretat
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
Lucifer atentează asupra Fiului lui Dumnezeu, deoarece își dorește fericirea. “Acum erau față în față... Râul - o icoană reală a ceea ce poate pune Dumnezeu mai frumos și minunat într-un tânăr: calități fizice, energie, inteligență, vitalitate și Vlad - o relicva diforma, o imagine distorsionată a ceea ce ar fi putut fi un tânăr și nu era... Se auzeau două inimi bătând în același timp, dar atât de diferit ca si cum ar fi fost din două lumi, ca și cum n-ar fi avut același Creator
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat ... Din păcate Împăratul August, un mare adept al vechilor virtuți republicane, descopere tocmai în familia lui desfâul la fiica lui, Iulia. După câteva căsătorii nu tocmai
OVIDIU ŞI FEMEILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344484_a_345813]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TAURI ȘI CORIDE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului verile toride tauri și coride ferestre diforme picadori în uniforme îmbulzeală și te strânge lumea vrea să vadă sânge Dai cu banul, ai ales Viva, viva Cordobez! Un salut ca la paradă Lucea sângele pe spadă Plecăciune fandosită Lumea urlă fericită Nimeni nu mai are stres Holaa
TAURI ŞI CORIDE de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362104_a_363433]
-
CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau, își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
Toate Articolele Autorului Fratelui meu, Silabisit în mii de minți, trăiești? Sau a lor minte trăiește doar prin tine? Te colorezi cu hașură de foc în gândurile lor sau, înmuiat în negură, te încleștezi și birui concepțiile, reformulându-le.Te diformi pentru fiecare în parte, deformându-i... Singur rămâi în mintea făpturii, închinându-te timpului petrecut acolo, cu mistuirea grijilor monotone, o jertfă a gândului. Îl preocupi, iar meditațiile lui, toate, trec prin baptisteriul tău...Imprimi nașterea unor noi sensuri... Dar
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
29 aprilie 2013. Fratelui meu, Silabisit în mii de minți, trăiești? Sau a lor minte trăiește doar prin tine? Te colorezi cu hașura de foc în gândurile lor sau, înmuiat în negura, te încleștezi și birui concepțiile, reformulându-le.Te diformi pentru fiecare în parte, deformându-i... Singur rămâi în mintea făpturii, închinându-te timpului petrecut acolo, cu mistuirea grijilor monotone, o jertfă a gândului. Îl preocupi, iar meditațiile lui, toate, trec prin baptisteriul tău...Imprimi nașterea unor noi sensuri... Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
Citește mai mult Fratelui meu,Silabisit în mii de minți, trăiești? Sau a lor minte trăiește doar prin tine? Te colorezi cu hașura de foc în gândurile lor sau, înmuiat în negura, te încleștezi și birui concepțiile, reformulându-le.Te diformi pentru fiecare în parte, deformându-i...Singur rămâi în mintea făpturii, închinându-te timpului petrecut acolo, cu mistuirea grijilor monotone, o jertfă a gândului. Îl preocupi, iar meditațiile lui, toate, trec prin baptisteriul tău...Imprimi nașterea unor noi sensuri...Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
un rol concret de direcționare vădită a comportamentul uman către o ființare complet aspirituală a persoanei în sine, după cum lesne se poate observa. Este și motivul pentru care întreaga zonă palpabilă a corpusului culturii mondiale, ce stă așezată sub masca diformă a gradientului pornografic actual, determină Omul ca să devină, fără voia lui, iată, sclavul devotat și inconștient al anterior numitei non-valori a marketingului contemporan. Raportarea sferei umanului cu strictețe doar la dimensiunea îngustă a propriei corporalități, precum și procesul de sexualizare desacralizantă
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]