311 matches
-
pentru clasele secundare. Membru al secției literare a Societății Științifice și Literare din Iași, fusese și membru al Junimii. Ca publicist, S. e cam risipit (se ocupă de chestiuni de arhitectură, de istorie ș.a), ceea ce îi dă în vileag diletantismul. A scris și câteva proze (istorisirea naivă Cuibul cocoveicilor, înrâurită de N. Gane, și Cei de pe urmă osândiți la moarte). Împreună cu H. Tiktin începuse un dicționar român-francez-german. Cunoscător al limbii grecești, tălmăcește în 1879 cartea a patra din Istoria lui
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
care umple vidul paideutic al specialistului modern este, de cele mai multe ori, „cultura de masă”. Specialiștii care dispun de o solidă cultură generală sunt din ce în ce mai puțini. Cei mai mulți cad victimă celor două erori capitale ale pedagogiei moderne: demonizarea „erudiției vane” și satirizarea „diletantismului” cultural, la care se poate adăuga și apologia „specialistului” (care nu este rea în sine, dar dăunează formării integrale a personalității specialistului, contribuind la transformarea lui în „om unidimensional”). Specialistul epocii moderne - format în perioada postbelică - trebuie adăugat seriei de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Comenius, sub formă de reproșuri, câteva dintre năzbâtiile care s-au infiltrat în teoria și practica pedagogică, de când pedagogia l-a dat uitării pe marele vizionar. Cele mai frecvente sunt legate de idealul erudiției, de cultul specialistului și de disprețuirea diletantismului. Ideea că idealul erudiției a devenit irealizabil în zilele noastre, din cauza multiplicării cunoștințelor, pare cea mai stupidă. Nici un mare erudit nu a stăpânit toate cunoștințele existente - nici măcar Aristotel, Pico della Mirandola sau Comenius însuși; ei au stăpânit multe cunoștințe și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nenorocire. Cuvântul diletant vine de la verbul străbun dileto, -³re, ³vi, -³tum, care înseamnă „a iubi”, „a respecta”, „a admira”. Diletantul iubește, respectă, admiră regiunile și acele domenii culturale în care nu este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist să fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul erudiției s-ar putea realiza tocmai prin această fericită îmbinare. Înțeleg prin erudit un specialist excelent într-un domeniu oarecare ce se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
privitoare la iluminismul românesc sunt cele mai concludente, deoarece aici calitățile cercetătorului se manifestă deplin: el merge întotdeauna la izvoare, caută să aducă date inedite, să corecteze aserțiuni și informații intrate în uz, să demoleze false gloriole, luptându-se cu diletantismul unor istorici literari. Latura polemică este poate cea mai fascinantă, deoarece specialistul e dublat de un polemist împătimit, cu vorbe de duh memorabile, rămase în istoria nescrisă a vieții academice clujene și mai ales în memoria generațiilor de studenți care
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
numărul de publicații cu profil strict sociologic. Alături de sociologii din generația de dinainte de război sunt atrași și cercetători din disciplinele Învecinate, mai ales din filosofie, care publică lucrări teoretice generale și epistemologice, multe dintre ele caracterizate, inevitabil, printr-un anumit diletantism. Se produce o explozie a publicațiilor: 211 publicații În medie În anii 1969-1973, vârful plasându-se În 1971 (Costea, Larionescu, Ungureanu, 1983). Etapa a patra: remarginalizarea sociologiei - 1974-1989 În 1973 se produce o reorientare ideologică bruscă a conducerii de partid
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1989, numeroase departamente sau facultăți de ,,etnografie” sau ,,etnologie” din regiune Își vor schimba titulatura În favoarea ,,antropologiei”, fenomen descris ca o ,,modă” (cf. Vesna Godina, Slovenia, A. Bitušíková, Slovacia), ca ,,magie” (cf. P. Skalník, Cehia) sau, pur și simplu, ca ,,diletantism” (cf. G. Geană, România). Dincolo de preferințele terminologice și de tribulațiile naționaliste ale acestora, practica antropologică central, și est-europeană Își află Însă și Însemnate repere epistemologice. Opțiunea pentru anthropology at home (În raport cu anthropology abroad) este, În acest sens, relevantă fie pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Perpessicius, un domeniu pe cât de fertil din punct de vedere al producției literare, pe atât de dificil din perspectiva categorizării și interpretării: arheologia literară. Într-o critică literară dominată încă de „impresionism” și, de prea multe ori, de superficialitate și diletantism, abordarea lui O., fundamentată pe frecventarea asiduă a manuscrisului operei și pe definirea atentă a conjuncturii literare și sociale în care aceasta s-a născut, apare ca un demers critic substanțial și mai ales necesar. În concepția autorului, arheologia literară
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
lui Sisif, „Cuvântul”, 1995, 2; Ștefan Borbély, Marino europeanul, APF, 1995, 8; Gheorghe Crăciun, Homo europaeus, VTRA, 1995, 10; Titu Popescu, „Pentru Europa”, „Observator” (München), 1995, 2-4; George Pruteanu, Râsul în cer și pe pământ, „Dilema”, 1996, 186; Victor Neumann, Diletantism sau profesionism, F, 1996, 9; Joseph Croitoru, Die grosse Sehnsucht nach dem Westen, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 1996, 256; George Pruteanu, Careu de ași, „Dilema”, 1997, 216; Radu G. Țeposu, Criza ideii de literatură, „Cuvântul”, 1997, 3; Constantin M. Popa, Vocația
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
să recunoască vastitatea necunoscutului, suferă emoțiile întâmpinării celuilalt. Asediat de atâtea noutăți, cititorul preocupat de adevăr și cunoaștere nu poate fi ademenit de silogistică, în timp ce maratonul descoperirilor geografice anunță o altă victorie în fiecare decadă. În eseu se găsește ecoul diletantismului primelor receptări ale noului sau bizarului. Cel puțin în Occident, o mult mai severă economie a temporalității creditează alt metabolism al intersubiectivității. Drept dovadă, arta portretisticii este una dintre cele mai importante beneficii ale noilor deschideri spre anonimatul atâtor continente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
recenzii și cronici literare propriu zise. Înainte vreme «recenzia» era un termen clasic, În care actul critic se strecura din Întâmplare și În formule aproximative, nota dominantă rămânând povestirea, rezumarea, colorată de lirisme dubioase, a cărții. «Recenzia» era refugiul tuturor diletantismelor și capriciilor impresioniste. Pentru publicul cititor actual, recenzia este Însă un mijloc de informație culturală, superior buletinului bibliografic sau fișei de lectură. Ea se complectează cu datele acestora din urmă, dar trebuie să le depășească prin comentariul textului propus. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
directorul Revistei de Filosofie și știa probabil să se poarte în așa fel încât să nu trezească nemulțumirea tinerilor. Va trebui să recunoaștem că în trecut, ca și astăzi, afirmarea unui climat în care semnalarea și sancționarea scăpărilor, gravelor inconsecvențe, diletantismului și superficialității să nu țină seama de persoană este afectat de incapacitatea de a trage o linie clară de despărțire intre relațiile personale și obligațiile pe care le impune conștiința profesională. Așa se face că îl iubim pe Platon mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
declarat și chiar excesiv, prin concepția autonomiei esteticului amplu teoretizată, prin receptivitatea la formele noi ale romanului (Dostoievski, Proust, Gide) și la poezia ermetică (Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei. Dar Paul Zarifopol era un moralist, un scriitor de idei, un estet, în sensul cel mai bun al cuvântului, aplicat mai ales la fenomenul european. Criticul și istoricul literar al publicației avea
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Oliveira Salazar era, la Coimbra, un profesor european, un savant care voia să se mențină la nivelul colegilor săi din universitățile franceze, germane sau engleze. În foarte multe științe, Portugalia - ca atâtea alte țări mici - n-a depășit încă stadiul diletantismului. Popor înzestrat cu admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă sau printr-o primejdioasa tendință către diletantism. Salazar - care-și propunea pe atunci să facă oameni noi, și-și va propune într-o zi să modifice structura întregii nații - voia să lupte, mai ales în sectorul universitar, împotriva acestei slăbiciuni de care suferea știința țării sale: superficialitatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
I, 21, 28-32; II, 2, 23-24, II 12, 2-6) și referirea la problemele analizate anterior (I, 13, 5; II, 17, 4) sau ce vor fi analizate (II, 14, 14). 3.4.3. Dezavantajele acestei abordări sunt, pe de o parte, diletantism, datorită tratării superficiale a unor probleme (e.g. teoria elementelor, mișcarea astrelor) sau a simplificării radicale a materialului aflat la dispoziția lui, pe de alta, repetarea inutilă a unor informații deja prezentate sau elementare și nenecesare (I, 21, 3-4; II, 6
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
e îngăduit să vezi, să cunoști; fericirea are nevoie de ignoranță și de acceptare pentru a dura; punînd-o sub o lumină puternică, o alungi... "Copilării", vor bombăni specialiștii, încredințați că acest mod de a te apropia de antichitate ține de diletantism. Poate. Nu neg. Aș putea să replic, desigur, că noi, diletanții, nu reușim să distingem, poate, lucruri bătătoare la ochi, în schimb vedem, uneori, ce n-au văzut domnii specialiști. Schliemann a probat-o cu strălucire. Dar sunt gata să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a demodat. Romanticii, câți mai sunt, devin specialiști în romantism. Iar diletanții intră în politică, dacă vor să aibă succes, fiindcă în politică diletantismul se transformă din handicap în șansă. "Ce mare nevoie ar fi de un Socrate, azi! exclamă N. Căci lumea e plină de indivizi mediocri care își închipuie că nu ești inteligent dacă nu ai certitudini". Un Socrate și-ar bate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ascultă, acesta fiind și motivul pentru care Biserica acceptă în cadrul liturgiei arta sunetelor. Când în spatele unei compoziții nu există o competență și o pregătire muzicală adecvate, se cade de la sublim la banal; or, liturgia nu este locul improvizației și al diletantismului, din respect față de misterul care se celebrează. Alături de celelalte trăsături, ea trebuie să fie și universală, adică să aibă acele trăsături generale ale muzicii sacre, „astfel încât nimeni dintr-o altă națiune, auzindu-le, să nu rămână cu o impresie proastă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nu era un lucru de nimic“, zicea Diotallevi, apucat de un acces de vanitate. 76 Dacă ar fi vorba să definim printr-un singur cuvânt trăsătura dominantă a masoneriei franceze din secolul al XVIII-lea, unul singur ar fi potrivit: diletantism. (René Le Forestier, La Franc-Maçonnerie Templière et Occultiste, Paris, Aubier, 1970, 2) A doua zi, seara, l-am invitat pe Agliè la Pilade. Chiar dacă noii frecventatori ai barului reveniseră la sacou și cravată, prezența oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pată 69. Elles deviennent le Diable 70. Ne amintim secretele aluzii 71. Nu știm nici măcar cu siguranță 72. Nos inuisibles pretendus 73. Un alt caz curios 74. Deși voința este binevoitoare 75. Inițiații se află la limita acestei căi 76. Diletantism 77. Ierbii acesteia i se spune Scacciadiavoli 78. Aș spune, desigur, că acest monstruos hibrid 79. Își deschise lădița 80. Când survine Albul 81. Ar fi În stare să arunce planeta În aer 82. Pământul e un corp magnetic 83
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu poate pretinde azi că știe totul despre orice, dar poate că e de preferat să știi puțin despre toate. A recunoaște că ești un idiot este atît o auto-depreciere gingașă cît și rezultatul logic a unei lungi tradiții de diletantism american, care a Început cu edițiile prescurtate din clasici, urmate de Cliff’s Notes și Reader's Digest Condensed Books. Generații de studenți au lipăit prin școală grație forței acestor simulacre diluate. Scurtăturile odinioară rușinoase sînt acum un motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din trăsăturile caracteristice ale poeziei franceze contimporane”, pornind de la articolul „Poezia epocei“ al lui Nicolas Beaudouin, „unul din reprezentanții curentului paroxist anunțat acum doi ani cu mare tămbălău de dl Jean de Thogorma”: „Poezia nouă e tocmai opusă sentimentalismului, scepticismului, diletantismului elegant și altor anchiloze decadente tour d’ivoire. (...) Artei pentru artă (...) ea opune arta pentru viață”. Este semnalată, cam confuz, influența democratismului whitmanian asupra lui Zola, Paul Adam, Verhaeren, Dehmel, Nicolas Beaudouin, Henry Guilbeaux, Canudo, Paul Friederich, Paul Zech, Stefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nou din Belgia, Elveția și Franța. Un număr special dedicat „teatrului și cinematografului nou” (55-56) publică traduceri din texte teoretice de Prampolini („Scenodinamica. Intervertission des rôles“), Julius Bab („Arta actorului. Cuvinte din conferința: «Actorul și casa sa»”) și Tairoff („Actorul. Diletantism și măiestrie“), alături de opinii autohtone semnate de Sandu Eliad (editorialul „Teatrul teatrului“), St. Vidran („Arta nouă“), Marcel Iancu („Filmul“) și Const. Tavernier („Teatrul orginal“). Ca „ilustrări creative”, sînt publicate un nou fragment dramatic din Zail Sturm de Scarlat Callimachi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit — către cel din urmă. Tot aici sînt reproduse „pagini din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni mai tîrziu — explicativ și polemic totodată — asupra opoziției teatru dinamic vs teatru stilizat într-un articol din numărul 59 al Contimporanului (anul 1925). Începutul articolului exprimă elocvent relațiile mediat-conspirative ale avangardiștilor români cu „arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]