409 matches
-
intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu cruciadele și întemeierea în Țară Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul anului 1000, Nazaretul a crescut în însemnătate, iar în anul 1108 regele Baldovin I al Ierusalimului a întemeiat în orășel o dioceza romano-catolică indepedentă, Nazaretul primind statutul de oraș-district. Localitatea și zece sate din jur, dintre Safuriye (Sephoris, Tzipori) și Kafr Kana au fost administrate de arhiepiscop. Pe locul vechii bazilici a Bunei Vestiri a fost ridicat o bazilica nouă și impunătoare
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
casei regale nu formau o provovincie separată în cadrul regatului, dar erau organizate în jurul a doua sau trei mari centre urbane. O regiune a Tercia parși regni a fost localizată în jurul Bihariei, care a fost în acea perioadă și capitala unei dioceze catolice. O altă regiune a fost reprezentată de teritoriile din jurul Nitrei. Exte posibil ca o a treia regiune să fi fost cea din jurul cetății Krasso (distrusă în prima jumătate a secolului al XIII-lea), din apropierea localității Dupljaja din Șerbia. În
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
de funcționari care se ocupau de problemele administrației centrale. Importante schimbări apar și la nivelul administrației provinciale. Imperiul este reorganizat din punct de vedere administrativ. Au fost înființate, în vremea lui Dioclețian, circa 120 de provincii ce erau grupate în dioceze. Existau în vremea lui Dioclețian 12 dioceze (14 în vremea lui Constantin cel Mare). Dioclețian introduce Diarhia - fiecare parte a imperiului fiind condusă de un August. Pentru a o completa, introduce Tetrarhia - fiecare August fiind dublat de câte un Caesar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
administrației centrale. Importante schimbări apar și la nivelul administrației provinciale. Imperiul este reorganizat din punct de vedere administrativ. Au fost înființate, în vremea lui Dioclețian, circa 120 de provincii ce erau grupate în dioceze. Existau în vremea lui Dioclețian 12 dioceze (14 în vremea lui Constantin cel Mare). Dioclețian introduce Diarhia - fiecare parte a imperiului fiind condusă de un August. Pentru a o completa, introduce Tetrarhia - fiecare August fiind dublat de câte un Caesar ce era ridicat la acest rang în funcție de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
exil, fiind exilați în schimb liderii susținători ai Crezului Niceean. Constantin a rămas păgân până în ultimul an al vieții sale (337), doar pe patul de moarte fiind botezat de Eusebiu, episcopul de Nicomedia, un arian. Constantin a mărit numărul provinciilor, diocezelor, prefecturilor. El a venit cu măsuri în domeniul social-economic, tot în încercarea de a stopa criza și a revigora Imperiul Roman. O primă măsură, pentru a asigura mâna de lucru: în 332, l-a legat pe colon de pământ și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ocupate de slavi ori au fost distruse. Rutele comerciale au fost blocate. Agricultura a cunoscut un regres, urmând o perioadă de foamete. Sistemul administrativ a avut de suferit, fiind modificat , căci întreagă administrație bizantină în Balcani a fost dislocată. Dispar dioceza Thracia și prefectura Illyricum. Lucrarea Miracolele Sf. Dimitrie scrisă de Ioan al Thessalonicului consemnează situația dificilă pe care o traversa orașul în timpul atacurilor slavo-avare și despre transformările produse în Balcani după instalarea slavilor. Triburile slave s-au instalat de la Dunăre
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mâinile longobarzilor și le-a încredințat papei, și nu împăratului de la Constantinopol. Acest act a stat la baza creării statului pontifical care și-a continuat existența până la jumătatea secolului XIX. Ca reacție, împăratul de la Constantinopol a protestat și a scos diocezele din sudul Italiei și Illyricumului de sub autoritatea papalității și le-a trecut sub autoritatea patriarhiei de la Constantinopol. Relația strânsă dintre regatul franc și scaunul pontifical a fost continuată și de fiul lui Pepin, Carol cel Mare. Carol a intervenit în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
secolul IV a fost acordat libertatea de cult creștinismului. După 313, apare necesitatea stabilirii unei dogme asupra căreia să nu mai existe dispute. Erezia însemna alegerea. În secolul IV se mulează pe structura societății romane biserica legală și cea oficială, dioceza devenind unitatea de baza a bisericii. S-a mulat și pe valorile societății laice. Dacă până în secolul IV avea o structura orizontală, de atunci avea să fie legitimată ierarhia, iar pozițiile înalte erau deținute de aristocrați. S-au creat tensiuni
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
târziu, a început procesul creștinării Pomeraniei. Deși primul episcop a fost stabilit în Kołobrzeg în anul 1000, după separarea regiunii din statul timpuriu polonez poporul a întors la credințele tradiționale slave. În 1176 sau 1182 s-a stabilit o nouă dioceză cu sediul episcopului în Kamień Pomorski, iar chiar mai înainte, în 1152, s-a clădit prima abație în regiune, Abația Stolpe, situată în jurul estuarului râului Peene. În secolul XII a apărut o schiță a următoarei împărțirii regiunii în partea de
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
ea s-a arătat interesată în opera de convertire a slavilor. Ea a fost astfel un principal agent al lucrării Bisericii Catolice de construire a unei religii-culturi a Europei occidentale. Ziua ei ca sfântă, 16 Decembrie, este păstrată în muilte dioceze din Germania.
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
activat ca regent între 1170 și 1173. Dat fiind că unii dintre strămoșii săi fuseseră conți de Verdun, Agnes de Champagne revendica acest comitat de la episcopul de Verdun în 1172, însă episcopul a rezistat presiunilor. Agnes a răspuns prin devastarea diocezei de Verdun, motiv pentru care atât mama, cît și fiul său Henric au fost excomunicați și nevoiți să se supună în 1177. În 1178, episcopul de Toul a început construirea unei fortărețe la Liverdun, cu autorizația ducelui de Lorena Inferioară
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
teroarea roșie". Atacurile republicanilor asupra Bisericii Catolice, puternic asociate cu susținerea acordată de aceasta vechilor monarhiști au fost deosebit de controversate. Aproximativ de clerici au fost uciși și biserici și mănăstiri au fost atacate. Aproximativ 13 episcopi, 4184 de preoți de dioceză, 2365 de bărbați catolici (dintre care 114 iezuiți) și 283 de călugărițe au fost uciși. Relatări neverificate afirmă că unii catolici au fost obligați să înghită mărgele din rozariu și/sau aruncați în mine, ca și preoți obligați să-și
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
În același timp, Arhiepiscopul Kietlicz s-a dus la Roma, unde a avut o întâlnire persoanală cu Papa Inocențiu al III-lea. Papa a instruit și alți prinți polonezi pentru a-l ajuta pe Arhiepiscopul de Gniezno să-și recapete dioceza sa. Henric I cel Bărbos a devenit mediator între părțile aflate în conflict, iar în ziua de Crăciun, în 1208, i-a invitat pe cei doi duci ai Poloniei Mari, pe Arhiepiscopul de Gniezno și pe Episcopii de Wroclaw, Lubusz
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
fostului pontif. Defunctul papă a fost scos din sicriu, îmbrăcat în odăjdiile papale și reșezat pe un tron din sala de conciliu. A fost acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat și condamnat. După pronunțarea sentinței măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate. Cadavrul a fost deposedat de veșminte și de atributele pontificale și i s-au tăiat trei degete de la
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
administratorii celor patru Prefecturi Pretoriene, nivelul de administrație de deasupra noilor create diocezethe și a Provinciilor Romane. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat și strategic, unde împăratul avea un statut aproape farraonic, spre deosebire de celelalte dioceze sau provincii, șeful acestuia era numit "Praefectus Augustalis", indicând că acesta guverna în numele personala al împăratului. Prefect al aprovizionării ("praefectus annonae"). În timpul Republicii, edilii erau însărcinați cu aprovizionarea Romei cu grâu și cu alimente de primă necesitate. Cezar înființase chiar
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
peste nivelul mării. Limba oficială este catalana, cu toate că se mai vorbesc spaniola, portugheza și franceza. Principatul s-a înființat în 1278. Rolul de monarh este exercitat împreună de doi co-principi, episcopul de Urgell și președintele Franței (țara făcând parte din dioceza de Urgell). Andorra este o țară prosperă, în special datorită turismului, care deservește circa 10,2 milioane de vizitatori anuali, dar și datorită statutului său de paradis fiscal. Nu este membru al Uniunii Europene, dar euro este "de facto" moneda
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
andurrial", care înseamnă "țară acoperită de tufe". Conform tradiției, Carol cel Mare a acordat andoranilor o cartă cu libertăți, în schimbul ajutorului lor în luptele contra maurilor. Stăpânul feudal al teritoriului a fost Contele de Urgell și apoi episcopul romano-catolic al diocezei Urgell. În 988, Borrell al II-lea, conte de Urgell, a dat văile Andorrei diocezei de Urgell în schimb unor pământuri în Cerdanya. De atunci, episcopul de Urgell, cu catedrala în Seu d'Urgell, a fost stăpânul Andorrei. Înainte de 1095
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
o cartă cu libertăți, în schimbul ajutorului lor în luptele contra maurilor. Stăpânul feudal al teritoriului a fost Contele de Urgell și apoi episcopul romano-catolic al diocezei Urgell. În 988, Borrell al II-lea, conte de Urgell, a dat văile Andorrei diocezei de Urgell în schimb unor pământuri în Cerdanya. De atunci, episcopul de Urgell, cu catedrala în Seu d'Urgell, a fost stăpânul Andorrei. Înainte de 1095, Andorra nu avea niciun fel de protecție militară și episcopul de Urgell, care știa că
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
de alți cuceritori, iar el și-a menținut o putere de netăgăduit asupra vasalilor și supușilor săi greci, arabi, longobarzi li normanzi. Biserica Romano-Catolică a fost introdusă în insulă, iar organizarea ecleziastică a fost supravegheată de Roger, cu aprobarea papală. Dioceze au fost întemeiate la Palermo (cu autoritate metropolitană), Siracusa și Agrigento. După promovarea la rangul de regat în 1130, Sicilia a devenit centrul puterii normande. În 1091, Roger a debarcat în Malta și a supus orașul fortificat Mdina. El a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
decret al sinoadelor sau al conciliilor ecumenice nu poate fi aplicat În Franța fără aprobare explicită din partea guvernului, nici un nunțiu sau legat nu poate interveni În treburile interne ale Bisericii Franței fără acordul puterii civile, episcopii nu-și pot părăsi diocezele fără acordul autorităților civile, deschiderea de seminarii sau de consilii ale canonicilor este supusă autorizării, seminariile au obligația de a preda doctrina galicană, iar episcopii care au refuzat să aprobe Constituția civilă a clerului sunt depuși și trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În 1932 au fost instituite facultățile de Misiologie și de Istorie a Bisericii căreia i-a urmat, în 1951, cea de Științe Sociale. Astăzi Universitatea Pontificală Gregoriana numără circa 3000 de studenți, proveniți din peste 130 de țări, din 821 dioceze și din 84 congregații religioase. Această „universalitate” este caracteristică și corpului profesoral, provenit din circa 40 de țări. În 1919 papa Benedict al XV-lea a decis cumpărarea a câtorva clădiri și terenuri în piazza della Pilotta, la poalele colinei
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
niște popoare ce se numesc valahi, care deși se socotesc creștini, au diferite obiceiuri și rituri și fac fapte care nu se pot spune, căci disprețuind biserica romană, nu primesc tainele bisericești de la venerabilul nostru frate, Episcopul Cumanilor, care are Dioceza acolo, ci de la episcopii lor, care țin de ritul grecesc, ortodox. Și unii din regatul Ungariei, atât unguri cât și germani, care locuiesc printre ei, trec la credința lor ortodoxă, făcându-se una cu acești valahi, primesc tainele credinței lor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
bani, de câte una mititică, săptămâna asta? Gândește-te! Ei? Aud? Nu te băga! În altă ordine de idei, țapul ăla micu' n-are cum să stea pe cursă mai mult de cinci, maximum șase minute. Locuiește după colț. Strada Diocezei, paisprezece. Probabil c-o să-ncerce să procure banii de la proprietăreasă, că baba aia prosperă are mereu de un' să-i dea. Nu contează, bani să fie. Dar, scuzele mele, permite-mi să am unele rezerve, cum c-ar fi-nțeles
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
incursiunile militare în spațiul de putere mongol - și în sprijinul acordat Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Blaj, 1931 (în continuare: Ferenț, Cumanii); Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Wladysław Abraham, Biskupstwa lacinskie w Moldawii w wieku XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era alcătuită din membrii cu drept de vot ai Consistoriului mitropolitan ortodox al Bucovinei și egumenii celor trei mănăstiri care, împreună, desemnau un deputat. În cea de-a doua clasă intrau clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate română, din dioceza bucovineană care urmau să delege un deputat propriu. Clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate ucraineană, ce constituiau a treia clasă electorală, alegeau și ei • Pentru înțelegerea dintre naționalitățile din Moravia, vezi Horst Glassl, Der mährische Ausgleich, München, 1967; Gerald
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]