809 matches
-
Din 1923, MacDonald a fost numit premier, iar apartenența premierului la Camera Comunelor a devenit o tradiție obligatorie. În 1937 este recunoscut titlul de prim-ministrul și existența Cabinetului prin Legea Coroanei. Monarhia își conservă prestigiul, iar în 1936, criză dinastică este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
al-Malik, așa încât după moartea sa în 743, nepotul lui a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios al lui Walid ibn Yazid, astfel sfârșindu-se linia dinastică a marwanizilor în califatul Omeiad. Marwanizii au transformat califatul într-un imperiu centralizat aproape în întregime. Imperiul în plină expansiune a fost împărțit în provincii ce erau și ele împărțite mai apoi pe sectoare, fiecare nivel administrativ având un oficial
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
ungurești. Încercarea prin "Manifestul Popoarelor" de a face posibilă o nouă ordine a Dublei Monarhii Imperiale și Regale sub conducerea măcar nominală a Casei de Habsburg-Lorena era astfel sortită eșcului. Dorințele naționale erau cu mult mai puternice decât resturile loialității dinastice. În 21 octombrie 1918, cu referire la manifestul împăratului, reprezentanții germani ai Consiliului Imperial au constituit Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană. În 30 octombrie, Adunarea Națională condusă de Karl Seitz i-a dat comitetului său juridic, format din 20
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de a-și plăti numeroasele datorii, în 1782 Ernest a încercat să se căsătorească cu o prințesă din Casa de Holstein-Gottorp. Totuși, faptul că era al treilea fiu și unchiul unui moștenitor pe linie masculină a limitat șansele unei alianțe dinastice. Charlotte și-a sfătuit fratele să renunțe la căsătorie, zestrea prințesei în chestiune neputând să acopere datoriile lui. Ea a sperat că regele Christian al VII-lea al Danemarcei să acorde o zestre mai mare prințesei dar a concluzionat că
Ernest Gottlob de Mecklenburg () [Corola-website/Science/334859_a_336188]
-
Medici. Mary s-a căsătorit cu Iacob, Duce de York la 20 septembrie 1673 printr-o ceremonie catolică și la 21 noiembrie 1673 printr-o ceremonie anglicana. Lăură, mama Mariei, și-a acompaniat fiica în Anglia. Căsătoria a avut aspecte dinastice și politice. Iacob avea două fiice protestante, Mary și Anne din prima căsătorie cu Anne Hyde. Un fiu din a doua căsătorie ar putea deveni într-o zi un rege româno catolic. Deși Mary era frumoasă și avea farmec, englezii
Mary de Modena () [Corola-website/Science/316447_a_317776]
-
Raymond de Toulouse s-au reunit sub Bodin la Scutari (Shkodër), unde cruciații au fost găzduiți cu ospitalitate și întreținuți. La moartea lui Constantin Bodin în 1101 ori posibil în 1108, Doclea se vedea implicată în problema cauzată pentru conflictul dinastic care a început să se dezvolte în timpul domniei sale. Cu soția sa Jakvinta de Bari, Constantin Bodin a avut mai mulți fii, printre care:
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
său, Prințul Negru, murise la 8 iunie 1376. Pretenția lui Eduard asupra tronului Franței s-a bazat pe descendența sa de la regele Filip al IV-lea al Franței, prin intermediul mamei sale, Isabella. Arborele următor reprezintă familia simplificată și arată fundalul dinastic pentru Războiul de 100 de Ani:
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
în 1002 și relația lui Boleslav cu succesorul Impreiului Roman, Henric al II-lea s-a dovedit a fi mult mai dificilă, rezultând într-un șir de războaie (1002-1005, 1007-1013, 1015-1018). Din 1003-1004, Boleslav a intervenit cu armata în conflictele dinastice ale cehilor. După ce forțele sale au fost scoase din Boemia în 1018, Boleslav a păstrat Moravia. În 1013, a avut loc căsătoria dintre fiul său, Mieszko și Richeza de Lotharingia, nepoata împăratului Otto al III-lea și mama lui Cazimir
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
înălțat într-unul din templele Romei o statuie ecvestră. După ascensiunea Imperiului Sasanid, regiunile estgeorgiene au fost cedate de romani prin pacea de la Nisibis din 298 Persiei, în schimbul unor ținuturi din nordul Mesopotamiei. În decursul secolului al IV-lea, linia dinastică partică-arșachidă a fost înlocuită în Iberia de chorosvizii de origine persană. Creștinismul a pătruns în Georgia de vest mai ales prin misionarea apostolului Andrei. Iberia s-a numărat printre primele țări din lume care au adoptat creștinismul ca religie de
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
lungul Evului Mediu Timpuriu, Irlanda era omogenă etno-cultural, fiind locuită de triburile celtice agrariene ale galilor, dar era divizată din punct de vedere politic, la diverse momente de timp apărând în diverse zone cinci principale formațiuni statale, conduse de structuri dinastice denumite "clanuri", dintre care patru formațiuni (Connachta, Laigin, Mumu și Mide) corespund în mare parte teritoriului statului irlandez modern, cealaltă (Ulaid) fiind centrată în actuala Irlandă de Nord. Astfel au găsit insula primii invadatori vikingi, sosiți în anul 795. La
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
nepoata sa, regina Maria a II-a. Bunicul lui a domnit ca rege până în 1834 când Maria a II-a a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Miguel a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment de cavalerie saxon. La 16 septembrie 1900 Miguel se întorcea înapoi în oraș după ce a participat la o cina la o casă de la
Miguel Maria Maximiliano de Bragança () [Corola-website/Science/332757_a_334086]
-
bună parte a lumii, iahtul "Nahlin" este oferit spre închiriere sau vânzare de către proprietar. A fost cumpărat de la regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care și-a consumat pe el idila cu Wallis Simpson, care a provocat o criză dinastică ce s-a terminat cu abdicarea regelui. În anul 1937 "Nahlin" a fost cumpărat de către Guvernul României condus de Gheorghe Tătărăscu cu suma de 120.000 de lire sterline, a fost botezat "Luceafărul" și daruit MS Carol al II-lea
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
î.Hr. Orașele din Asia centrală și de pe teritoriul Imperiului Persan au fost inițial puncte de răscruce pe aceste drumuri. Primul sistem monetar a fost introdus în jurul lui 625 î.Hr. în Lidia (Anatolia de Vest), pe teritoriul Turciei actuale. Monumentele funerare dinastice de tip "Silla" au fost descoperite în Coreea; acestea conțineau relicve precum pocaluri de vin produse în Iran În primul mileniu î.Hr., vechile civilizații ale Greciei și Feniciei au fondat adevărate imperii comerciale în zona bazinului mediteran. În jurul anului 1
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
noua situație politică, cu naziștii la putere, a complicat mult viața familiei. Descendența princiară a acesteia și a soțului a atras atenția noilor autorități, castelul fiind percheziționat de mai multe ori, iar cei doi, urmăriți pentru a preveni eventualele comploturi dinastice împotriva noii puteri. În aceeași perioadă, Ileana a început un curs de instrucție pentru Crucea Roșie, dorind să-și aprofundeze cunoștințele pentru munca de infirmieră, dar nu s-a alăturat organizației în mod oficial deoarece asta ar fi însemnat să
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
împăratul Otto al II-lea a fost înfrântă în apropiere de Crotone în Calabria, în cadrul bătăliei de la Stilo. Odată cu domnia emirului Yusuf al-Kalbi (990-998), a început o perioadă de tot mai accentuat declin pentru emiratul Siciliei. Sub al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se tot mai dese cazuri în care anumite facțiuni din cadrul familiei domnitoare a kalibizilor se aliau fie cu Imperiul Bizantin, fie cu dinastia zirizilor. Din vremea emirului Hasan as-Samsam (1040-1053), stăpânirea asupra insulei s-a fragmentat
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923. Brătianu a fost adesea acuzat că ar fi avut o influență disproporționată asupra monarhului, impunând acestuia opțiunile sale politice. În criza dinastică determinată de renunțarea principelui moștenitor din decembrie 1925, Ionel Brătianu a fost preopinentul eliminării principelui moștenitor Carol de la succesiunea tronului. Când Ferdinand a murit în 1927, guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în fruntea țării, sub domnia regelui minor
Ion I.C. Brătianu () [Corola-website/Science/297352_a_298681]
-
într-o contraofensivă ideologică și Contrareforma a adus în sânul ei numeroși convertiți din cercurile protestante. Unirea de la Brest a divizat creștinii răsăriteni de pe teritoriul Uniunii. Forța militară deosebit de mare din timpul domniei lui Ștefan Báthory a suferit de pe urma conflictelor dinastice din timpul regilor dinastiei Vasa, Sigismund al III-lea și Władysław IV. Uniunea a dus războaie cu Rusia, Suedia și cu Imperiul Otoman și s-a confruntat cu o serie de răscoale căzăcești. Aliată cu monarhia Habsburgică austriacă, nu a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
a fost purtat între Anglia și Franța în intervalul 1337-1453. nu a fost un conflict continuu, ci o serie de ostilități întrerupte de perioade lungi de pace. Cauzele principale ale conflictului pot fi împărțite în trei categorii: dispute teritoriale, pretenții dinastice și competiție economică. Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscută și cu denumirea de Guyenne), un ducat în sud-vestul Franței și parte din regatul Franței. Disputele teritoriale au apărut de la mijlocul secolului al XII-lea, o dată cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania, moștenitoarea
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
un precedent direct pentru Războiul de 100 de Ani. Regii Angliei vor dori o clarificare - în sensul unei limitări - a obligațiilor față de regii Franței decurgând din deținerea ducatului Aquitaniei. Acestor probleme li s-au adăugat multe probleme, după 1328, pretențiile dinastice ale regelui Angliei. Prin moartea lui Carol al IV-lea fără urmași direcți (1328), dinastia capețiană se sfârșise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tronul Franței le avea chiar regele Angliei, Eduard al III-lea - fapt doar în aparență
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
față de regii Franței decurgând din deținerea ducatului Aquitaniei. Acestor probleme li s-au adăugat multe probleme, după 1328, pretențiile dinastice ale regelui Angliei. Prin moartea lui Carol al IV-lea fără urmași direcți (1328), dinastia capețiană se sfârșise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tronul Franței le avea chiar regele Angliei, Eduard al III-lea - fapt doar în aparență paradoxal, ținând seama de mariajele dinastice dintre capețieni și Plantageneți, care îi aduceau acum regelui Angliei temeiuri puternice pentru a viza
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
lui Carol al IV-lea fără urmași direcți (1328), dinastia capețiană se sfârșise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tronul Franței le avea chiar regele Angliei, Eduard al III-lea - fapt doar în aparență paradoxal, ținând seama de mariajele dinastice dintre capețieni și Plantageneți, care îi aduceau acum regelui Angliei temeiuri puternice pentru a viza tronul Franței. Alegerea regelui Angliei ca rege al Franței punea însă probleme insurmontabile pentru nobilimea și înaltul cler francez, tocmai din prisma îndelungatei rivalități dintre
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
recente. S-a optat așadar pentru un candidat francez, contele de Valois - unchi al defunctului rege - încoronat la Reims ca Filip al VI-lea. Alegerea a fost justificată prin invocarea, pentru prima oară, a legii salice, care excludea transmiterea drepturilor dinastice pe linie maternă - cazul lui Eduard al III-lea, a cărui mamă Isabela era sora ultimului rege capețian. După câțiva ani de negocieri și tatonări, în cursul cărora Eduard l-a recunoscut pe Filip drept rege al Franței și i-
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
și i-a depus omagiul ca duce al Aquitaniei, nu s-a putut ajunge la un consens în privința statutului și obligațiilor regelui Angliei în calitatea sa de duce de Aquitania. În acest context, Eduard părea dispus să reînvie pretențiile sale dinastice la tronul Franței, chiar dacă doar în scopul consolidării poziției sale în Aquitania - cucerirea întregului regat al Franței părând la acel moment o cauză fără sorți de izbândă. În 1337 Filip a declarat ducatul Aquitaniei confiscat sub pretextul unor acte de
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
nepoata sa, regina Maria a II-a. Bunicul lui a domnit ca rege până în 1834 când Maria a II-a a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Francisco a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment în armata austro-ungară. În octombrie 1900, în timp ce era locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
de Franconia și Eberhard de Bavaria, susținuți de frații noului rege, Thankmar și Henric, aliat cu regele Franciei occidentale, Ludovic IV. Otto a dus o politică de forță , alternând-o cu politică alianțelor matrimoniale și optând să intervină în disputele dinastice dintre Carolingieni și Robertini de la apus de Rin. Nu a reușit să-i aducă definitiv pe duci sub ascultare, continuând să se revolte. Otto a dus campanii în Italia. S-a preocupat de întărirea granițelor stăpânirii sale și de extinderea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]