912 matches
-
superfluă cu cât aceeași cerere sociopolitică în termeni de "cultură" atinge un ansamblu de sectoare considerate actualmente "problematice" din punct de vedere social (pentru a nu cita decât două exemple, protejarea împotriva SIDA a populației alohtone în sănătatea publică sau disidența suburbiilor cu majoritate alogenă). Dincolo de evidența esențialistă argumentată de nenumărate ori, reproducerea sub figuri variabile și evolutive a răspunsului "culturalist", căruia îi face ecou interiorizarea statutului cultural de către actorii aflați în poziție dominantă, nu-l poate lăsa indiferent pe antropolog
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
social-politică (Ocultism și harababură, Oscar Print, 2005). Volumul, organizat tematic, are patru secțiuni: „Ocultism și harababură”; „Puterea la români”; „trădare și cinism”; „Caritasul politic și politica teroarei”. În interiorul fiecărei secțiuni temele se grupează În jurul unei idei centrale: „Generația fără aripi”, „«Disidența» tovarășilor”, „«Consens» În democrația populară”, „«Călăuze» În democrația originală”, „Asaltul șchiop al Europei”, „țara, Înainte și după «dumineca orbului»”, „Restaurație neocomunistă”, „Alegeri libere În «democrația originală»”, „«Hibrizii politici» În democrația originală”, „Sub fațada social-democrației”. Scrierile politice ale lui Corneliu Buzinschi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
R., La sexualité collective : de la révolution bolchevique à nos jours, Editions du Cygne, Paris, 2006. Clit, R., La propagande et la force dans le "phénomène Pitesti", în Topique, 2010, 2, 111, pp. 83-102. Deletant, D., Ceaușescu și Securitatea. Constrîngere și disidență în România anilor 1965-1989, Humanitas, București, 1998. Engels, F. (1884), L'origine de la famille, de la propriété privée et de l'état, Editions Sociales, Paris, 1974. Freud. S. (1938[1940e]), "Die Ichspaltung im Abwehrvorgang", trad. fr. "Le clivage du moi dans
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
face à la "transition", Editions de l'université de Bruxelles, Bruxelles, 2006, p. 18. 74 În traducerea mea din limba franceză. 75 Din surse neoficiale, 65 % din numărul total al diplomelor universitare. 76 D. Deletant, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență în România anilor 1965-1989, Editura Humanitas, București, 1998, p. 11. 77 Ibidem, p. 84. 78 Ibidem, p. 86. 79 Deletant arată că Ceaușescu urmărea să-l anihileze pe Alexandru Drăghici, unul dintre principalii pretendenți la funcția pe care el o
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Gheorghe Cardaș, Memoriu de titluri și lucrări, București, 1938; Cioculescu, Itinerar, III, 124-129; S. Belozerov, Karagici în românește, AAF, 1980, 246; Octav Păun, Un bibliograf, RL, 1983, 21; Dicț. scriit. rom., I, 485-486; Datcu, Dicț. etnolog., I, 144; Gabriela Rusu-Păsărin, Disidență sau rezistență prin cultură, București, 1993, 95. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
societățile moderne, cu majoritatea națională, pe când secundarul produce efectul antientropic, identificându-se cu minoritatea de orice fel, inclusiv cu individualul care, de regulă, se plasează în opoziție. Miză cel puțin dublă la Virgil Nemoianu, căci ținta era să se stimuleze disidențele în țările Estului, iar în Occident legitimarea politicii corecturilor, având în centru ascensiunea diverselor minorități. În partea bună a teoriei sale, Nemoianu consonează cu antitetica lui Ștefan Lupașcu, dar fără a pătrunde, din păcate, în complexitatea arhitectonică a celor trei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în prag de eșec. Iar dacă regimul comunist românesc n-a fost "paradisiac", ci represiv, cu înfometarea populației, cu traiul în frig și cu toate celelalte neajunsuri, atunci singura formă de rezistență nesimulată (adică în afara simulacrelor culturale) trebuia să fie disidența și, în cel mai neprimejdios caz, refuzul de a mai publica într-un regim antinațional erijat în marele protector și ziditor al națiunii socialiste. Asemenea reacție firească s-a produs în Rusia, în Polonia, în Cehoslovacia etc., prin personalități de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se poate nega performanța manieristă a literaturii postmoderniste românești și, în general, a întregii literaturi din perioada post-proletcultistă, căci nevoia de evazionism s-a compensat la modul estetic, cum a observat și Monica Lovinescu. Tocmai fiindcă nu a avut o disidență de amploare, zice doamna Lovinescu, literatura română a dezvoltat, în schimb, cea mai estetizantă literatură din Estul Europei. Nu e puțin lucru. După formula lui Richard Rorty, postmoderniștii români s-au refugiat ascetic în limbajul poetic, precum Don Quijote în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
monoteism noncreștin, asupra recunoașterii ca fundament al creștinismului a Sfintei Treimi. Nici o gnoză nu putuse admite cum de e posibil ca Trei să fie Unu. Culturile de tip totemic nu se pot desprinde de primatul Unului, dezvoltat, cel mult, în disidența grecească a Multiplului. Unu Multiplu (Treimic) devine matricea culturii europene creștine, ceea ce "a făcut cu putință miracolul european": "Excepția devine acum regula. De rândul acesta, nici Unul nu primează, nici Multiplul, ci Unu este de la început multiplu, distribuindu-se fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de mai multe ori cu ungurii , atât înainte cât și după creștinarea lor, numeau pe șefii lor „prinți turci” , iar țara cucerită, Turcia. Diplomația bizantină avea în vedere, desigur, pe șefii lor, aristocrația de stepă care era constituită dintr-o disidență kazară, și anume kavarii sau kabarii. Se știe că până în secolul al XII-lea în Ungaria s-au folosit două limbi: maghiara și un dialect al limbii turce, după cum au practicat religia creștină în ambele rituri, ortodox și catolic, impunându
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
alte dovezi istorice în afara unei hărți care reprezintă Imperiul roman de răsărit la anul 815, alcătuită de istoricul Arnold Toynbee, că „imperiul kazarilor” s-ar fi întins până la Dunăre, după cum lasă să se vadă harta amintită . Știm sigur că o disidență kazară, sub numele de kabari, a însoțit, în calitate de forță de șoc, cele șapte triburi maghiare în derivă spre apusul Europei . Spre deosebire de kazari, daco-romanii și protoromânii au avut, în cursa lor pentru devenire istorică, câteva atuuri care sunt esențiale pentru individualizarea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
modelul său 256 Recompensele morale și financiare 259 Detalii tehnice ale câtorva tablouri ale lui Palade 261 Istorioare despre „arta omagială” 263 Anti-solidaritatea. Represiunea asupra greviștilor mineri din 1977 (Andreea Iacob) 266 Brașov, 15 noiembrie 1987 (Daniel Iftene) 272 Greutatea disidenței asumate. Cazul Doina Cornea (Octavian Coman) 281 Indice de nume 293 Indice de localități 298 Precizaretc "Precizare" Ideea acestui volum s-a născut după cum urmează: aflându-mă la Simpozionul de la Sighet, ediția 2005, desfășurat și găzduit În fiecare vară În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de la Sighet este cunoscut În România și nu necesită schițarea unui profil ca pentru un cititor străin; Stejărel Olaru, care În versiunea franceză avea un studiu despre mișcările colective protestatare din 1977 și 1987, apoi despre mișcarea Goma și fenomenul disidenței, a renunțat la publicarea În română a studiului său, Întrucât era deja angrenat În alte proiecte În cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Pentru varianta românească am solicitat colaboratori de marcă, În plus față de varianta franceză, după cum urmează: Cristian Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
suflecate, ei au lucrat la definitivarea schemei de funcționare și Încadrare a viitoarei Securități. Au fost Înlăturați din posturile de comandă abia În anii ’60, când Securitatea a trecut de la teroarea fățișă, impusă prin tortură, la acțiunea de controlare a disidențelor cu ajutorul unui vast aparat informativ. Trebuie totuși reținut că nici un nume al vreunui cadru de conducere al Securității nu a fost trecut În organigramă la Înființarea instituției fără acceptul consilierilor sovietici. Bugetul instituției pe 1948 prevedea un efectiv de 4
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de construcție instituțională, bazat pe represiune și recunoscând primatul ideologiei asupra binelui propriului popor. Gestul mult comentat al lui Ceaușescu de a nu permite armatei sovietice să tranziteze România În zilele fierbinți ale „Primăverii de la Praga” nu a fost o disidență activă față de acest sistem, pentru simplul fapt că nu poate fi pus pe picior de egalitate cu cel al liderilor comuniști din Cehoslovacia, care au generat criza identitar-națională a comunismului. Țara a ajuns curând să fie dominată la modul absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
din 1977, revolta muncitorească din 1981 din Bazinul minier Motru sau revolta muncitorilor din Brașov din 19877. Un element semnificativ În exprimarea anticomunistă a muncitorimii Îl reprezintă formarea În același an fatidic 1977 - an al grevei din Valea Jiului, al manifestării disidenței lui Paul Goma, fapt care semnifică Începutul dezarticulării unanimității aparente a discursului politic și a aplicațiilor ideologice ale comunismului din România - a sindicatelor libere, precum SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România) și sindicatul liber „Libertatea”8. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
2001. Ciuceanu, Radu, Roske, Octavian, Troncotă, Cristian, Începuturile mișcării de rezistență În România, 2 vol., Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 1998, 2001. Constantinescu, Miron, Daicoviciu, Constantin, Pascu, ștefan, Istoria României, București, 1965. Deletant, Dennis, Ceaușescu și Securitatea: constrângere și disidență În România anilor 1965-1989, Humanitas, București, 1998. Dobre, M., Jertfe În munți. Din rezistența anticomunistă din Munții Țibleșului și Țara Lăpușului, Cluj-Napoca, 2003. Dobrincu, Dorin, „Bucovineni contra sovietici. Rezistența armată antisovietică-anticomunistă din Bucovina”, Anuarul de istorie orală, vol. V, Presa
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dintre agenții literari și agenți politici precum Pavel Țugui, Dumitru Ghișe, Dumitru Popescu, Cornel Burtică, Gogu Rădulescu, oameni cu influență În Înaltele sfere ale Partidului, pun În evidență existența unui complex de strategii care, pe de o parte, previn apariția disidențelor prin nepublicare, iar pe de alta, conferă efortului cheltuit În mobilizarea capitalului relațional (semn al proximității cu puterea) valoarea unui purgatoriu transferat asupra cărții În sine. Pe fondul crizei regimului și al vidului ideologic, tranzacționalismul primează asupra interacționismului reglementat instituțional
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
O zi de toamnă, cândva. 15 noiembrie 1987, Brașov, Fundația Academia Civică, București, 2004. Rusan, Romulus (ed.), Cei care au spus NU. Oponenți și disidenți În anii ’70 și ’80, Fundația Academia Civică, București, 2005. Octavian Comantc "Octavian Coman" Greutatea disidenței asumate. Cazul Doina Corneatc "Greutatea disidenței asumate. Cazul Doina Cornea" Dezbaterile din presa românească postcomunistă, aflată În proporție covârșitoare sub controlul propagandistic al Frontului Salvării Naționale (În special În 1990), noul organ de conducere instalat la putere după căderea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
noiembrie 1987, Brașov, Fundația Academia Civică, București, 2004. Rusan, Romulus (ed.), Cei care au spus NU. Oponenți și disidenți În anii ’70 și ’80, Fundația Academia Civică, București, 2005. Octavian Comantc "Octavian Coman" Greutatea disidenței asumate. Cazul Doina Corneatc "Greutatea disidenței asumate. Cazul Doina Cornea" Dezbaterile din presa românească postcomunistă, aflată În proporție covârșitoare sub controlul propagandistic al Frontului Salvării Naționale (În special În 1990), noul organ de conducere instalat la putere după căderea regimului Ceaușescu, au ridicat la rang de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Dezbaterile din presa românească postcomunistă, aflată În proporție covârșitoare sub controlul propagandistic al Frontului Salvării Naționale (În special În 1990), noul organ de conducere instalat la putere după căderea regimului Ceaușescu, au ridicat la rang de merit național noțiunea de disidență tăcută. Paginile unora dintre publicațiile ce au prins viață În anul 1990 le oferă cititorilor articole În care autorii Își revendică dreptul de a fi subminat regimul comunist prin micile gesturi zilnice de Împotrivire față de modul de viață impus de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
revoltă petrecute În intimitatea apartamentului de bloc și fără a fi cunoscute de vecini au Însemnat mult mai mult decât „gălăgia” publică a disidenților români popularizați de Radio Europa Liberă sau alte instituții de presă occidentale. Explicația adepților acestei teorii? Disidența lor a stat sub semnul caracteristicilor definitorii ale poporului român - bunul-simț și modestia de sorginte creștină -, În timp ce opozanții care și-au asumat gesturi publice de protest Împotriva abuzurilor dictaturii denotă prin acțiunile lor un fel de practici neconforme cu statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
adevărat. Nu a fost exclusă nici ipoteza unei dorințe acute de celebritate și de oblojire a unor frustrări cauzate de nerealizarea profesională sau de neîmplinirea În viața de familie. Istoricul Dennis Deletant, În cartea sa Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență În România anilor 1965-1989, distinge Însă În comportamentul românilor care se autoinclud În categoria disidenților fără a fi recurs la nici o acțiune vizibilă de contestare a regimului un exemplu clasic al duplicității specifice unei populații aflate sub conducerea unei dictaturi
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
disidenților fără a fi recurs la nici o acțiune vizibilă de contestare a regimului un exemplu clasic al duplicității specifice unei populații aflate sub conducerea unei dictaturi. Cercetătorul lasă să se Înțeleagă că nu ar fi vorba de o formă de disidență ascunsă, ci, din contră, consideră Dennis Deletant, acest tip de comportament ar reprezenta o pendulare, imorală pe alocuri, Între viața „oficială”, publică și cea „neoficială” din cadrul restrâns al căminului. Pe de altă parte, campania de promovare a „disidenței tăcute” poate
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
formă de disidență ascunsă, ci, din contră, consideră Dennis Deletant, acest tip de comportament ar reprezenta o pendulare, imorală pe alocuri, Între viața „oficială”, publică și cea „neoficială” din cadrul restrâns al căminului. Pe de altă parte, campania de promovare a „disidenței tăcute” poate fi interpretată ca o etapă finală Într-un proces deliberat de maculare a Însuși termenului disident sau opozant al regimului comunist. Căderea În derizoriu a acestui, să-l numim, statut, situație observabilă la nivelul mentalului colectiv românesc postdecembrist
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]