648 matches
-
Cathedral (1658), societ??ile savante (Societatea Anticarilor, 1707) ?i revistele: �Archeologie� (1770). Acest medievism, care preg?te?te lucr?rile de istorie ale secolului al XIX-lea despre Evul Mediu, conduc, c?tre 1750, la o arhitectur? pitoreasc?. H. Walpole, diletant cultivat, pune s? i se construiasc? Strawberry Hill (1753), un conac �gotic� imit�nd cu rigurozitate Antichitatea. W. Beckford, personalitate singular?, purtat de gustul ?i de misticismul s?u, �i comand? lui J. Wyatt, cunoscut pentru eclectismul s?u virtuos
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
episoade de Emil Tișca). La sectorul critic figurează mai multe intervenții ale lui Ion Corbu (iscălite IC), cu privire la ideile expuse de Oct. C. Tăslăuanu în articolul Două culturi. Se acordă un spațiu important manifestărilor culturale și teatrale locale, reprezentațiilor de diletanți, ca și activităților Astrei, precum adunarea de la Bistrița din 1907, la care a participat și poetul O. Goga. Se publică frecvent folclor, de pildă texte despre obiceiurile locale Gogea și Cununa, iar câteva balade despre Avram Iancu editează Th. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289183_a_290512]
-
cultuală care se adaugă semnificației strict culturale printr-o deliberată asimilare În spațiul discursului fondator a ctitoriilor lui Ceaușescu 18. Termenul ctitor mai are un merit: el unește de fapt două dimensiuni ale personalității lui Ceaușescu, un bovarism latent al diletantului, dorința de a fi nu numai În centrul atenției, ci și Într-un club select, al intelectualilor, al artiștilor, dublat de caracterul fondator al inițiativelor lui, de sentimentul că posedă această forță de a construi după propriile sale planuri. În
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în Biserică, necesară pentru bunăstarea imperiului. Deși recunoștea autoritatea Bisericii romane în materie de credință, s-a considerat de fapt îndrumătorul și legislatorul Bisericii. De aceea, nu s-a ocupat de teologie ca un teolog mai mult sau mai puțin diletant care își elaborează propria opinie, ci cu scopul de a pune la punct teologia oficială menită să constituie osatura întregii legislații imperiale. El a făcut din neocalcedonism teologia oficială a imperiului. Așa cum am văzut, una din trăsăturile acestui curent este
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
părintele arheologiei românești” i se potrivește așadar, cel mai bine portretul creionat de marele exeget și istoric literar Pompiliu Constantinescu, care scria în „Viața literară” despre Vasile Pârvan că a fost „un muncitor fără pereche,într-o lume de cărturari diletanți și neconvinși, de mediocrități satisfăcute sau de fraudatori ai ideii.”29 Era, în fond „un elogiu al devoțiunii pentru idee, al autenticității și activismului”30, întru totul meritat la capătul unei vieți scurte, dar bogată în proiecte mărețe și în
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
teatrului. Debutează cu versurile Murăș, Murăș, apă lină și Cântec păstoresc, scrise în 1835 pentru o reprezentație a teologilor din Blaj. Deși modeste, ele au acorduri grave, caracteristice poeziei ardelene ce prevestește apariția lui O. Goga. Tot pentru spectacolele de diletanți compune Suspinul, prolog la piesa Inimile mulțămitoare, reprezentată în 1838 la Brașov, iar în 1891 alcătuiește alte două piese ocazionale, interpretate la Școala civilă de fete a Astrei, din Sibiu. Cu toate că nu avea vocație de autor dramatic, ispita teatrului pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
de crezut că o astfel de carte va trece neoservată În Franța- și, după asta, În lume. Ar fi un prea mare nenoroc”. Cu o zi În urmă, la Institutul de Civilizație Indiană, când a prezidat o conferință a unui diletant despre „yoga vedantină” (Împreună cu Paul Masson-Oursel și Jean Filliozat)1. El arată astfel că nu și-a uitat nici un moment acel Postscriptum (din 1942?) la care foarte puțini au avut acces, poate chiar mai puțini decât cei care au putut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
economică prin această temă, cu rezultatele pozitive care se cunosc -, apoi, Într-o mai mică măsură, Ungaria și Bulgaria, fără să menționeze exemplul românesc 1. Acesta din urmă are o caracteristică de netăgăduit: a fost cel mai fragmentar și mai diletant studiat, pentru că opțiunea occidentală a culturii române este adeseori, În proporții deloc de neglijat, o refulare mecanică și metonimică dacă nu În Întregime a Orientului, În tot cazul a problemelor specifice tacite ale frontierei cu Asia. În schimb, Monica Spiridon
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-i, adevăru-i?” (M. Eminescu, I, 103) • constituenți sintactici (propoziționali sau infrapropoziționali), purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice caracterizate prin dublă (multiplă) realizare: „Actorii cari au dat concursul lor în această piesă sunt în mare parte diletanți ori începători, încât nu s-ar fi cuvenit ca Dl. Milo să se înconjure cu ei.” (M.Eminescu, Despre cultură, 196) $diletanți/ începători: nume predicativ care realizează, succesiv, în complementaritate cu verbul copulativ sunt, funcția de predicat descriptiv$$, „Ș-apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizate prin dublă (multiplă) realizare: „Actorii cari au dat concursul lor în această piesă sunt în mare parte diletanți ori începători, încât nu s-ar fi cuvenit ca Dl. Milo să se înconjure cu ei.” (M.Eminescu, Despre cultură, 196) $diletanți/ începători: nume predicativ care realizează, succesiv, în complementaritate cu verbul copulativ sunt, funcția de predicat descriptiv$$, „Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi...” (M. Eminescu, I, 38) $subiect$$ „Și în farmecul vieți-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nostalgia evaziunilor în fantastic, rechemând vârsta de aur a universului infantil:”mi-e dor de cerul mistic al vârstei de copil.” S-ar bănui o secretă, vagă aspirație de transcendent, comună romanticilor, sau poate mai curând un joc literar de diletant subtil, comunicările mistice neacordându-se cu o natură prin excelență extrovertită. Eroul faustic apare în poemul Geniul, o palidă replică a temei prometeice din vasta arie a tratărilor romantice; apropieri s-ar putea face cu Hyperion al lui Keats. Povestea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
public. Ele probează că pintre părinții noștri existau spirite cultivate distinse ce simțeau nevoia de a-și lua zborul în sfera ideilor înalte, însă nu erau seduse de prestigiul gloriei; căci lipseau mijloacele publicității. Poeții scriau pentru mulțămirea lor, precum diletanții fac muzică în singurătate și nu se îngrijeau de soarta manuscriselor. Consecința inevitabilă a multora asemenea nepăsări a fost perderea multor din autografe, care după moartea autorilor au servit a acoperi gavanoasele cu dulceți 78. Conotațiile pozitive ale acestui tip
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fac muzică în singurătate și nu se îngrijeau de soarta manuscriselor. Consecința inevitabilă a multora asemenea nepăsări a fost perderea multor din autografe, care după moartea autorilor au servit a acoperi gavanoasele cu dulceți 78. Conotațiile pozitive ale acestui tip "diletant" de dedicație poetică (plăcere, schimbare liberă a profilului activității, refuz al specializării) sunt dublate de note negative: risipă vitală, exprimare de sine posibilă, dar niciodată împlinită. Regimul acestei creativități particulare constă în ceea ce poetul a făcut și s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lui Philipp Mainländer, care concepe creația lumii și evoluția universului ca pe un fel de "autocadaverizare a lui Dumnezeu". Acești trei gânditori au format o adevărată "școală a pesimismului" și au transformat conceptul respins inițial ca "intuiția barocă a unui diletant original" în desemnarea unei "forțe vii" a culturii vremii, într-o Weltanschauung demnă de luat în seamă. În acești termeni s-a exprimat Eduard von Hartmann (1880) făcând un prim bilanț al mișcării. Pentru influența pe care a avut-o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-ului românesc postbelic. Obține, în 1972, prestigiosul premiu al Societății Europene de Science-Fiction (ESFS Award), pentru romanul Vă caută un taur. Totuși, F. nu este în mod exclusiv un autor de cărți SF: mai puțin perseverent, considerându-se un „etern diletant” și un „jucăuș”, de fapt un spirit plin de neastâmpăr, aflat permanent în căutarea unor noi „provocări” tematice, tehnice, stilistice, el se manifestă și ca dramaturg, cu mare succes de public și de critică. Semnează, în anii ’60-’70, noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă”. Singularitatea acestui scriitor mult timp controversat și contestat vine din aceea că, autor al unei capodopere a teatrului nostru istoric, Vlaicu Vodă (1902), restul producției lui literare pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
fluiditate, iar plasticitatea limbajului e pusă în evidență de rime interioare și întorsături de frază, de cele mai multe ori generate de folosirea expresiilor populare. Două piese într-un act, După teatru și Un trandafir în livrée, incluse în repertoriul teatrelor de diletanți din Transilvania, sunt comedii de situație. Coleg de clasă și, apoi, de universitate cu Mihai Eminescu, Ș. a publicat în 1914 un volum de amintiri despre marele poet, carte dintre cele mai serioase și documentate din câte s-au scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
esperanto, înseamnă că eu, în cei douăzeci de ani de prietenie a noastră, n-am fost în stare nu doar să mă fac respectat de ea, dar nici măcar s-o fac să înțeleagă că nu sunt nici un poet nebun, nici un diletant cretin, dar ea putea cel puțin să citească articolele mele pe tema aceasta. Pentru că așa ar fi observat că este, cel puțin ad litteram, de acord cu mine, adică este împotriva formelor retorice de luptă pentru legalizarea avortului și că
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Marsico? În primul rând, au făcut aceeași inferență pe care am văzut-o la Natalia, adică au făcut un proces greșit (și intenționat, precum lupul cu mielul) intențiilor mele, atribuindu-mi un argument la care numai un „nebun” sau un „diletant cretin” ar putea recurge. În al doilea rând, au izolat „starea de spirit” cumplit de dureroasă care poate să fi influențat atitudinea mea referitoare la avort (faptul că am amintit că avortul este un delict, chiar dacă practica sfătuiește să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe clerici vacantes bătând drumurile. Scriitorul este sau un cleric, sau un cărturar, sau un cântăreț, un recitator, un menestrel. Dar chiar și regi ca Venceslav al II-lea al Boemiei sau Iacob I al Scoției sunt acum poeți - amatori diletanți. În germanul Meistergesang, meșteșugarii sunt organizați în bresle poetice, care practică poezia ca o meserie. O dată cu Renașterea, a apărut un grup de scriitori relativ independenți, umaniștii, care uneori rătăceau din țară în țară oferindu-și serviciile diferiților patroni. 138 Petrarca
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
France, Paris, 1953, p. 237. La începutul domniei lui Carol al II-lea Locke este cucerit de acesta datorită curtoaziei sale, promisiunilor făcute și luptei sale îndelungate împotriva lui Cromwell; dar, la scurt timp, regele se dovedește a fi un diletant. Vezi Bastide, John Locke, ses théories politiques, p. 16. 83 Vezi Locke, Al doilea tratat, §§ 201-202, pp.180-181. 84 Vezi Bastide, John Locke, ses théories politiques, p. 47. 85 Vezi Locke, Al doilea tratat, §§ 223-224, p. 193; § 239, pp. 203-204
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sociolog care s-a concentrat în primul rând pe fenomene economice". Weber însă s-a considerat în primul rând economist și doar angajat instituțional în sociologie, cu scopul declarat de a da rigoare metodologică unei discipline în formare dominată de diletanți. Swedberg consideră că Weber a încercat să medieze între economistul de analiză și istoricul economiei și, uneori, să îi depășească. Sociologii au fost mereu dornici să-l atașeze pe Weber colectivității lor profesionale, în timp ce, mai ales după război, economiștii liberali
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
sa arhivă se păstrează la King’s College din Londra. Textele strânse în Notații critice au, așa cum mărturisea autorul într-un cuvânt înainte, o „impetuozitate tinerească”, apelând masiv la ironie și sarcasm. Cum însă ținta lor - de exemplu, prezumțiozitatea unor diletanți - este facilă, comentariile constituie mai degrabă un exercițiu de virtuozitate. Ulterior G. renunță la critică, mulțumindu-se să prezinte onest cărți de valoare recunoscută, adeseori din literatura universală. Pasionat cu adevărat de muzică, ajunge cu timpul să scrie cronici de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
întîrziat de o formă de obtuzitate, cultivată cu aroganță "de spiritele academice și de profesori (die Akademici und Professoren): este vorba despre retragerea trufașă în specializarea cea mai îngustă profesional, adică mai mărginită intelectual și aruncarea discreditului social asupra interesului diletant, adică îndrăgostit de cultură, în general" (Discernămîntul modernizării, Ed. Humanitas, Bucuraști, 2004, p.154). Dogmele academice nu slujesc adevăratul spirit științific, acesta fiind deturnat spre un utilitarism și un pragmatism de fațadă. De aceea avem nevoie de o nouă paradigmă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în Biserică, necesară pentru bunăstarea imperiului. Deși recunoștea autoritatea Bisericii romane în materie de credință, s-a considerat de fapt îndrumătorul și legislatorul Bisericii. De aceea, nu s-a ocupat de teologie ca un teolog mai mult sau mai puțin diletant care își elaborează o opinie proprie, ci cu scopul de a pune la punct teologia oficială menită să constituie osatura întregii legislații imperiale. El a făcut din neocalcedonism teologia oficială a imperiului. Așa cum am văzut, una din trăsăturile acestui curent
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]