453 matches
-
recent s-a conturat și o abordare care desființează liniile de demarcație dintre etapele procesului și pune sub semnul întrebării raționalitatea economică a acestuia. S-au dezvoltat numeroase tipologii care explică formarea strategiei și altfel decât sub aspectul unui plan dihotomic de tip formulare-implementare. Unii autori sugerează că formarea unei strategii este reprezentată cel mai corect de o spirală. Specific, pentru noile modele sunt multitudinea de „actori” implicați în formarea strategiei, cu interese și așteptări diferite, uneori chiar contrare, precum și comportamentele
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
organizației (al firmei) atât în faza de formulare a unei strategii, ca determinant al acesteia, cât și în faza de implementare a strategiei alese, ca instrument. Separația determinant/instrument devine dificilă dacă strategia este percepută ca un proces continuu, nu dihotomic, de tipul formulare-implementare sau dacă se analizează o strategie emergentă. O abordare modernă postulează chiar că organizațiile cele mai performante ar trebui să adopte o atitudine culturală proactivă, astfel încât procesul de modificare a culturii organizaționale să fie continuu (Senge, 1992
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
diviziune nu este necesară, după cum am demonstrat în cele de mai-nainte; dar, după ce am separat-o pe aceasta și le-am considerat pe celelalte drept în mod necesar constituite, în fiecare dintre ele legalitatea și ilegalitatea funcționează ca principiu dihotomic. Așa se pare după cele spuse adineaori. Monarhia, desigur, strânsă în bune reglementări scrise, pe care le numim legi, este cea mai bună dintre toate cele șase; fără legi însă este cel mai greu de suportat pentru buna conviețuire. Mă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lucru se întâmplă atât în pasajul în care Tânărul Socrate încearcă să sară mai multe etape ale dihotomiei, împărțind ființele însuflețite în oameni și animale, sau exemplul Străinului cu împărțirea oamenilor în greci și barbari, cât și la sfârșitul progresiei dihotomice sistematice, când definiția obținută, deși conformă cu metodele adoptate, este nesatisfăcătoare (definirea științei politice ca știința păstoririi oamenilor). Aici este vizibilă limita metodei logice folosite, din faptul că definirea științei politice ca păstorire a oamenilor nu poate fi funcțională, pentru că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adică să fie determinate din punctul de vedere al eidos-ului: „atunci, când întâlnim specia, este obligatoriu să existe și partea acestui lucru pentru care ea este specie: dar nu este deloc necesar ca partea să fie și specie”. Prin intermediul regulii dihotomice și a referinței sale la raportul dintre parte și specie, și la cel dintre parte și întreg, se prezintă, de fapt, principiul ontologic care normează diviziunea: cel al raportului dintre unul-idee și multiplul, raport în care multiplicitatea își menține caracterul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
parte și specie, și la cel dintre parte și întreg, se prezintă, de fapt, principiul ontologic care normează diviziunea: cel al raportului dintre unul-idee și multiplul, raport în care multiplicitatea își menține caracterul definit și determinat. Acestea sunt regulile metodei dihotomice, dar dihotomia, la rândul ei, este o reducție, iar una dintre cerințele oricărei proceduri discursive este să fie eficientă. Străinul ne avertizează la 287b-c că este dificil să se împartă în două artele auxiliare politicii, pentru că o astfel de împărțire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
după numărul lor, numai că aici intervine un element suplimentar: referința la o constituție model și la un regim politic ideal. Clasificarea constituțiilor se face după un criteriu principal, alături de alte trei criterii secundare. Dacă analizăm criteriul din perspectiva metodei dihotomice, putem spune cel mult că el este o extindere a ei: criteriul este cel al numărului guvernanților, iar speciile rezultate sunt trei. Aplicând însă criteriile secundare, vom avea trei dihotomii care separă, fiecare, un tip de guvernare de celelalte două
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lasă deschisă oricui posibilitatea de a „candida” la conducere, chiar mai mult, în cazul mai multor conducători, este mai bine ca ei să fie de caractere diferite (o oligarhie eterogenă). Totodată, determinarea științei sau artei politice, fie ea prin divizare dihotomică progresivă sau prin analogie, nu îl mai privilegiază pe filosof - lucru demonstrat atât de absența termenului de filosof din structura dialogului, cât și de indicația de la început, care trimite la un posibil alt dialog, dedicat filosofului, și care ar completa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
filosofului, și care ar completa un triptic sofist-om politic-filosof. Să înțelegem că există un raport de contrarietate între omul politic și filosof? Bineînțeles, fără o referire concretă în text, aceasta este doar o presupoziție, dar încă de la începutul progresiei dihotomice aria de acțiune a omului politic e foarte strict determinată, astfel încât doar un concept de filosof ca posesor al întregii științe ar mai integra și știința politică; mai degrabă, acesta ar fi un sofist. Distincția se face atunci când știința teoretică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Întrebi, ce idee de dumnezeire pretindeau acești oameni că au?!). * * * Cu toată gravitatea analizării unor abordări antiumaniste, precum și a consecințelor acestora, prezente din plin În tema cărții, demersul intelectual al Mariei Bucur se sustrage oricărui stil inchizitorial, simplificărilor, etichetărilor, logicii dihotomice, tipului de dispute atât de dragi peisajului românesc, chiar și celui actual, Împărțit Între ai noștri și ai lor, Între cei absolut răi și cei absolut buni. Autoarea dezvoltă pe larg, În baza unei documentații inedite și a analizei discursului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mai buni dintr-un anumit domeniu de activitate de indivizii obișnuiți, adică de toți cei care, fără a fi lipsiți de anumite talente, nu se deosebesc cu nimic de masa largă a semenilor. Concepția subiacentă este cea a unei opoziții dihotomice mai mult sau mai puțin precise dintre masă și cei care ies în evidență din mulțime. Domeniul de activitate despre care este vorba îl constituie foarte adesea gestionarea problemelor publice. Așadar, la singular, termenul elită va fi în mod frecvent
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
franceză, Oeuvres complètes, tomul XII, Droz, Geneva, 1968 (prima ediție italiană a apărut în 1916). Definiție restrânsă În afara definiției generale, bazată exclusiv pe un criteriu de excelență, găsim la Pareto și o definiție mai restrânsă, având la bază o simplificare dihotomică a ierarhiei sociale, în care elita este asimilată unei clase sociale. Criteriul de selecție ce permite această asimilare este prezentat cu cea mai mare claritate în Les Systemès socialiste. Pentru aceasta, trebuie ca „oamenii să fie ierarhizați după gradul lor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
societate. Când este folosit în contextul teoriilor cu rezonanță universală din Manifest, termenul clasă se referă la categorii destul de heteroclite („om liber și sclav, patrician și plebeu, baron și iobag, șef de breaslă și meșteșugar”), toate reduse la o opoziție dihotomică („într-un cuvânt: asupritori și asupriți”) (ibidem). Termenul clasă se extinde apoi la Stände, adică la ordinile sau stările Vechiului Regim. Dimpotrivă, în contextul modernității, termenul vizează mult mai precis grupuri caracterizate prin poziția lor în raport cu mijloacele de producție. Așadar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
va mai putea fi în conflict cu munca; dar el nu va fi atunci decât o formă a luptei de clasă care a dispărut, alte forme îi vor lua locul (Pareto, 1903, p. 455). Așadar, găsim la Pareto o opoziție dihotomică ce traversează cursul istoriei și care e la fel de fundamentală ca și opoziția marxistă dintre asupritori și asupriți: opoziția dintre dominatori și dominați sau dintre elite și mase. Dar lupta de clasă va genera neîncetat noi elite, fapt ce permite articularea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Dimpotrivă, simplii posesori de economii sunt adesea persoane „liniștite, fricoase”; schimbarea nu-i entuziasmează, pentru că știu că ei sunt cei care vor plăti oalele sparte (ibidem, § 2232). Această opoziție între ideal și tipic îl conduce pe Pareto către o clasificare dihotomică mai generală. În categoria „speculatorilor”, el include toate persoanele „al căror venit este în mod esențial variabil și depinde de abilitatea lor de a găsi resurse de câștig”: antreprenori, deținători de acțiuni, speculanți din sectorul imobiliar sau la bursă, bancheri
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
rezuma una dintre liniile de argumentare importante ale feminismului perspectival, J. Ann Tickner, una dintre primele și cele mai reputate autoare feministe din relațiile internaționale, afirmă în cercetările sale că universul feminin este unul relațional prin definiție, nicidecum competitiv sau dihotomic. Teoretizarea lumii internaționale dintr-o asemenea perspectivă, relațională, a necesității și inevitabilității raporturilor cu celălalt (stat, organizație, țară vecină) pentru propria existență, prin opoziție cu lumea eminamente conflictuală a teoriilor consacrate, poate avea un impact semnificativ asupra teoriilor și practicii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a fost măsurată folosindu-se un indicator standard pentru studiile de sociologie a religiei: frecventarea bisericii cel puțin o dată pe lună. Atunci când a fost folosit drept variabilă dependentă intr-o analiză de regresie, practica religioasă a fost transformată în variabilă dihotomică, luând valoarea 1, atunci când persoana declara că a frecventat biserica cel puțin odată pe lună. Pentru analiza în dinamică a practicii private am folosit un indicator mai slab: „Aveți momente când vă rugați, meditați sau faceți ceva asemănător?”, variantele de
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal, deține o poziție importantă în Rezistență, iar traseul său este emblematic. În urma sabotării unui convoi german, este rănit și moare. Accentul cade explicit pe exemplaritatea conduitei sale, implicând
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
crea viabil decât în spirit autohton, în baza tradiției, e normal să fie luați drept model acei înaintași prin care s-a exprimat plenar originalitatea națională. Reconsiderând istoria spiritualității românești din perspectivă etnicistă și ortodoxă, gândiriștii clasează personalitățile reprezentative moderne dihotomic: Kogălniceanu, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Pârvan, Goga, de o parte, Maiorescu, I.L. Caragiale, Lovinescu, Zarifopol, Ralea, de alta. Cei dintâi reprezintă, în viziunea lor, spiritul constructiv, elanul creației pornit din zonele cele mai adânci ale ființei neamului, ceilalți - spiritul critic, sceptic
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ale comunității respective, așa cum s-au afirmat ele În diferite momente istorice. În acest sens, afirmația autorului francez că „memoria noastră se bazează cu adevărat nu pe o istorie Învățată, ci pe o istorie trăită” trebuie Înțeleasă ca o afirmare dihotomică a priorității faptului trăit. Ea este totuși Întru câtva excesivă, câtă vreme orice comunitate Își familiarizează propriii membri cu versiunea elaborată și acceptată de majoritatea membrilor acelei comunități (sau a celor mai influenți dintre ei), recomandându-se, prin urmare, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin fond și mai cu seamă prin armonie” (Eminescu, poet universal, 1941). Somnoroase păsărele de Eminescu și Booz endormi de Victor Hugo, supuse aceleiași „critici integrale”, devin pretexte pentru interminabile exemplificări analitice. Există în Știința literaturii sute de clasificări, diviziuni dihotomice, trihotomice și de alte tipuri. Se disting aici, teoretic, capodopere din punctul de vedere al desăvârșirii elementare, primitive, clasice, manierate. Originalitatea subiectivă se divide în superficială, necompletă, adâncă, iar originalitatea plastică în genuină, perfecționată, calculată etc. Imaginile sunt la rândul
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
în valoare ceea ce prestigiosul istoric al literaturii franceze numea „opiniile, impresiile, formele personale de gândire și de sentiment, pe care le-a determinat contactul imediat și perpetuu cu operele”. Interesat de documente de arhivă, monografistul român privea lucrurile în perspectivă dihotomică (viața și opera), punându-se „la curent cu cercetările noi”, valorificând fapte biografice și bibliografice, surse de tot felul, pentru ca în lumina lor să confrunte, să rectifice interpretări anterioare sau să revină asupra propriilor afirmații; studiile despre Alexandrescu și Negruzzi
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
războaiele dintre bizantini și persani, chiar dacă interesul său nu depășește granițele imperiului (spre deosebire de ceea ce face Sozomen). În primele trei cărți care cuprind evenimentele din sfera istoriei civile a Orientului și a Occidentului, în afară de istoria Bisericii, narațiunea lui Evagrie rămâne oarecum dihotomică, oscilând între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sunt mai omogene și conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, fără îndoială amplă și senină, însă stilul e agreabil și tinde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pot fi individualizate povestiri autonome și secvențele interludiu, vide sub raportul epicității, formalizate prin reluări și transformate în intervale de repaus. Scriind sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându-l mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
problemă nu numai răspunsuri de „da” și „nu”, ci păreri complexe, puncte de vedere care nu sunt neapărat mutual exclusive. E adevărat că sondajele electorale sunt proiectate - din motive de cost și procedură a alegerii electorale -, în general, pe modelul dihotomic și al variantelor în raport de exclusivitate, dar o tratare analitică a opiniei unui public trebuie să aibă în vedere multitudinea părerilor. Înregistrând intensitatea și direcția opiniilor, se constată cum publicul se grupează în jurul unor puncte de vedere, de foarte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]