969 matches
-
nu este accesibilă. Imunizarea este imediată, dar temporară (1-3 luni). În prezent, se preferă utilizarea imunoglobulinelor specifice în locul serurilor heterologe, care sunt mai dificil de administrat (necesită desensibilizare) și prezintă mai frecvent riscul reacțiilor alergice severe. Excepție fac imunoterapia în difterie și botulism, unde se utilizează încă anticorpi obținuți din seruri hiperimune de cal. Imunoglobulinele polivalente cu administrare intramusculară, în concentrații de 16,5%, au indicații limitate în profilaxia rujeolei și a hepatitei A la nevaccinați, prezentând riscul transmiterii iatrogene a
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
din leucemia limfatică cronică, boli autoimune (miastenia gravis, sindromul Guillain-Barre, trombocitopenia idiopatică), infecțiile bacteriene severe, sindromul Kawasaki. Vaccinurile sunt administrate în scop profilactic, dar pot fi utilizate și în cursul anumitor boli, în continuarea terapiei cu seruri sau imunoglobuline specifice (difterie, tetanos). Infecțiile cu rezervor strict uman au șansa de a fi eradicate în urma imunizării generalizate la nivel global, așa cum s-a dovedit în cazul variolei și se preconizează pentru poliomielită sau rujeolă. Imunizarea profilactică respectă un anumit calendar propriu, prevăzut
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
5 ANGINE INFECȚIOASE ACUTE Obiective specifice cursului: Să definească și să înțeleagă noțiunea de angină; Să cunoască principalele tipuri de angine; Să explice elementele diferențiale ale anginelor bacteriene și virale; Să identifice formele particulare de angină din mononucleoza infecțioasă și difterie, precum și criteriile clinice, paraclinice și epidemiologice pentru diagnosticul acestor boli; -Să cunoască atitudinea de urgență în cazul difteriei. Faringele este regiunea anatomică aflată la intersecția căilor digestive și aeriene, situație care-l expune cu ușurință infecțiilor cu diferiți germeni. Pentru
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
tipuri de angine; Să explice elementele diferențiale ale anginelor bacteriene și virale; Să identifice formele particulare de angină din mononucleoza infecțioasă și difterie, precum și criteriile clinice, paraclinice și epidemiologice pentru diagnosticul acestor boli; -Să cunoască atitudinea de urgență în cazul difteriei. Faringele este regiunea anatomică aflată la intersecția căilor digestive și aeriene, situație care-l expune cu ușurință infecțiilor cu diferiți germeni. Pentru a face față agresiunilor microbiene, la acest nivel se află mai multe aglomerări limfoide numite și amigdale, dispuse
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
inflamații ale mucoasei care căptușește cavitatea orală la nivel jugal, gingival, lingual, vestibular, faringian sau la nivelul buzelor. Anginele pot fi entități independente sau manifestări ale unor boli infecțioase generale. În cadrul acestor boli, angina este definitorie pentru diagnostic (mononucleoza infecțioasă, difteria), în alte situații are o importanță mai redusă pentru identificarea bolii (gripă, oreion, rubeolă). 5.2 Angine Considerații epidemiologie Anginele au incidență generală crescută, apar sporadic sau epidemic, mai frecvent în sezonul rece. Bacteriile cauzează mai puțin de 45% dintre
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de ruptură splenică, se evită exercițiile fizice timp de cel puțin 4 săptămâni Simptomatice: analgezice, antitermice Patogenic, în formele cu obstrucție respiratorie sau angină severă: cortico steroizi în cură scurtă. Antibioticele sunt justificate numai în cazul suprainfecțiilor bacteriene. 5.4 Difteria Definiție Difteria este o boală infecțioasă acută și transmisibilă, strict umană, determinată de Corynebacterium diphteriae, caracterizată printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și afectare toxică severă. Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
splenică, se evită exercițiile fizice timp de cel puțin 4 săptămâni Simptomatice: analgezice, antitermice Patogenic, în formele cu obstrucție respiratorie sau angină severă: cortico steroizi în cură scurtă. Antibioticele sunt justificate numai în cazul suprainfecțiilor bacteriene. 5.4 Difteria Definiție Difteria este o boală infecțioasă acută și transmisibilă, strict umană, determinată de Corynebacterium diphteriae, caracterizată printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și afectare toxică severă. Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție este omul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în cazul suprainfecțiilor bacteriene. 5.4 Difteria Definiție Difteria este o boală infecțioasă acută și transmisibilă, strict umană, determinată de Corynebacterium diphteriae, caracterizată printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și afectare toxică severă. Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție este omul bolnav. Calea de transmitere este directă și indirectă, prin obiecte contaminate. Imunitatea naturală după difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric, imunitatea rezultată fiind mai
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și afectare toxică severă. Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție este omul bolnav. Calea de transmitere este directă și indirectă, prin obiecte contaminate. Imunitatea naturală după difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric, imunitatea rezultată fiind mai puternică și mai durabilă decât cea dobândită natural. Toxoidul difteric a fost obținut de Gaston Ramon în anul 1926, prin formalizarea toxinei difterice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
afectate de toxină. Tablou clinic Incubația este de 2-10 zile. Debutul este insidios, cu manifestări generale: febră moderată, progresivă, astenie, greață, vărsături. Alte manifestări de debut sunt specifice porții de intrare: faringiană, nazală, laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică Reprezintă cea mai frecventă formă de boală și apare inițial ca hiperemie faringiană, apoi
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de stare, pseudomembranele se extind pe luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alterare senzorială. Difteria laringiană (crupul difteric) Crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestându-se mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
manifestările respiratorii, întâlnite și în alte forme de crup, care evoluează în trei stadii: Stadiul disfonic : disfonie, febră, tuse spastică Stadiul dispneic: stridor, tiraj, dispnee, polipnee, anxietate Stadiul asfixic: cianoză, extremități reci, puls slab, somnolență, comă, exitus prin tulburări respiratorii. Difteria nazală Difteria nazală poate fi primară sau secundară extinderii anginei difterice. Se manifestă inițial ca o rinită, ulterior apărând false membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Evoluția difteriei poate fi stadializată astfel: Stadiul inițial, corespunzător
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
întâlnite și în alte forme de crup, care evoluează în trei stadii: Stadiul disfonic : disfonie, febră, tuse spastică Stadiul dispneic: stridor, tiraj, dispnee, polipnee, anxietate Stadiul asfixic: cianoză, extremități reci, puls slab, somnolență, comă, exitus prin tulburări respiratorii. Difteria nazală Difteria nazală poate fi primară sau secundară extinderii anginei difterice. Se manifestă inițial ca o rinită, ulterior apărând false membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Evoluția difteriei poate fi stadializată astfel: Stadiul inițial, corespunzător primei săptămâni
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
slab, somnolență, comă, exitus prin tulburări respiratorii. Difteria nazală Difteria nazală poate fi primară sau secundară extinderii anginei difterice. Se manifestă inițial ca o rinită, ulterior apărând false membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Evoluția difteriei poate fi stadializată astfel: Stadiul inițial, corespunzător primei săptămâni de boală, predominat de leziunile locale și semnele de toxemie Stadiul complicațiilor cardiovasculare și nervoase, instalate începând din a doua săptămână de boală. Difteria cu alte localizări Difteria cutanată este întâlnită
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Starea toxică este mai puțin evidentă. Evoluția difteriei poate fi stadializată astfel: Stadiul inițial, corespunzător primei săptămâni de boală, predominat de leziunile locale și semnele de toxemie Stadiul complicațiilor cardiovasculare și nervoase, instalate începând din a doua săptămână de boală. Difteria cu alte localizări Difteria cutanată este întâlnită mai ales în regiunile tropicale și se manifestă sub forma unor ulcerații necrotice cu acoperite de pseudomembrane, apărute după leziuni traumatice sau leziuni dermatologice preexistente: eczeme, psoriazis, ulcer varicos. Endocardita și artrita cu
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
puțin evidentă. Evoluția difteriei poate fi stadializată astfel: Stadiul inițial, corespunzător primei săptămâni de boală, predominat de leziunile locale și semnele de toxemie Stadiul complicațiilor cardiovasculare și nervoase, instalate începând din a doua săptămână de boală. Difteria cu alte localizări Difteria cutanată este întâlnită mai ales în regiunile tropicale și se manifestă sub forma unor ulcerații necrotice cu acoperite de pseudomembrane, apărute după leziuni traumatice sau leziuni dermatologice preexistente: eczeme, psoriazis, ulcer varicos. Endocardita și artrita cu C. diphteriae sunt rare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
eczeme, psoriazis, ulcer varicos. Endocardita și artrita cu C. diphteriae sunt rare și se asociază cu factori de risc: boli valvulare cardiace, utilizare de droguri intravenoase, ciroză. Evoluția poate rămâne localizată la poarta de intrare sau poate fi fulminantă. Gravitatea difteriei depinde de agresivitatea toxinei difterice, de terenul gazdei și de promptitudinea intervențiilor terapeutice. Complicații Complicațiile toxice cardio-vasculare sunt: miocardita precoce, miocardita tardivă, tulburările de ritm cardiac și moartea subită. Complicațiile toxice nervoase apar din săptămâna a doua de boală și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
a mușchilor respiratori. Nevritele periferice se manifestă tardiv, în săptămânile 7-10, cele mai frecvente fiind paraliziile de nervi cubital și sciatic popliteu extern și nevritele senzitive. Alte complicații sunt manifestările toxice renale, hemoragiile, suprainfecțiile bacteriene (septicemii, bronhopneumonii, otite). Diagnostic Diagnosticul difteriei este susținut de criteriile: Epidemiologice: persoană neimunizată, contact cu bolnav de difterie Clinice: prezența pseudomembranelor și a stării de toxemie De laborator: Nespecifice: leucocitoza cu neutrofilie, creșterea VSH Bacteriologice: identificarea bacilului difteric. Diagnosticul de laborator începe cu recoltarea exudatului de la
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
mai frecvente fiind paraliziile de nervi cubital și sciatic popliteu extern și nevritele senzitive. Alte complicații sunt manifestările toxice renale, hemoragiile, suprainfecțiile bacteriene (septicemii, bronhopneumonii, otite). Diagnostic Diagnosticul difteriei este susținut de criteriile: Epidemiologice: persoană neimunizată, contact cu bolnav de difterie Clinice: prezența pseudomembranelor și a stării de toxemie De laborator: Nespecifice: leucocitoza cu neutrofilie, creșterea VSH Bacteriologice: identificarea bacilului difteric. Diagnosticul de laborator începe cu recoltarea exudatului de la baza leziunilor pseudomembranoase (faringiene, laringiene, nazale, cutanate) din care se efectuează frotiuri
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
anginei difterice se face cu anginele streptococice, mononucleoza infecțioasă, anginele cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în doze corespunzătoare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în doze corespunzătoare gravității (de obicei 20000-40000 U.A.I.) de preferat în primele 1-3 zile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în doze corespunzătoare gravității (de obicei 20000-40000 U.A.I.) de preferat în primele 1-3 zile de la debut. Administrarea serului antidifteric este obligatoriu precedată de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
250 mg la 6 ore. Alternativele terapiei antibiotice sunt Eritromicina (40-50 mg/kg/zi) timp de 14 zile sau Clindamicina. Eficiența terapiei antibiotice trebuie confirmată de negativarea exudatului faringian pentru Cl. diphteriae (3 probe consecutive negative). În formele severe de difterie asociate cu șoc sunt recomandate substanțe vasoactive și alte măsuri specifice de terapie intensivă. Asocierea glucocorticoizilor este indicată selectiv în formele hipertoxice, în crupul difteric și miocardita difterică. Administrarea sistematică a glucocrticoizilor nu s-a dovedit benefică pentru reducerea riscului
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
igieno dietetic vizează respectarea repausului la pat și a dietei adaptate stării febrile și toleranței digestive, precum și aplicarea micilor îngrijiri (aspirarea secrețiilor, umidifierea aerului, menținerea igienei tegumentelor și mucoaselor). Traheostomia este o măsură extremă, în caz de asfixie. Profilaxie Profilaxia difteriei se face prin vaccinare cu anatoxină difterică monovalentă, bivalentă (DT) sau trivalentă (DTP), conform calendarului național de imunizări. Profilaxia contacților expuși la difterie se face cu Eritromicină pe cale orală timp de 7-10 zile sau cu o doză de BenzatinPenicilină intramuscular
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
aerului, menținerea igienei tegumentelor și mucoaselor). Traheostomia este o măsură extremă, în caz de asfixie. Profilaxie Profilaxia difteriei se face prin vaccinare cu anatoxină difterică monovalentă, bivalentă (DT) sau trivalentă (DTP), conform calendarului național de imunizări. Profilaxia contacților expuși la difterie se face cu Eritromicină pe cale orală timp de 7-10 zile sau cu o doză de BenzatinPenicilină intramuscular (doze în funcție de vârstă). 6 INFECȚIILE ACUTE ALE CAILOR RESPIRATORII Obiective specifice cursului: Să definească principalele caracteristici anatomo-clinice pentru infecțiile acute ale căilor respiratorii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]