561 matches
-
1999). Modelul „rasismului simbolic”: o examinare critică. Modelul teoretic al „rasismului simbolic” are mai Întâi o valoare descriptivă: el expune foarte bine noul rasism, așa cum a fost acesta observat În Statele Unite Încă de la Începutul anilor ’70, adică Într-o formă disimulată, subtilă, indirectă, nerevendicată. Rasismul neostentativ, non-„flagrant” (Pettigrew și Meertens, 1993), mai dificil de perceput decât rasismul anti-negri clasic sau tradițional (fățiș, brutal, revendicat, ofensiv) căruia tinde să i se substituie, este mai apoi interpretat și caracterizat de către teoreticienii „rasismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să se creadă că ființa umană seamănă lumii nemiloase descrise de Louis-Ferdinand Céline În Călătorie la capătul nopții sau eroului neliniștitor al lui Robert Louis Stevenson, Doctor Jekyll și Mister Hyde; Într-o astfel de lume, coșmarul dublului, ascuns, monstruos, disimulat În spatele personajului cumsecade frecventat zilnic, ar face din toți apropiații noștri potențiali călăi sau fasciști. Literatura are, desigur, un iz de adevăr istoric și social. Dar, organizând o Întreagă serie de abordări ale reprezentărilor doar pe baza discriminărilor, nu câștigăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Ademenit, la început, de zonele stranii, de fantasmele spăimoase ale subconștientului, cu lunecări în macabru, cultivă, pe de altă parte, în izvodirile lui sămănătoriste, îndatorate mult lui Mihail Sadoveanu, o viziune de un realism crud, cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își învăluie „tabletele” într-o pânză de melancolie, străpunsă ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Engels, în proximitatea filosofiei științelor sociale "de tip nou" cum se spunea cândva pe la noi. Despre această teorie, MacIntyre scria că "nu numai că denaturează forma descoperirilor reale ale specialiștilor în științe sociale, ci funcționează ea însăși ca o expresie disimulată a preferinței arbitrare. De fapt, teoria ideologiei se dovedește ea însăși a fi o ilustrare în plus a fenomenului pe care adepții ei speră să-l înțeleagă. În timp ce mai avem multe de învățat din istoria lui Optsprezece Brumar, teoria generală
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
descrierile făcute de Heidegger Dasein-ului, îndeosebi hermeneutica "grijii". Ele nu sunt nici observabile, nici entități teoretice cum sunt eul, supraeul și sinele la Freud, ci "existențiale". Fiindcă aceste interese sunt în același timp "lucrul cel mai apropiat" și "cel mai disimulat", iar pentru a le recunoaște trebuie să le dezocultăm, ele sunt de resortul hermeneuticii finitudinii. (5, ibid.) 7. Heidegger a transformat în concept ontologic nu grija înțeleasă ca trudă, amărăciune sau griji ale vieții (4, p. 78), ci termenul latin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și înțelegerea ei teoretică scheme conceptuale sau abordări trecute, apare riscul de a obscuriza lumea trăită până acolo încât să dobândim o libertate ciudată de a propune acea ideologie a practicilor sociale ce servesc interese constructive la fel de obscure sau abia disimulate. Să admitem deci că ne aflăm în faza de evadare din „proiectul iluminist” al sociologiei, fie ea occidentală sau postcomunistă, pentru că numai astfel am ajunge să dăm seamă de constelațiile modernității noastre actuale și ale modernizării ei. Un început al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aspectul original, vetust, dar interesant pentru turiști care, acasă la ei, nu mai văd o asemenea ambianță. Este absolut necesar să înceteze vînătoarea de case vechi. Astfel ce-o să le mai arătați oaspeților? Culmea este că masacrul are aprobarea, abia disimulată, a autorităților de resort, pentru care contează numai cît timp vor mai fi la putere.” Are dreptate istoricul. Dar, oare, nu vorbește el în deșert? Întrebarea este retorică, răspunsul se cunoaște. Exerciții ludice Nu numai revista 22, ci și Dilema
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3064_a_4389]
-
Trei partituri grele, trei femei de la marginea societății, sau de sub ea, trei fantasme, trei tipuri de frustrări, de tensiuni și de confruntări cu propriul eu, dar și cu restul lumii, trei voci ale unor visceralități mai mult sau mai puțin disimulate. Trei personaje recognoscibile în prezentul cel mai acut și halucinant, trei roluri asumate cu credință și devoțiune de cele trei actrițe, care joacă pentru prima oară împreună. Une femme fatale, cîndva, o cîrcotașă meschină și bigotă și o retardată visează
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
și slovaci au fost latente de-a lungul deceniului al treilea și în special în cel de-al patrulea. Germanii din Sudeți au înființat Partidul Germanilor Sudeți („Sudetendeutsche Partei” - SdP) condus de Konrad Henlein, care milita, (bucurându-se de sprijinul disimulat al naziștilor), pentru unificarea regiunii cu Reichul. Criza dintre cetățenii cehoslovaci de etnie cehă și cei de etnie germană s-a acutizat după Anschluss (ocuparea Austriei de către Germania) în 1938. Pentru toată lumea a devenit clar că următoarea mișcare a lui
Istoria Cehoslovaciei () [Corola-website/Science/314054_a_315383]
-
de spirit, în mediul în care mă aflam, gestul meu nu putea provoca decât surâsul. Eram tânăr, obscur, lipsit de îndrăzneală, de acea formă de îndrăzneală care e, prea adesea, principalul element al succesului. Ieșirea mea n-avea nici un scop disimulat, nu acoperea nici o ambiție personală, era un act de credință dar era și un act de naivitate. În scurt, cuvântul meu nu putea avea nici un răsunet.... O știam. Și totuși n-am tăcut. Că n-am tăcut, nu înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
arta bizantină", face o analiză a portretului bazileului în arta bizantină și a felului său de a se îmbrăca. În lumea bizantină, felul în care te îmbraci este un veritabil instrument de putere. Autorul mai notează, cu oarecare amărăciune prost disimulată, că "portretul suferă cel mai mult de pe urma vicisitudinilor istoriei". Constatare amară: oare oamenii care pot afirma că au o "existență fericită" sunt predispuși să țină un jurnal? Lungă discuție, deloc inutilă, acum pe picioar de plecare, cu Andrei G., doctorand
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încât încearcă, dacă nu fisurarea, măcar macularea unei opere indestructibile. Referindu-se cu condescendență executorie la acești maidanezi în blugi sau în frac, Theodor Codreanu găsește explicația într-o cabală bine orchestrată și reiterată programatic, la momente aniversare, de către structuri disimulate sau fățișe, care se zbat să dovedească lipsa noastră de vocație creatoare și, în concluzie, impunerea unui statut colonial la toate nivelurile. Pentru a-l înstrăina de noi înșine, Eminescu e învinovățit că, prin cultivarea obstinantă a românității, ne-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai degrabă sarcastică decât ironică. De aici, limbajul liric uneori violent, parcă îngroșat, căutând, în aceeași cheie nonconformistă, grotescul. Poemele erotice, animate unele de un elan studiat, reunesc gestul agresiv și delicatețea, spontaneitatea elementară și ironia, în madrigale de o disimulată solemnitate. Al doilea volum, și ultimul, Testament provizoriu (1974), e o confirmare a autenticității unui talent, ceea ce îl îndreptățește pe Al. Piru să-l ia în considerare într-o lucrare de sinteză. SCRIERI: Scara de apă, București, 1969; Testament provizoriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
eroi și nelegiuiți, figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni și de cai verzi pe pereți. Oamenii nu trebuie să caute Pocalul lui Hristos, ci Gloria Lui! Nu o să vă deslușesc acum detalii despre cum și de unde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Hardie. L-am dispus astfel încât să se integreze uneia dintre pereți. Omul era în pragul sincopei. Dar ce spusese, suna adevărat. Distorsorul ― chiar însuși numele aparatului, confirma în parte acest fapt ― trebuia să se afle în preajma Mașinii, evident că bine disimulat. De ce nu în camera Patriciei. Gosseyn, o clipă fu tentat să pună în funcțiune detectorul de minciuni, dar renunță gândindu-se că, în sfârșit, îl are bine în mână pe Prescott și introducerea în discuție a unui aparat ar strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și nu invers. Poate și cu ea se întâmpla același lucru. Cert este că în noaptea aceea îmi fu cel mai apropiat conviv. Era însă vizibil că dincolo de pătura de cuvinte dintre noi, ea își cântărea interlocutorul cu aceeași prost disimulată curiozitate ca altădată în tren. O interesa, în primul rând, ce gândesc despre ea: gândirea oricărei femei, preocupată nu de tine pe care naivitatea ar putea să te facă să te simți - din eroare - mândru, ci de ea însăși, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i calce lenjeria sau facă ordine și curățenie, mai Întîi În camera lui Kiki, apoi În bucătărie, apoi În camera lui Vic, care era și cea mai dezordonată. Naggie ar fi putut-o bănui de o formă de fetișism bine disimulat. Era mai degrabă un ritual la care recurgea În momentele de Îndoială. În timp ce ștergea praful de pe tastatura calculatorului, sau atunci cînd Îi aranja manualele de mineralogie și celelalte hîrtii pe masa de lucru - chiar dacă Vic Îi spusese de mai multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se construiește grație relațiilor individului cu alții, cu grupul; o identitate evoluează și se modifică în cursul existenței individului (Lipiansky, 1998). Aceste trei condiții au fost satisfăcute în procesul de creare a unei noi identități. A existat o ideologie seducătoare, disimulată eficient, într-o manieră accesibilă din punct de vedere cognitiv, recurgându-se adesea la simplificări și sloganuri. Serge Moscovici ne oferă un model explicativ al propagandei, ca operă de influențare psihologică. Propaganda acționează eficient prin instituirea unui raport social specific
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai bine. Aveam o funcție destul de mare. Luau alimente mai întâi cei cu funcții mari, apoi ceilalți, dacă mai rămânea ceva.” 10. Un alt interlocutor, inginer, persoană care a avut întreaga viață funcții de conducere, cu un discurs justificativ bine disimulat sub pălăria muncii și profesiunii („Se muncea serios pe vremea aceea, mă întreb acum de unde izvora atâta energie cu care construiam socialismul”), mărturisește cu inocență: „În modul de viață al familiei mele, coada nu a existat. Aveam intrare mai peste
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
alienează în aceeași măsură și este extrem de elocventă comparația din final. Marea înstrăinare e acum față de Parisul în care viețuiește, și mai puțin față de ai săi, de neamul său, căruia îi poartă stigmatul, dar pe care îl regretă cu abia disimulată nostalgie. Totuși, nu există loc mai bun decât Parisul unde Cioran să se simtă acasă: „Nu încetez să repet că n-am iubit niciodată cu adevărat decât Parisul, Dresda și Sibiul. Parisul nu-l mai iubesc, dar nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă, incoerentă, paradoxală, între avânturi sublime și mizerii indescriptibile - pe care târziu, în Mărturisirile unui anonim (1974), o privea cu sentimente amestecate, între jenă și disimulată mândrie -, omul I. a stârnit mai degrabă compasiunea confraților (Panait Istrati și Tudor Arghezi, în special, l-au ajutat mult), în timp ce poetul I. s-a bucurat de unele aprecieri reconfortante. Cele nouă volume și plachete de versuri apărute într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
viitoare) e un act prin excelență civilizator. Ideea de a construi nedurabil, doar pentru o generație sau mai puțin și de a presupune că alte nevoi și alte invenții tehnice vor determina clădirile viitorului, este o abdicare cu un abia disimulat caracter de barbarie. Am asistat în toamna aceasta la prelegerile unor arhitecți asupra tendințelor actuale ale arhitecturii. Două din acestea m-au tulburat. Case elastice și amovibile și biblioteci fără cărți. Ce înseamnă aceasta dacă nu nomadism și analfabetism? SURÎSUL
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
serios. In penultimul meu articol îi făceam lui Al. Ivasiuc câteva șicane care au avut, cum era firesc, darul de a-i provoca acea iritație combativă ce dă unei dispute adevăratul ei accent: cel de ușoară mânie, stăpânită, dar nu disimulată, care se simte în tonul articolului său Mecanismul polemicii („Contemporanul” din 23 aprilie 1971). Prin tonul acesta, Al. Ivasiuc și-a confirmat intenția declarată la începutul polemicii noastre: dacă jucăm, să jucăm tare, adică necruțător, dar cu mănuși; să lovim
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cei mai vechi istorici ai disciplinei. Cum lumea nu s-a prea înghesuit să-i citească textele, din cauza unor texte incestuoase care reiau ficțiunile debitate de autorii precedenți, Lorenzo Valla este năpădit de înțelegeri greșite: e transformat fie în libertin disimulat, în ateu care evoluează cu o mască pe față, în cinic vulgar care nu crede în Dumnezeu dar care-și apără poziția socială de pe lângă unchiul său la curia romană, fie într-un creștin, cam original, desigur, dar, în fond, apostolic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
le citi ca filolog, deci ca istoric, Erasmus le are de la maestrul său italian, căruia îi va face foarte de timpuriu elogiul în corespondența sa. Iar atunci când scrie Eseu asupra liberului arbitru î1524), influența lui Lorenzo Valla nu este nici măcar disimulată. începând din 1511, în Elogiul nebuniei, Erasmus precizează care sunt modalitățile creștinismului său epicurian. Afirmând că un creștinism autentic ține de o nebunie cuminte, filosoful recurge la ironie, la umor și la paradox. Filosoful elogiază nebunia: ea este cea care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]