586 matches
-
plus protecția sa față de eventuale oprimări. Și aceasta a fost situația majorității satelor din partea de sud a Moldovei intrate în stăpânire boierească ori mănăstirească. Că o astfel de stăpânire și dreptul de folosință decurgeau din obligația de a plăti prin dijmă, ne convingem urmărind surse documentare ce oglindesc asemenea situații. Sunt cazuri când chiar dregători în funcție nu se pot sustrage de la obligația dijmei atunci când folosesc structuri aflate în stăpânire ce implică o anume dependență. De exemplu, pe 20 aprilie 1712
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mănăstirească. Că o astfel de stăpânire și dreptul de folosință decurgeau din obligația de a plăti prin dijmă, ne convingem urmărind surse documentare ce oglindesc asemenea situații. Sunt cazuri când chiar dregători în funcție nu se pot sustrage de la obligația dijmei atunci când folosesc structuri aflate în stăpânire ce implică o anume dependență. De exemplu, pe 20 aprilie 1712, domnul Nicolae Mavrocordat împuternicește pe egumenul mănăstirii Neamțului, stăpân în satul Piscul din ținutul Tecuci, cu dreptul de „a lua a zecea din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca „nimenea să nu fie scutit, nici Ivan căpitanul”. Este demn de subliniat faptul că un dregător cu răspundere la hotarul țării încercând ea eludeze obiceiul, legea țării, în domeniul dreptului de folosință și să nu plătească „a zecea”, adică dijma, plus adetul, nu este exceptat în cazul de față, aceasta fiind regula stabilită din străvechime. Se poate constata de aici și faptul că oamenii obligați la dijmă, în schimbul dreptului de folosință, nu pot fi asimilați categoriei vecinilor. Iar cele mai multe sate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
țării, în domeniul dreptului de folosință și să nu plătească „a zecea”, adică dijma, plus adetul, nu este exceptat în cazul de față, aceasta fiind regula stabilită din străvechime. Se poate constata de aici și faptul că oamenii obligați la dijmă, în schimbul dreptului de folosință, nu pot fi asimilați categoriei vecinilor. Iar cele mai multe sate dependente de o stăpânire boierească sau mănăstirească din Moldova nu au fost populate cu vecini, situația fiind aceasta și pentru satele de pe teritoriul comunei Umbrărești. Ele, satele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe teritoriul comunei Umbrărești. Ele, satele, înstrăinindu-și dreptul lor de autoconducere prin obște în schimbul unei sume de bani sau altă înlesnire de la o autoritate, nu deveneau sate locuite de vecini, ci, pur și simplu, se îndatorau să dea a zecea = dijma și să efectueze stăpânului anumite munci gratuite, datorându-i și ascultarea corespunzătoare în tot ce-i va învăța, adică le va cere sau porunci, dar tot după reguli ancestrale adaptate pe parcursul timpului intereselor celor puternici. Deosebirea ce exista între țăranii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și defavorabilă pentru săteni, a fost aceea ce documentul a legiferat sub termenul de slujbă obișnuită, dar care „slujbă să o facă cu nartu, 24 de zile de om într-un an, ori la ce lucru să va pune, și dijmă să dea de pe moșie” (subl. I. S.). De acum înainte se instituie clasica stare a țăranilor clăcași din toate satele aservite. Condițiile de muncă și de viață ale acestora devin tot mai apăsătoare printr-o serie de zise așezăminte, cum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu prea puțin folos și slujbă” de la locuitorii care produc, zic ei, „mai multă pagubă de vreme că numai cât calcă și lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace (nesiliți, I. S.) și precum se cade, nici dijma semănăturilor o dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină ceea ce ei voia/u/ pentru dijmă, care și aceea mai de multe ori acolo se prăpădește, neavând știre stăpânul moșiei [...] socotința noastră într-aceat chip
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace (nesiliți, I. S.) și precum se cade, nici dijma semănăturilor o dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină ceea ce ei voia/u/ pentru dijmă, care și aceea mai de multe ori acolo se prăpădește, neavând știre stăpânul moșiei [...] socotința noastră într-aceat chip este: de vreme că acum ne-am învrednicit a câștiga statornicia acea dorită a stării și a stăpânirei fără a fi îngrozite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a fi îngrozite inimile lăcuitorilor de prefaceri și strămutări (era după războiul ruso-turc dintre anii 1768-1774) nu le va cădea cu greu ca să lucreze la stăpânii moșiilor, pe care se hrănesc și se chivernisesc, din zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face întăi știre stăpânului moșiei, ca să trimită să-și ia dijma” (subl. n.). Am văzut cum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face întăi știre stăpânului moșiei, ca să trimită să-și ia dijma” (subl. n.). Am văzut cum în actul din 1749 se menționa ca obligație slujba, obișnuită, ceea ce ar fi trebuit să însemne respectarea vechilor reglementări cutumiare. De fapt și de drept, acestea sunt acum înlocuite, mărindu-se cuantumul și obligându-i
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Un document în acest sens a fost emis pe timpul domnului Alexandru Moruzi (1792; 1802-1806). În el observăm prevederi care agravează situația țăranilor clăcași față de perioada precedentă. Deoarece obligația de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită să-și ia dijma” este transformată în datoria sătenilor de „a o strânge și a o căra la arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ia dijma” este transformată în datoria sătenilor de „a o strânge și a o căra la arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un vechil al său. Iată ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un vechil al său. Iată ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-o mărturie consemnată într-o carte domnească din 12 august 1752, dar cu trimitere în urmă, mărturie dată de un bătrân, spre
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vremea marelui vornic Lupu Costachi, deci înainte de 1716, anul morții sale; „am fost de față - zice bătrânul - când au venit Lupu vornic de a strâns cară; și caru lui încă l-au luat înpreună cu dânsu de ș-au strâns dijma până în Prut; întrebându-l dar mai înainte de ce nu mergi să dijmuiești ? El cu gura sa au răspuns că mai înainte n-are treabă”, căci nu este stăpânirea sa. Se înțelege din textul reprodus că marele vornic participa direct la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Prut; întrebându-l dar mai înainte de ce nu mergi să dijmuiești ? El cu gura sa au răspuns că mai înainte n-are treabă”, căci nu este stăpânirea sa. Se înțelege din textul reprodus că marele vornic participa direct la adunarea dijmei de pe câmp, ceea ce nu vor mai face boierii de mai târziu. Nu e sigur că lucrurile se petreceau aidoma pretutindeni, dar regula exista din moment ce un mare dregător o practică, iar țăranul o mărturisește. Mai avem un exemplu menționat documentar privind
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vor mai face boierii de mai târziu. Nu e sigur că lucrurile se petreceau aidoma pretutindeni, dar regula exista din moment ce un mare dregător o practică, iar țăranul o mărturisește. Mai avem un exemplu menționat documentar privind modul de încasare a dijmei dintr-o recoltă de păpușoi pe anul 1841, de pe moșia Torcești, cu abaterea de la obicei și comitere de abuz. Situația rezulta din reclamația locuitorilor Constantin și Toader Popa împotriva arendașului moșiei „dumisali Eni Mihail”. Țăranii se plâng că, după ce au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
locuitorilor Constantin și Toader Popa împotriva arendașului moșiei „dumisali Eni Mihail”. Țăranii se plâng că, după ce au lucrat „cu toți locuitorii zilele boierescului după ponturi, încă și mai mult numai pe ei arendașul i-a obligat și forțat să culeagă dijma în mijlocul păpușoilor noștri undi să faci o mulțime de stricăciune cu carul. Iară noi numai atâta am zis: ca să culegem dijma din capitili bucăților, precum esti obiceiul”, motiv pentru care au fost bătuți, cerând acum să li se facă dreptate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
zilele boierescului după ponturi, încă și mai mult numai pe ei arendașul i-a obligat și forțat să culeagă dijma în mijlocul păpușoilor noștri undi să faci o mulțime de stricăciune cu carul. Iară noi numai atâta am zis: ca să culegem dijma din capitili bucăților, precum esti obiceiul”, motiv pentru care au fost bătuți, cerând acum să li se facă dreptate. Abuzurile erau mai vechi, dar ele iau amploare și devin frecvente datorită și generalizării, aproape, a fenomenului arendășiei, datul moșiilor de către
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
împroprietăriți. Diferența la procente reflectă aceeași situație. Altă prevedere a Legii din 1864, cea mai importantă prin consecințele sale sociale, a fost cea de la art. 10 prin care „Se desființează odată pentru totdeauna și în toată întinderea României, claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de meremet, carele de lemne, și alte asemenea sarcine, datorite stăpânilor de moșii sau în natură sau în bani...”, în schimbul unei despăgubiri după cum urmează: - 133 lei cel cu 4 boi și o vacă; - 100 lei și 24 parale
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
despăgubiri după cum urmează: - 133 lei cel cu 4 boi și o vacă; - 100 lei și 24 parale cel cu 2 boi și o vacă; - 71 lei și 20 parale cel numai cu o vacă. Sumele reprezintă „răscumpărarea clăcei și a dijmei și a celorlalte sarcini”, iar nu plata sau răscumpărarea terenului, dovadă incontestabilă a faptului că boierii nu cumpăraseră pământul ca valoare în sine, ca obiect al muncii, pe care cei cel lucrau îl aveau, ci ei au cumpărat o cotă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu care suntem împovărați de către boierii de moșii. Vroim să scăpăm, să ne răscumpărăm de robia în care suntem”. Aceasta era chintesența jalbei lor ce-și va găsi rezolvarea abia în 1864. Am insistat asupra problemei privind desființarea clăcii, a dijmei și a celorlalte numeroase obligații, precum și asupra mobilului răscumpărării lor prin sumele stabilite prin lege, din dorința noastră de a putea constata oricine care a fost situația creată după 1864 și de a găsi explicația sentimentului de mare bucurie și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mod practic, căci aveau informații doar din actele și prin vătafii ori arendașii de pe moșie. Ei s-au mulțumit să folosească aceeași mână de lucru ieftină a țăranului, cu uneltele și mijloacele lui de lucru rudimentare, tot pe bază de dijmă. Iar plaga mai veche, care era arendășia, a luat o și mai mare extindere în ultima partea a secolului al XIX-lea și începutul celui următor, creându-se adevărate trusturi arendășești. Sistemul a fost favorizat prin legile în domeniu ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
trăit și au muncit „înainte de război ponturile boierești” la arendașii moșiilor Umbrărești (Traian Cristescu) sau Torcești (C. Bușilă). Părinții și vecinii noștri, urmași de răzeși, relatau sărbătoarea când se adunau și își depănau amintirile și trăirile despre calvarul lucrului în „dijmă” la boieri. De pildă, trebuia să plece tot satul de pe la miezul nopții la recoltatul porumbului pe Valea Lupei, o distanță între 6 și 9 km de sat, se întorceau spre seară cu carele încărcate la „leșile boierești” (expresia le aparține
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
situații, despre care am mai vorbit. Prezentăm mai jos câteva pricini între răzeșii umbrăreșteni, interesante prin unele date cu valoare istorică locală și nu numai. În 1832 februarie 4, Ion Trușan reclamă pe Diaconu Darie pe motivul că-i „cere dijmă”, deși locuiește - scrie Ion Trușan - „de mic copil și are moșie din vechi bătrâni”, fără să fi fost supărat cândva „nici cu o ceriri de dijmă sau altă asupriri”. El își revendică dreptul de stăpânire în virtutea faptului că e băștinaș
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1832 februarie 4, Ion Trușan reclamă pe Diaconu Darie pe motivul că-i „cere dijmă”, deși locuiește - scrie Ion Trușan - „de mic copil și are moșie din vechi bătrâni”, fără să fi fost supărat cândva „nici cu o ceriri de dijmă sau altă asupriri”. El își revendică dreptul de stăpânire în virtutea faptului că e băștinaș și „la cheltuiala moșii am tras împreună analogul ce m-au agiuns pe 10 stânjeni din bătrânul Manea cu toți ceilalți răzăși.” Până la urmă, cei doi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]