538 matches
-
în sânul unei clase... ...există întotdeaunaă niște rivalități, iar unul dintre partidele care se formează poate, astfel, să-și caute un punct de sprijin în rândul claselor inferioare. Este un fenomen general. Aproape toate revoluțiile au avut ca lideri membri disidenți dintr-o elită (ibidem, p. 71). Și din acest punct de vedere socialismul constituie un exemplu: „Ăliderii socialiști se recrutează în principal din rândurile burgheziei” (ibidem, p. 73). Din această perspectivă paretiană, lupta pentru controlul mijloacelor de producție și pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție conflictuală descoperă avantajele unei largi coaliții, care le permite să mobilizeze sprijinul electoral al unei majorități stabile de alegători și să-și protejeze astfel interesele împotriva facțiunilor ostile sau disidente prin controlul puterii executive. Înfrângerile electorale succesive pot convinge elitele aflate în minoritate că, pentru a evita excluderea permanentă de la putere, ele trebuie să-și modereze pozițiile politice și ideologice și să-și asigure o largă bază electorală. O astfel
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
decenii ale secolului XX, când elitele radicale ale partidelor socialiste și ale sindicatelor și-au moderat pozițiile pentru a pune capăt dominației elitelor liberale și conservatoare. Transformarea elitelor dezbinate în sensul unității ideologice nu se produce decât prin revoluții. Elitele disidente pun mâna pe putere, lichidează politic sau fizic vechile elite, centralizează activitatea politică în partid sau în mișcarea pe care o conduc și își impun ideologia ca unic cadru de referință pentru activitatea politică. Exemplele sunt Rusia (1917-1921), Italia (1922-1926
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lucrările generale de istorie a comunismului este utilizarea masivă a surselor de limbă poloneză. Recunoaștem aici studii de caz asupra unor subiecte cu miză politică explicită, cum ar fi masacrul de la Katyn ori insurecția din Varșovia, sau analizele unor istorici disidenți, precum Jacek Kuron. Buhler urmează atent autoritățile domeniului, citînd constant lucrările lui Norman Davies, André Fontaine, Timothy Garton-Ash. Construcția sa este Însă mai mult biografică și memorialistică, valorizînd, cu precădere, mărturiile marilor nume ale vremii, de la Churchill la Gomulka, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Cioran se Întreba dacă „viața inspiră mai multă spaimă decît moartea”. Pe de altă parte, după 1990, au apărut tot mai multe cărți și studii dezvăluind cutremurătoare experiențe carcerale, o semnificativă rezistență armată În munți, iar, după 1964, un curent disident În rîndul intelectualității și un protest preponderent izolat al oamenilor simpli, transformat, din păcate de prea puține ori, Într-unul colectiv etc. Unele dintre lucrări suferă de un deficit interpretativ, importantă este Însă recuperarea documentară, fiindcă nu avem Încă o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de a se asigura că nu vor fi luați la răspundere din punct de vedere economic pentru consecințele „din afara cadrului firmei” pe care le are raționamentul lor. Modelul adoptat de agricultura din Statele Unite a fost clar reliefat de un economist disident la Congresul din 1972: „Numai În ultimul deceniu s-a acordat Într-adevăr atenție faptului că marile firme agricole pot... dobândi beneficii prin externalizarea anumitor costuri. Dezavantajele operațiunii la scară largă sunt, În cea mai mare măsură, În afara cadrului decizional
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lectură a cărții Un om sfârșit, ce a stârnit, e drept, o tulburătoare fascinație pentru o întreagă generație de intelectuali europeni. H. a publicat traduceri în spaniolă din poezia italiană modernă, apărute în Spania sau în America Centrală, eseuri despre literatura disidentă rusă (de la Maiakovski la Soljenițân), tipărite în 1980, și o substanțială Introducción a la literatura del siglo XX, „eseu de epistemologie literară” (1976), în care realizează o sinteză între viziunea analitică scientistă și spiritualismul creștin. A fost unul dintre intelectualii
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
conducere presupune controlarea forțelor militare aflate la dispoziția statelor. În cadrul națiunilor, organizațiile trebuie s) fac) eforturi pentru a se menține. În calitatea lor de organizații, națiunile, str)duindu-se s) se mențin), trebuie s) foloseasc) uneori forță împotriva elementelor și domeniilor disidente. Că și sistemele ierarhice, guvernele - fie pe plan național, fie pe cel global - sunt subminate prin proastă funcționare a p)rților principale. Într-o societate a statelor având puțin) coerent), tentativele f)cute în direcția instituirii unui guvern mondial se
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
clasă socială beneficiară a postcomunismului românesc, aflată în competiție atât cu vechea societate comunistă (actuala țărănime și urmașii proletariatului comunist), cât și cu elitele diverselor alternative ale tranziției postcomuniste, între care foștii proprietari ai perioadei interbelice, elitele „minoritare” - de la intelectualii disidenți, la „revoluționarii anticomuniști” -, clientela lor economică și administrativă și, nu în ultimul rând, capitalul străin care, împreună cu grupurile sociale dependente de acesta, joacă un rol cu totul special, care nu se limitează în nici un caz doar la maximizarea profitului, dar
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
care renunță la comunism. Revolta muncitorilor din Brașov din 1987 a fost prima mișcare deschisă a proletaritatului împotriva regimului politic comunist, dar care nu a avut nici un fel de urmări politice directe și imediate, ea nefiind susținută nici de intelectualitatea disidentă - existentă deja în acea perioadă -, nici de clasa mijlocie a comunismului românesc. În decembrie 1989, muncitorii industriali au respins comunismul și au răsturnat regimul politic comunist, dar nu ei vor stabili direcțiile de dezvoltare ale tranziției postcomuniste. Dimpotrivă, în ciuda puterii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
oferă sondajul de opinie. „Mentalitățile” pot să apară denumite ca atare (cf. Betea, 2005) sau în forma „culturii politice” sau a „culturii civice”, fie ea a populației, fie a clasei politice (cf. Mungiu-Pippidi, 2002; Barbu, 2005). „Băieții buni” erau intelectualii disidenți și urmașii elitelor interbelice. „Băieții răi” erau, în primul rând, Securitatea și elitele politice, administrative și economice ale fostei societăți comuniste, cu excepția elitelor intelectualității umaniste. Reluat, în secolul XX, tocmai de Einstein prin celebra formulă că „Dumnezeu nu joacă zaruri
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
amplă și pledează cauza integrării între granițele literarității a unor scrieri ce tematizează și textualizează viața, făcând din persoana autorilor personaje, oameni „de hârtie”. Salonul refuzaților (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași) este o carte recuperatorie (și reparatorie) despre scriitori disidenți (de la Paul Goma la Dorin Tudoran) și cărți interzise de cenzură, despre „cărți amânate”, toate acestea alcătuind „camera obscură a literaturii noastre”. Conceptele operaționale care dirijează clasificarea sunt în acord cu disocierea operată de Sorin Alexandrescu între „scrib”, „scriitor” și
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
care aveau să pună capăt reformelor. Impunerea În procesele ideologice a „cadrelor intelectuale” (activiștii filosofi) semnifică dispariția intelectualului militant, a cărui formă desăvârșită fusese cea consacrată de partidele comuniste, conducând la conturarea unei figuri alternative, afirmate În deceniile următoare, intelectualul disident. Consacrarea academică a școlilor de partid după 1945 coincide cronologic cu primele tentative de destalinizare - dezghețul (cf. titlul românului lui Ehrenburg) - de la mijlocul anilor ’50. Partidele comuniste au trebuit să facă față unei contestări intelectuale puternice, inclusiv În interiorul propriilor rânduri
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai mare consacrare internațională, PEN-Clubul și Uniunea Scriitorilor Sovietici. Recentele schimbări impun o reconsiderare a statutului profesional al scriitorului, atât din punct de vedere economic (statut salariat sau independent), cât și din punct de vedere politic (scriitorul militant și scriitorul disident, raportarea la câmpul internațional, respectiv la exil). Cele două instituții internaționale au Încadrat politic de-a lungul unei bune părți a secolului al XX-lea exercițiul profesiunii literelor, asigurându-i recunoaștere și privilegii materiale. PEN-Clubul asigura o suprafata internațională scriitorului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
difuzării modelului scriitorului proletar Incarnat de Gorki și s-a distins prin importanța acordată educației școlare, prin statutul preponderent salariat al scriitorului și cvasi-absența scriitorului independent. Exilul, epurările și reorganizările profesionale ale scriitorilor după 1989, cazurile exemplare ale unor scriitori disidenți (precum Wolf Biermann pentru RDG ori Paul Goma pentru România) și raporturile acestora cu comunitățile scriitoricești de origine, reconversiile scriitorilor și noul spațiu instituțional după 1989 (asociațiile profesionale ale scriitorilor, politizarea) constituie principalele teme ale unei asemenea analize contrastante ale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
faptului că exilul antifascist este singurul care beneficiază de un consens intelectual. O demonstrează cel mai bine istoria PEN-Cluburilor germane, menținerea până azi a unui PEN-Club al scriitorilor germani din exil, la care au aderat nu demult unii foști scriitori disidenți care nu au acceptat reunificarea PEN-Cluburilor din Vest și Est. Istoria acestei instituții pur reprezentative indică limpede dificultatea de a stabili frontiere clare În definirea exilului că o miscare cu sens unic. O emigrație și un „exil” au existat de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
după destrămarea fostei Uniuni a Scriitorilor sovietici. Nu există un centru PEN-Club În Uniunea Sovietică până În 1988, În vreme ce Uniunea Scriitorilor ruși este membră a PEN-Clubului rusesc. Uniunea Scriitorilor a fost desființată În Cehoslovacia din cauza colaborării acestei instituții la persecutarea intelectualilor disidenți (cf. La situation de l’écrivain dans leș pays d’Europe centrale et orientale, 1994, p. 46). Chiar acolo unde aceste Uniuni nu au dispărut, fiind doar reformate, statutul lor nu mai este cel de dinainte, Încetând sau diminuând dramatic
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prin constituirea la București, câteva zile mai târziu, a «Grupului pentru Dialog Social» (GDS), reuniune a disidenților și intelectualilor consacrați care se afirmau pe scena publică după modelul organizațiilor similare, informale, ce existaseră În Europa de Est. Privită retrospectiv, alegerea unui scriitor disident În fruntea Uniunii Scriitorilor a constituit un moment de triumf al acestei instituții literare, dar și Începutul declinului ei. Mircea Dinescu eta al treilea scriitor «disident», ce-și manifestase opoziția politică din interiorul «sistemului», după Paul Goma și Dorin Tudoran
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
să se vadă mai bine motivele compromisului: Uniunea Scriitorilor era singura instituție În măsură să asigure o formă de protecție membrilor săi și, de manieră mai generală, să facă posibilă prezenta În spațiul public a intelectualilor marginalizați Înainte de a deveni disidenți - sau de a descuraja o represiune violența Împotriva acestora. Aceste rețele de Întrajutorare și de solidaritate au funcționat În pofida supravegherii polițienești și a tensiunilor, rivalităților, iar uneori chiar denunțurilor care au marcat acest mediu extrem de sensibil. Declinul Uniunii Scriitorilor după
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
semnificativ fragilitatea acestei opoziții. În vreme ce prima scrisoare (martie 1989), semnată de șase foști Înalți funcționari ai partidului comunist, era o critică virulenta a regimului, celelalte două (douăzeci și șase de semnatari În total) apărau doar dreptul de expresie al scriitorilor disidenți. Dacă acțiunile colective apăreau mai curând slabe și Întârziate, vocile solitare ale disidenților, amplificate de mass-media occidentală, apăreau mai profunde și mai eroice. Această conjunctură a fost favorabilă impunerii figurii intelectualului profetic după 1989, fie că acești profeți erau sau
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
formă sau alta, opoziția față de regim, chiar dacă mulți dintre cei În cauză nu se recunosc ei Înșiși sub această denumire. Cuvînt de origine religioasă, făcînd aluzie la Partidul-Biserică și la opozanții săi din interior, adesea ei Înșiși militanți - credincioși practicanți. Disidenții sovietici au fost primii care s-au făcut cunoscuți sub acest nume, În dezacord cu ortodoxia partidului comunist și În opoziție cu intelectualii comuniști loiali și fideli. În România, figură intelectualului disident, opozant din interior al corupției staliniste a comunismului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Schachter, el afirmă de asemenea că, într-un grup în care cele mai multe opinii ale membrilor erau asemănătoare, cu puține deosebiri între ele, în timp ce un singur membru menținea un punct de vedere divergent, „numărul comunicărilor către membrul ce avea o opinie disidentă era de cinci ori mai mare decât numărul celor adresate celorlalți” (în Influența socială - texte alese, 1996, p. 80). Desigur că, astfel, discuțiile din grup se mențineau la o cotă ridicată de animație, dar ne întrebăm dacă o atare rupere
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
, cotidian apărut la București de la 25 martie până la 30 iunie 1876. Oficios al unei grupări disidente liberale, cu o ușoară nuanță republicană, S. avea ca director pe Pantazi Ghica, iar ca redactori pe Al. Macedonski (până la 23 aprilie), pe Bonifaciu Florescu (până la 3 iunie) și pe G. Fălcoianu. Retrăgându-se din redacție, Macedonski nu își întrerupe
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
1958. Goma este reamintit de mai multe ori pentru romanul Ostinato și alte cărți ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu se reia formula conjuncturală, politică, și nu estetică, a lui Ionesco, "un Soljenitsyne roumain". Dar scriitorul disident apare evocat aici cu nereținută, patetică, aproape mistică admirație, ca un "înger căzut, eretic, asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a uitat nici de Dan Deșliu, un disident rămas în România, într-un nonconformism
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
numai tema „căderii Romei”, ci, mai mult și decurgând din aceasta, tema datei eshatonului. Totul rămâne într‑o oarecare confuzie, desigur, conotată pozitiv, în raport cu noua situație politică. Antiimperialistul convins din 311 se transformă într‑un colaborator moderat al Imperiului. Teologul disident devine între timp un respectabil teolog „de curte”. Nu trebuie ignorată, credem noi, nici schimbarea contextului în care sunt invocate sursele păgâne: Hystaspe, Oracolele sibiline și Hermes Trismegistul. În versiunea dezvoltată a Inst. pasajele diferitelor scrieri se regăsesc la tot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]