612 matches
-
Smith (p. 339), el spune că văzuse multe persoane, În majoritatea lor evrei și alți străini, cu o Înfățișare Întunecată, negricioasă, câteodată menținându-se șase sau opt săptămâni În condiția de amorțeală lipsită de simțire descrisă mai sus. După această digresiune mă voi Întoarce la propriile mele aventuri, mai Întâi menționând un caz În care remediul numit e Mumiai, care s-a dovedit foarte eficient și despre care s-a vorbit deseori În această carte. În vremea maharajahului Sher Singh, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
față. Unii hakimi din Lahore recomandă fructul de Crataeva Tapia, amestecat cu ulei, ca remediu folosit extern sub formă de unguent. Sher Singh, „fiu al unei spălătorese” - și explicația tc "Sher Singh, „fiu al unei spălătorese” - și explicația " După această digresiune despre șerpi, a cărei relatare se poate să fi trezit un oarecare interes, nu va fi probabil superfluu să explic sensul expresiei folosite de fachirul care a făcut experimentul cu viperele, numindu-l pe maharajah „fiul unei spălătorese”. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
folosește un praf compus din litargă, săpun, cretă, amidon și puțin acid sulfuric. Este un compus de asemenea bine cunoscut În Orient, dar nu e foarte apreciat, atâta vreme cât are efecte nocive asupra sănătății, asprind În același timp părul. Cu privire la această digresiune asupra unor subiecte medicale și domestice, Înainte de a mă Întoarce la istorisirea mea, le amintesc cititorilor că la sfârșitul acestui volum vor afla un scurt eseu ritmat al bine cunoscutului dr. Triller (pe care l-am tradus din germană), despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Iată definiția 33, cu termeni care în traducerea românească sună deja familiar (cuvântul în originalul latin este æmulatio): "Râvnirea este dorința unui lucru care se naște în noi pentru că ne imaginăm că alții au aceeași dorință"29. Poate că această digresiune nu ne dă răspunsuri în raport cu literatura română, dar cu siguranță ne ajută să identificăm mai bine locul în care ar trebui să le căutăm. Mai întâi, mi se pare important chiar faptul că mecanismul care ne interesează se găsește într-
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
într-un context mai degrabă interpersonal decât intrapersonal. Încep cu ultima caracteristică a narațiunii ei - povestea Sarei este una relațională 2, referindu-se la alte persoane în mod constant, atât în contextul descrierii relațiilor sale cu acestea, cât și ca digresiuni doar despre ceilalți: părinții ei sau colegii de clasă din timpul liceului. Conform unei estimări generale, asemenea descrieri interpersonale reprezintă de la jumătate până la treisferturi din povestea sa. „Ceilalți” din lumea Sarei sunt foarte adesea femei și copii, în vreme ce bărbați care
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de folosire: sunt sau nu utilizate în mod consecvent în legătură cu indicatori ai magnitudinii unei experiențe ori cu expresii ale neajutorării sau incapacității de a face față unei situații anume? • Modificarea înlănțuirii cauzale și cronologice a evenimentelor prin întoarceri în timp, digresiuni, salturi în timp sau tăceri ar putea indica încercări de a evita discutarea unei experiențe dificile. • Repetarea anumitor părți ale discursului (silabe, cuvinte, fraze, idei) ar putea atesta că subiectul discuției stârnește emoții puternice în relatarea vorbitorului. • Descrierile detaliate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Primele două amână necesitatea de a vorbi despreaccidentul propriu-zis - ciocnirea efectivă dintre două autovehicule. A treia amână descrierea gradului în care vorbitoarea și soțul ei au fost răniți în acel accident. Pe de o parte, informațiile prezentate pe parcursul acestor trei digresiuni nu sunt lipsite de importanță; pe de altă parte, se poate presupune că digresiunile au loc exact în momentul în care se urmărește amânarea reamintirii unor scene dureroase. Astfel, spre exemplu, vorbitoarea lasă povestea în aer doar pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
A treia amână descrierea gradului în care vorbitoarea și soțul ei au fost răniți în acel accident. Pe de o parte, informațiile prezentate pe parcursul acestor trei digresiuni nu sunt lipsite de importanță; pe de altă parte, se poate presupune că digresiunile au loc exact în momentul în care se urmărește amânarea reamintirii unor scene dureroase. Astfel, spre exemplu, vorbitoarea lasă povestea în aer doar pentru a se referi la cei doi prieteni care se aflau cu ei în mașină - cine erau
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
să fie extrem de sigură de ceea ce s-a petrecut și, de asemenea, să le explice clar șicelorlalți, și anume că soțul ei nu e responsabil de tragedia care a avut loc. Putem specula astfel pe marginea faptului că a treia digresiune în care vorbitoarea noastră s-a lăsat antrenată, imediat după ce spune că soțul ei era la volan, are de fapt rolul de a marca o graniță între soțul ei ca șofer al acelei mașini și descrierea urmărilor accidentului. Este, de
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
pauză (indicată prin puncte de suspensie), divaghează într-o descriere a casei și mutarea ulterioară a familiei într-un apartament nou și apoi revine la subiect în mod conștient („Spun din nou”). Întrebarea intervievatoarei solicită la acest moment o scurtă digresiune. Sara răspunde și revine la punctul în care rămăsese, descrie mulțimea din casa lor și felul în care oamenii veneau și ședeau pe jos. Evită să descrie propria-i stare de spirit la acea vreme, amintind în două rânduri confuzia
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
problema. Mai mult, Heidegger se hazardează să-i atribuie lui Nietzsche dificila hermeneutică a reticenței: începutul celei de-a doua Considerații inactuale ne face să presupunem că Nietzsche a înțeles mult mai mult decât spune. În acest punct, Heidegger încheie digresiunea asupra lui Nietzsche și reia analiza istoricității preluând cele trei determinări nietzscheene ale istoriografiei de tip monumental, anticvarial și critic, conform strategiei sale de apropriere care îi caracterizează modul de a se confrunta cu filozofi din trecut importanți pentru el
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu ajutorul lui Peter Gast. În cursul lecțiilor sale, Heidegger se întoarce în mod repetat asupra acestei chestiuni cu critici extrem de vădite privind alegerile editorilor 166, iar circumstanțele colaborării sale cu Arhiva-Nietzsche pentru o reeditare a Voinței de putere clarifică rațiunile digresiunilor sale filologice ulterioare. Ceea ce îl interesează în primul rând este însă confruntarea filozofică cu Nietzsche, în cadrul căreia pune în scenă o subtilă strategie de apropriere și distanțare. Limitându-ne la cele două doctrine fundamentale ale voinței de putere și ale
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și, poate tocmai pentru a ieși de acolo, se aventurează în elanuri speculative îndrăznețe: ce sunt timpul, istoria, destinul? Cum poate omul, care le traversează și este traversat de acestea, să le confere o brumă de inteligibilitate? Înlănțuind gânduri și digresiuni care se întind de la un capăt la celălalt al cognoscibilului, de la astrologie la metafizică, de la științele naturii la istoriografie, de la mitologie la teologie și filozofia istoriei, Jünger scrutează aici devenirea cosmosului și ritmurile sale pentru a înțelege sensul apariției princiare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pentru a căuta efebi? În acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
căuta efebi? În acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și secvențe temporale, paranteze, digresiuni, puneri în abis. Autorul este la curent cu toate tehnicile utilizate de romancierii moderni, de la Joyce la Robbe-Grillet. Procedeele folosite împiedică sensul să se precizeze, îl fac să fie la rândul lui deviat și amestecat. Poate că adevăratul sens al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
autori, repertoriu, interpreți, locații, instituții, evenimente și la tot ce ține de culisele activității scenice. S-a remarcat „fervoarea cronicărească” (Ileana Berlogea) cu care exegetul înregistrează toate documentele, cu mare grijă pentru relatarea exactă a faptelor, cu numeroase și prețioase digresiuni și extensiuni ce colorează textul, altminteri prea dens, pe alocuri fastidios prin înșiruirea de titluri și nume de autori și interpreți ai repertoriilor din toate stagiunile. Organizată diacronic, în succesiunea strictă a evenimentelor, „privirea istorică” a lui M. se sprijină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
mentorul său, Ș. are vocația călătoriei culturale. Sub scutul soarelui (1985) și Ritmuri în piatră (1988) asociază în chip fericit încărcătura de noutate și imprevizibil a reportajului în geografia și umanitatea mediteraneană cu voluptatea evocării monumentelor de artă și cu digresiunea eseistică pe varii teme, și aici literatura și raportarea la scriitorii români ocupând un loc privilegiat. Traducerile din franceză (între care Poésie et profondeur de Jean-Pierre Richard), precum și versiunile la memorialistica lui N. I. Herescu și a Soranei Gurian completează profilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
teatrale românești, de la cele dintâi manifestări (incluzând și formele de teatru popular), urmărindu-se îndeosebi apariția și afirmarea ideii de teatru național. Expunerea, vădind un anume talent epistolar, trece treptat în pură factologie, comentariul, din ce în ce mai discret, fiind înviorat de unele digresiuni mai spirituale. În critică, V., autor și al unei istorii a artei dramatice, lucrare de compilație (O privire asupra istoriei generale a artei teatrale, „Peleșul”, 1887-1888), se străduiește să dea aserțiunilor sale un suport teoretic. Luând apărarea „poemei biblice” Saul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
chiar și scrisorile personajului său au o cronologie aleatorie), urmărind cu obstinație esența fenomenelor, ideea în dialectica devenirii sale. De unde o anumită excrescență a aspectului teoretic al observației care, insuficient topit în pasta narativă, dă impresia de eseu filosofic, de digresiune abstractă, în dauna cerințelor interioare ale narațiunii. Finalul romanului consemnează și el un eșec: eșec al iubirii, eșec al vieții și mai ales eșec al înțelegerii. Doctorul Ilea rămâne în anticameră, neputând trece pragul înțelegerii propriei personalități. Cel de-al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
toate implicațiile doctrinei platoniciene; metafizică, fizică, matematică (geometrie și artimetică). Conchide cu o exprimare oxymoronică, dar simbolică pentru întreaga teorie elementorum diversitatem ipsa differentiarum aequalitate consocians expresie puternică a doctrinei armoniei contrariilor, care stă la baza întregului Univers. Finalitatatea acestei digresiuni a lui Macrobius trebuia să fie evidențierea rolului numerelor 3 și 4 în teoria elementelor, însă autorul respinge legătura dintre trei elemente ca fiind posibilă (I, 6, 28) și preferă structura binară 17 a elementelor (2 atribute), iar, exceptând enunțarea
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
corp. Atunci când el produce în materie o reflexie a sa, se află în regiunea intermediară, aruncă însă o a doua privire, îi dă formă și descinde în ea, mulțumit (III, 9, 2). După explicația Cupei lui Bacchus 50 și o digresiune asupra mitului lui Dionysos (I, 12, 12) a cărui sfârtecare simbolizează diviziunea sufletului, unică și simplă inițial, Macrobius revine la căderea sufletului: sufletul în coborârea printre sferele planetare primește de la fiecare câte o facultate pe care o va putea exercita
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
a avantajului relativei nedeterminări a obiectelor narate în comparație cu determinarea lor din film: Sînt sute de lucruri pe care un roman le poate face, însă cinematografia nu le poate face niciodată. Cinematografia nu poate descrie trecutul foarte precis, nu poate face digresiuni și, mai presus de toate, nu poate exclude. Acesta este un lucru extraordinar în cinematografie trebuie să ai un anumit scaun, un anumit decor. Într-un roman poți lăsa toate aceste lucruri la o parte. Tot ce oferi este un
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]