598 matches
-
imens cu privire la „personajul” mitologic Baba Dochia, cules din absolut toate zonele locuite de români; ci și pentru că ne putem întemeia pe concluziile formulate de istoricul Nicolae Densușianu pe această temă, cuprinse în monumentala lucrare „Dacia preistorică”. Este necesară deci o digresiune, pentru a prezenta punctul de vedere al istoricului cu privire la Dochia sau Dochiana. În vechea tradiție greacă (prehomerică), de formă mitologică, exista un cult public pentru „zeul Cronos” și pentru sora și soția sa, „zeița Rhea”; cei doi personificau „divinitatea cerului
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
o sută de ori. - Foarte bine. Să revenim: studiul dumneavoastră se cheamă Accidente ale istoriei sau...? Dacă vreți să Înțelegeți cât de cât cu ce ocazie ați aterizat pe meleagurile noastre, o să vă rog să enunțați pe scurt și fără digresiuni teza pe care o susțineți În lucrare. - O să Încerc. Tot n-am mai ajuns la Congresul de la Paris, ratând șansa de a deveni celebru. Dar, mă rog, e bună și o asistență mai redusă numeric; calitatea contează... Pentru că nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
propriului viitor. Sunt momente când, gândindu-mă la asta cu fireasca aviditate curioasă a fizicianului, mă bucur, totuși, că nu trăiesc situația ca om, pur și simplu. Să-ți cunoști viitorul - ce provocare, dar și ce oroare! Vă spuneam, scuzați digresiunea, că importantă nu este suprapunerea destinelor, ci altceva. Important e că, după ce au construit o planetă-soră și au reprodus genetic niște ființe cu potențial biologic absolut identic cu al lor, s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răstoarne de pe tabla de șah. Alături de aceștia Îl putem situa și pe Domnul D. - poate cel mai apropiat structural de M. A. - dar, avînd asupra lor ascendentul renunțării totale, indiferența, nu le va Împărtăși niciodată destinul. Mi-am permis această digresiune pentru a pătrunde mai adînc În structura personajului care nu Îmi apare aici ca un caz aparte ci ca un multiplu al celorlalți, cu atît mai mult cu cît el anunță premizele finale - grotescul tragic. 7. Probabil că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și nesomn, și asta În fiecare zi de la Dumnezeu, cu noaptea-n cap, timp de șase luni, pînă nu și-a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii și care ascultau Radio-Moscova.PRIVATE Las deoparte digresiuni ca - certuri, Împăcări, plecări la băi, pe scurt, o Întreagă istorie de familie. Sar și peste inventarul lucrurilor agonisite de tata și pe care Enciclopedia le-a consemnat cu grijă de gospodar. Amintesc doar de radioul marca „Orion“, Operele alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa avînd un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucît reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s-ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bine ar fi să plângem la toate, avea dreptate acel păstor de oi care a spus, cine știe de unde o fi învățat, Nu există respect mai mare decât să plângi pentru cineva pe care nu l-ai cunoscut. Inconvenientul acestor digresiuni narative, ocupați cum am fost cu divagații intercalate, este acela că sfârșim prin a descoperi, însă prea târziu, că, deși ne luasem măsuri de precauție, evenimentele nu ne-au așteptat pe noi, că ele sunt deja înaintea noastră și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vreo șapte anișori: Te caută mama, zicea ea pe un ton plângăreț. — Bine, draga mea, răspundea căpitanul Nichols. Se ridica imediat în picioare și-și însoțea fiica. Presupun că era un exemplu foarte drăgălaș al triumfului spiritului asupra materiei, așa că digresiunea mea are cel puțin avantajul unei morale. XLVII Am încercat să stabilesc o oarecare legătură între diferitele lucruri pe care mi le-a spus căpitanul Nichols despre Strickland, și acum le aștern pe hârtie în ordinea care mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
frumoasă și mai de folos zăbavă, decât cetitul cărților”, conștienți că „Trecerea ta prin timp ireversibil, să lase o umbră”. Fiecare mărturisește că multe alte proiecte/ cărți au fost începute, dar „muza” nu le este îndeajuns de generoasă. După destule digresiuni, se revine la ideea de bază a cărții, sfidarea timpului și se ajunge la concluzia că prin creație poți sfida timpul, devenind eternitate. Reflectând „olecuță”dacă moartea este „o virtute”, M. Cozma afirmă că „Numai moartea poate sfida timpul, pentru că
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
ne așteaptă. ( Desigur, sunt încă atâtea imagini de mare frumusețe, care fac din expoziția aceasta „un regal”, dar subiectivitatea ne limitează acum doar la pictorița originară din România, Liana Saxone Horodi, cu care ne mândrim, firește). Voi începe cu o digresiune, despre artista însăși. Unele din trăirile ei personale, cu puternice implicări sociale, ba chiar și politice, sunt, nu o dată - cum să spun?! - câte un clocot puternic, într-o oală cu presiune. „Vaporii”, când se-adună prea mult, se știe, trebuie
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
pe cititor interesat să trăiască el însuși stările sufletești prin care trec personajele cărții. Chiar dacă unele trăsături sunt mai adânc creionate sau accentuate voit, ele nu fac decât să coloreze tragismul descrierilor. În paralel cu acțiunea principala, uneori se fac digresiuni în particularitățile imprimate de timp și loc, fără a se intră în specificul sociogeografic, care este totuși oarecum diferit în diferitele regiuni ale țării. Faptul acestea nu diminuează cu nimic conturarea atmosferei imprimate de locurile în care se desfășoară acțiunea
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
la reflecție critică pentru justa lor receptare. Raportat la poezie, eseul plastic preia plăcerea ei ludică, făcând ca realitatea și fantezia să se îngemăneze; la fel, rigoarea metodică și imaginația. Metaforele, „imaginile”, pulverizează de multe ori coerența semantică, devenind „dizertație”, digresiune, însă conceptele, dacă le sesizăm, recapătă mult din puritatea originară a științei sau filosofiei. De aceea, eseul plastic este, în chip esențial, interpretare. Experiență intelectuală trăită de pictor e, firește, subiectivă, dar mereu împărtășită. O propunere deschisă, cordială, să spunem
ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364233_a_365562]
-
raporturilor între oameni și într-o oarecare măsură moral, în sensul deplin creștin al cuvântului. Atitudinea morală se ex �tinde pe un teren mult mai vast decât aria restrânsă dar desigur morală a achitării unei obligații contractate. Am făcut această digresiune nu pentru a demonstra amplitudinea conștiinței morale, a acestui imponderabil și subtil motor al reglării ra �porturilor între oameni, ci pentru a semnala că dacă "recunoștința", ca imens rezervor de "recunoaștere"a dependenței noastre de Dumnezeu ori a interdependenței umane
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
să fie ceva mai groase. Erau bune pentru orice, chiar pentru cărți să mergi cu el la școală. Aduceam din zăvoi și taulă pentru târnurile de măturat prin curte sau la poartă, dar mai făceam și câte o năzbâtie de dragul digresiunii. Singur fiind odată, am intrat în apă, m-am agățat de o plavie să nu mă scoată apa afară că nu era prea adâncă, să văd cât pot să stau cufundat și am început să număr în gând. Nu mai
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
fi singurul liant între oameni aceste evenimente țin cumva de un fel de miracol, semn că Preabunul ne ajută să ne regăsim în firea noastră de lumină dar depinde foarte mult de noi ce cale alegem. Am făcut această mică digresiune fiindcă în carte vom găsi personaje uimitoare dintre acelea care, trăind într-o lume a furiei nebune, au reușit totuși să se ridice deasupra ei. Dar să nu anticipez. Titlul cărții poate părea puțin straniu dacă autorul, care acum a
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
de răbdare din partea celor care este normal să aștepte cu credința că toate se vor rezolva în bine, sau măcar vor porni pe căi bune și drepte. Și vorba dramaturgului român Ion Luca Caragiale: „Nițică răbdare!”să avem. Fac o digresiune de la subiect, spunând că există libertatea, valoare fundamentală a societăților noastre, cucerită din greu și care trebuie protejată, iar rama ei de aur, cum îmi place să spun, trebuie să fie decența. Există în lume eroism, excentricitate, fanatism, dar există
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
mențiune pozitivă pentru discursul narativ rămâne, incontestabil, formula obiectivă, aplicată consecvent, fără paranteze subiective - teoretic, dominante ale viziunii subliniat feminine asupra lumii- care propune o lectură cursivă, în ascensiunea subiectului. Autoarea relatează simplu, direct, rămâne în linia principală epică, fără digresiuni lirice, metafore sau personificări- atitudine oarecum neașteptată, paradoxală, pentru că doamna Vasilica Ilie a scris și multă poezie. Relieful narativ se stratifică, cotidianul se diversifică, fără monotonie stilistică. Evident că o poveste de dragoste atât de intensă pune între paranteze contextul
VASILICA ILIE – PROZA COTIDIANULUI ŞI IUBIREA LA MATURITATEA DEPLINĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366137_a_367466]
-
cântece de la '48), o făcătură de Marsilieză întoarsă ca la Ploiești de lăutarii versați ce vor fi jubilat din priviri, persiflând masa aceea de republicani în frunte cu Prezidentul. Sinistru veac, sinistră Republică, siniștrii republicani. Dealtfel, ca să recurgem la o digresiune, mai mult sau mai puțin justificată, mai târziu, la aproape o jumătate de veac de la evenimentele descrise în Boborul, prin 1923, când, presimțindu-și sfârșitul, își va face și sofisticatul său testament prevăzut cu fel de fel de codicile, condiționând
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
boloboacelor. Nicăieri nu se va găsi o disponibilitate pantagruelică de îngurgitare a băuturilor spirtoase ca în schițele lui Caragiale, de parcă toate cele șapte zile ale săptămânii s-ar fi contopit într-un perpetuu repaus duminical. Iată (ca să facem o mică digresiune), ce stare de spirit întâlnim într-o schiță publicată în „Universul” din 10 martie 1900. „Pe stradele principale este o mișcare febrilă neobicinuită. Mulțimea circulă cu mare greutate: grupuri se aglomerează la răspântii unde discută fierbinte, toată lumea e cuprinsă de
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
cei care mai privesc literatura ca pe un act vital și edificator. - Sunteți o călătoare împătimită ? - Vă răspund cu un DA atotcuprinzător. - În ce măsură literatura dvs. de călătorie combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-ați vizitat cu digresiuni filozofice sau subiecte de actualitate ? - Se vede că sunteți un reporter bine instruit. Așa de bine ați surprins esența scrierilor mele de călătorie, încât întrebarea, conține în ea și răspunsul - în bună măsură. Ce aș mai avea de adăugat !? Târziu
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
și care ne arată că situația inițială a unui sistem complex nu poate fi determinată cu precizie, prin urmare nici evoluția lui. Dar ... avem „potențialul Fluturelui!” Nu putem știi, putem doar intui! Iată cum ne izbim de limite! Fac o digresiune amintind spusele unui savant rus: „Nu se pot prevedea limitele cunoașterii și previziunii științifice.” Da!, mișcarea aripilor unui fluture, poate schimba multe! Și câte mișcări ale fluturilor nu le vom fi cunoscând! Și-atunci cum să decidem corect în acțiunile
LA MULTI ANI, STIMATE DOMN BEN TODICA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351617_a_352946]