298 matches
-
tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului, dorinței sau puterii în interiorul raționalității postmoderne sunt în concordanță cu propriile sale opinii în legătură cu postmodernitatea și cu discursivitatea sa proprie. Cu toate acestea, consideră că Lyotard nu a dus până la ultimele consecințe, în special de ordin moral și politic, concepțiile sale referitoare la "jocurile de limbaj" și la paralogie 127. Revenind la concepția lui Lyotard asupra postmodernității, este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înțelegem ce se întâmplă, nu să cădem de acord asupra unui concept. Deocamdată, "postmodernitate" este o denumire foarte bună"134. Astfel, importanța problematicii pe care o ridică postmodernitatea, funcția de catalizator al dezbaterii sociale prevalează în fața discuțiilor pur lingvistice. Prin discursivitatea sa, considerată de cele mai multe ori paradoxală și agresivă, postmodernitatea poate totuși să pună o gamă de întrebări pertinente referitoare la rolul mass-media, al societății, al reflecției în genere. Tocmai de aceea, ne atenționează Lyon, "socialul și culturalul trebuie luate împreună
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
organizatorice, economice și politice. 2.3. PostMODERNism sau POSTmodernISM? Din culisele unui agon cultural 2.3.1. Posibile interpretări ale prefixului "post-" Înaintând tot mai mult în demersul nostru pentru a putea ajunge la o "portretizare" a postmodernismului și a discursivității sale, descinderea în interiorul unei lupte culturale remarcabile, care practic a remodelat concepția despre modernism și a conturat-o mai profund pe aceea despre postmodernism, este obligatorie. Ca și în cazul relației modernitate postmodernitate, și aici există o opoziție subiacentă între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și postmodernism la o serie de autori și critici au evidențiat trei filtre de interpretare: paradigma schimbării, cea a continuității și cea nostalgică 159. Paradigma schimbării postulează existența unor modificări fundamentale atât la nivelul societății, cât și la cel al discursivității, iar ele nu pot fi explicate corespunzător prin apelul la conceptele și teoriile moderne. Chiar dacă provoacă sentimente de incoerență, destabilizare, fragmentare, panică și produce discursuri apocaliptice, hiperbolice și chiar pesimiste, susținătorii acestei interpretări consideră că diferențele sunt mult prea importante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-o teorie sau alta, ei vor alege și un set specific de strategii discursive, metode, practici de interpretare care le conturează și specifică propriul discurs, astfel încât dacă aceste distincții par doar teoretice, ele acționează totuși la nivelul profund al discursivității. "Poziția post-", după expresia lui Culler, se dovedește așadar a fi complicată și nu reprezintă un indiciu clar asupra a ceea ce desemnează postmodernismul decât în măsura în care asumăm drept principală trăsătură a sa contradicția, așa cum se întâmplă în viziunea Lindei Hutcheon. În ceea ce privește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gândire slabă" este fără doar și poate o metaforă și chiar un paradox, după cum înșiși autorii mărturisesc, ea intenționează să realizeze o bifurcație plecând de la rațiunea dominatoare, fiind "un mod de a spune provizoriu, poate chiar contradictoriu". Tocmai prin această discursivitate pe care o promovează, gândirea slabă a devenit unul dintre cele mai funcționale concepte ale postmodernismului. Expresia deține și o interpretare "pozitivă", ea funcționând "mai întâi de toate "în chip slab", dacă se poate spune astfel, ca o deviză polivalentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lumea modernă patronată, în viziunea lui Baudrillard, de Marx și Freud la lumea postmodernă, care refuză logica producției și se axează în jurul altor valori. Conceptele utilizate de către autorul francez în special în jurul anilor 1980 s-au transformat în repere ale discursivității postmoderne în genere termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul întrebării multe dintre presupozițiile marxiste, freudiene și structuraliste, Baudrillard a deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alteritatea, filosofia, discursul etc. Fără a putea încă răspunde dacă postmodernismul reprezintă o epocă distinctă de cea precedentă, mai important din perspectiva scopului acestei lucrări mi se pare tratarea sa ca modalitate proprie de a vedea și concepe lumea prin intermediul discursivității, demers în care retorica și perspectivele asupra limbajului ocupă un rol foarte important. Tocmai de aceea le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în postmodernism 3.1. Caracteristici ale retoricii postmoderne Retorica se dovedește a fi o disciplină ale cărei instrumente și strategii au fost des utilizate de către discursivitatea postmodernă. O seamă de critici consideră chiar că dacă ar trebui să găsim un cadru propice de interpretare a postmodernismului, acela ar fi, fără îndoială, dat de către retorică. Dincolo de valoroasele categorii teoretice prin care fenomenele studiate pot fi surprinse și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi apreciat ca fiind specific postmodernismului (chiar dacă în sensul cartografierii și nu al cuprinderii sale totalizatoare). Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor asemenea formațiuni discursive, de cele mai multe ori mixte, noțiuni "negative" de tipul celor care se regăsesc în textura discursivității postmoderne necesitând schițarea unei retorici a "deligitimării și destabilizării", aptă să contureze particularitățile unui asemenea fenomen. Importanței retoricii în postmodernism i se pot conferi mai multe răspunsuri posibile. Cel mai simplu dintre ele ar fi acela că o disciplină marginalizată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat și ideea că analizele care țin de retorică sunt integrate într-o viziune mai amplă asupra discursivității, de care majoritatea postmodernilor s-au ocupat. Vasta cercetare a unor teme precum scriitura, discursul, metafora ne îndreptățește să afirmăm că postmodernismul a contribuit, în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a retoricii textualiste 237. De altfel, întreg discursul postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
generale, cu performanțele lor discursive, pot da seama de dezvoltările din interiorul retoricii postmoderne. Tocmai de aceea ne vom concentra în continuare atenția pe un concept care a captivat spațiul cultural francez și care și-a adus contribuția la schițarea discursivității postmoderne și a caracteristicilor sale. 3.2. Discurs sau scriitură? În spațiul cultural francez, în special, s-a dezvoltat pe lângă conceptul de discurs și un termen apropiat și utilizat uneori alternativ, cel de scriitură 238, care a cunoscut o largă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discuțiilor din cadrul structuralismului și poststructuralismului a marcat într-o anumită măsură și prelungirea ei în sânul dezbaterii postmoderne, deși nu cu titlu dominant în raport cu alte concepte conexe. Cred că precizările ulterioare vor crea un cadru mai aplicat în ceea ce privește apropierea de discursivitatea și retorica postmodernă, pe care le avem cu necesitate în atenție. Pusă în relație nu doar cu alte noțiuni, ci și cu postulate metafizice esențiale, scriitura a dobândit o importanță majoră și a început să ocupe un loc central în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sine ca discurs sau realizează relații cu celelalte texte prin intermediul cărora se va crea sensul. Scriitura se instituie, astfel, atât ca termen predispus la numeroase teoretizări și demarcări, cât și ca metaconcept prin intermediul căruia se poate surprinde starea generală a discursivității unui întreg curent de gândire și de opinie. Pe de o parte, termenul a fost analizat de diverși autori în "textura", implicațiile și relaționările sale, iar pe de altă parte chiar operele acestora pot fi interpretate prin prisma scriiturii lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci subliniază importanța efectelor discursive care se obțin din ceea ce el denumește "estomparea" autorului. O distincție importantă pe care o realizează Foucault plecând de la datele oferite în special de secolul al XIX-lea este aceea dintre autori și "întemeietorii de discursivitate". Aceștia din urmă nu sunt doar creatorii propriilor lor cărți, ci mai mult decât atât, ei au produs "posibilitatea și regula de formare a altor texte"304, în această categorie specială, "transdiscursivă", incluzându-i pe Marx și Freud, care au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordări din discursul marxist sau din cel psihanalitic. Deși se bucură de un alt statut discursiv, caracterizat mai ales de acea "reîntorcere" la textele lor, de reinterpretare și căutare constantă a unor sensuri noi, până și acești autori făuritori de discursivitate trebuie să "dispară" în sensul de autori clasici în favoarea textelor lor și a doctrinelor pe care le-au inițiat. Putem afirma, la sfârșitul acestei incursiuni, că deși utilizează un ansamblu de reguli, argumente și relaționări diferit în funcție de scopurile discursive urmărite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
domeniile semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și scriitura filmică, fotografică, scenică. 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale, cum ar fi lipsa fundamentelor, descentrarea, supralicitarea. De la Nietzsche și Heidegger încoace se acceptă că în filosofie s-au instituit un suflu și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în modalitatea de a scrie, se poate susține existența noului punct de vedere din care sunt abordate, de exemplu, referința, reprezentarea, poziția autorului, relația cu raționalitatea etc. Radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive reprezintă o caracteristică distinctă a discursivității postmoderne, chiar dacă unele concepte ale curentului poststructuralist se regăsesc în lucrările postmodernilor sau alte influențe moderne sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atât mai mult cu cât conceptele prezentate vizează arii diverse, ca literatura, filosofia, lingvistica, retorica, științele politice, teologia. Seria de opoziții stilistice pare, într-adevăr, să marcheze diferența dintre cele două curente și viziunea actuală din care sunt sintetizate caracteristicile discursivității. Dacă modernismul punea acentul pe creație, ce presupunea la rândul ei sinteza, precum și înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care se ivește firesc este: "reprezintă postmodernismul sfârșitul filosofiei?". Fără a intra în detaliile unei dezbateri care reprezintă un subiect în sine, câteva aliniamente ale acesteia ne pot ajuta să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de realizare și a modului în care se folosește de limbaj pentru a destitui o serie de concepte pe care totuși va continua să le uziteze. Subminarea conceptelor și păstrarea contradicției sunt trăsături care, alături de ironie, alcătuiesc o "schemă" a discursivității actuale ce vrea să ofere cât mai fidel imaginea procesului și a mișcării ca elemente-cheie ale fenomenului postmodern însuși. Linda Hutcheon accentuează, pe de o parte, importanța discursului ca vector de problematizare a istoriei, individului, relațiilor dintre texte, iar, pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de opțiune între diversele niveluri prezentate. Din moment ce întreaga practică postmodernă pune sub semnul întrebării noțiunile de consens sau de autoritate auctorială, cititorul este invitat să se implice în procesul scrierii propriului său text. Autoreflexivitatea este o altă trăsătură distinctă a discursivității actuale ce subevaluează referențialitatea limbajului, potențând spațiul intertextualității. Conștientizarea discursului ca discurs prin considerarea lui ca realitate primară a determinat ca referința să cunoască cinci direcții, toate intersectându-se în textul însuși: autoreferința, referința intratextuală, intertextuală, extratextuală textualizată și referința
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contradicția pare a fi o trăsătură internă. Multiplicitatea abordărilor pe care le-a demonstrat orice încercare teoretică legată de clarificarea trăsăturilor sale a contribuit la alegerea unei "definiții" operaționale care este pe deplin potrivită scopurilor acestei lucrări. Accentul pus pe discursivitate și pe metoda retorică a fost un argument pentru a ne opri la o serie de abordări ale postmodernismului care să le conțină în principal pe acestea. Așadar, consider că postmodernismul "este posibil să fie înțeles ca o funcție discursivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
profitabilă, pentru că "postmodernismul este o stare de spirit a culturii contemporane, și el nu poate fi redus nici la teoretizările din lucrarea lui Jean-François Lyotard și nici la oricare alt autor, ci se regăsește într-o anumită tonalitate dominantă a discursivității contemporane, preocupată firește de marile mutații spirituale ale sfârșitului de mileniu"331 (s. a.). Modul de scriere și tehnicile discursive folosite de către reprezentanții unui curent filosofic vor reprezenta întotdeauna repere valoroase ale identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică și societate, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre limbaj, semnificație, critică și societate, iar cazul Baudrillard pe care îl avem în atenție este un exemplu potrivit pentru a arăta cum un filosof poate contopi în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea. De altfel, mă voi ocupa de circumscrierea discursivității baudrillardiene în cadrele producerii de discursuri, ale surprinderii stilurilor și a strategiilor textuale și intertextuale care sunt aruncate în joc cu scopul de provoca cititorul sau de a transmite mai ușor un anumit tip de conținut. Dacă secolul în care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]