194 matches
-
vizibil. Societatea bazată pe drepturi și obligații concrete, formulate punctual, pare să ia loc societății postmoderne în care cumulul excesiv de obligații formale a condus la reacțiile adverse reprezentate de relativitatea axiologică. În termenii teoriilor complexității, acest fenomen îmbracă forma structurilor disipative, prin autoorganizarea în populații compuse din indivizi aprioric identici care participă la generarea prin procese cooperante a unor noi ordini în interiorul structurilor de acest gen. Turbulențele în interiorul acestor structuri reprezintă conflicte înghețate care conduc la un nou tip de contract
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
prisma teoriei alegerii raționale, dar și prin intermediul teoriei jocurilor. Potrivit acestor teorii, conflictele de rol și conflictele de status nu pot fi rezolvate decât prin accentul pus pe dreptul la egalitate în ponderea deciziilor raționale, prin crearea de structuri sociale disipative (în înțelesul dat de Prigogine). Dreptul la securitate/libertate împotriva opresiunii Deși aparent contradictorii, dreptul la securitate și dreptul la libertate împotriva opresiunii se presupun reciproc. Într-adevăr, dacă un contract social presupune delegarea către Stat a unei părți a
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
statistice bazate pe cuantificarea genuină a subiecților individuali. Pentru a explica această procesualitate conform metodelor științelor complexității, în acest capitol al lucrării voi încerca să arăt în ce mod societatea informațională prezintă aspecte fractale, haotice, turbulente, catastrofice sau de structurări disipative. Acest capitol va cuprinde mai multe secțiuni în care încerc să evidențiez câteva dintre cele mai relevante aspecte ale schimbărilor structural-societale contemporane ale lumii postindustriale la nivelul comunicării de masă globaliza(n)te. Acestea se referă la morfoza mediei în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
principal servicii, rezidenții formează de facto o vastă comunitate urbană globală care reproduce prototipul aglomerărilor urbane RL. Se poate vorbi aici de un proces de urbanizare în hiperrealitate. De asemenea, în SL se creează, prin procese cooperante și prin structurare disipativă, un capital social al hiperrealității, bazat pe relații de încredere. Instalarea în spațiu-timpul SL presupune un inedit proces de socializare: stilul de viață specific creează și anumite standarde specifice, așadar seturi de libertăți și obligații SL. Restructurarea este aici evidentă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea. Societatea SL oferă tocmai un mediu al distanțării spațio-temporale și al reîncapsulării; prin aceasta, fenomenul SL marchează un sindrom specific izomodernității. 6.3.3. Considerații conclusive Dacă analizăm aceste fenomene prin prisma teoriei structurilor disipative, structurarea metaversală nu reprezintă altceva decât o formă de proces social cooperant în care este generată spontan o ordine în interiorul unei structuri disipative; potrivit teoriei, acest proces se produce prin autoorganizarea în populația compusă din indivizii apriori identici participanți la
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
un sindrom specific izomodernității. 6.3.3. Considerații conclusive Dacă analizăm aceste fenomene prin prisma teoriei structurilor disipative, structurarea metaversală nu reprezintă altceva decât o formă de proces social cooperant în care este generată spontan o ordine în interiorul unei structuri disipative; potrivit teoriei, acest proces se produce prin autoorganizarea în populația compusă din indivizii apriori identici participanți la ciberspațiu. Formele societale sunt reflectate aici prin restructurarea cooperantă și prin atractori, definiți ca spații dinamice în care converg traiectoriile vecinătăților. Altfel spus
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
semnificația "către fund", "spre interior", "în jos", "relativ la". (Elementul lingvistic provine din it., fr. "cata-", conform cu gr. "kata"-"în jos".) În semnificația dată în contextul de față, catalimbajul reprezintă un limbaj "de profunzime", "de fond", "subteran". Perpetratorii fluizi și structurile disipative lingvistice Putem identifica mai multe seturi de perpetratori semiotici în comunicarea online scrisă. Mediile comunicaționale creează ceea ce putem numi vortexuri lingvistice, formate din sub-structuri (sub-limbaje) specifice grupurilor de comunicatori online. Acești comunicatori (emițători și receptori) sunt, în genere, structurați în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
e.g., prin existența liderului informal, reprezentat de inițiatorul grupului de discuții). Conform grilei metodologice și conceptuale a teoriilor complexității propusă aici, putem foarte ușor să numim aceste vortexuri lingvistice fie turbulențe, ca manifestări ale fenomenelor haotice și impredictibile, fie structurări disipative, ca procese cooperante de autoorganizare. Cele mai relevante vortexuri semio-semantice sunt reprezentate de acronime, atrofii lingvistice și simboluri vizuale. a) Acronimele Se apreciază (Internet 11) că, în prezent, sunt folosite peste trei milioane de acronime, în toate domeniile comunicării, printre
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Cred că nu, iar, printr-o posibilă dezalfabetizare a omului, viitorul ne mai rezervă multe surprize lingvistice și comunicaționale. Catastrofice, fractale sau haotice, firește, dar în orice caz și specifice proceselor cooperante și de autoorganizare, așadar urmând procese de structurare disipativă. La frontiera comunicațională, de altfel, însuși acest subcapitol, bazat pe o sumedenie de neologisme, nu face altceva decât să își demonstreze autosuficiența: limbajul uman tinde către o limită structurală care necesită atrofii și vortexuri comunicaționale, pentru a mai da dovadă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Societate bine-reordonată Abordare geopolitică Spațiul oferă puterea statelor-națiune și ideologiilor colonialiste Ideologii imperialiste, colectiviste; bipolarism Multipolaritate și geostrategie prin înghețarea conflictelor Comunicare lingvistică Galaxia Gutenberg Mediamorfoze catalimbaj Percepție ontologică Univers universuri multiple metavers Agenți sociali Individualitate indistinctă. Turbulențe Societate structurată disipativ, bazată pe indivizi identici aprioric. Identitate socială mai presus decât cea personală Individualizarea reflexivă. Valorizarea recursivă, prin stractificare. Structură societală a modernismului Structurare (impunerea setului valoric al modernității inițiatoare) Destructurare (postmodernitate; relativizare axiologică) Restructurare. Izomodernitate fractală; structuri disipative Grupări sociale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Societate structurată disipativ, bazată pe indivizi identici aprioric. Identitate socială mai presus decât cea personală Individualizarea reflexivă. Valorizarea recursivă, prin stractificare. Structură societală a modernismului Structurare (impunerea setului valoric al modernității inițiatoare) Destructurare (postmodernitate; relativizare axiologică) Restructurare. Izomodernitate fractală; structuri disipative Grupări sociale Diviziuni în colectivitățile comunitare Apariția și teoretizarea conflictului de clasă, în cadrul sistemului de stratificare Restructurarea ierarhiei de clasă în funcție de prestigiul în spațiul hiperrealității; noi ierarhii sociale și noi tipuri de status Mediul economic Piața capitalistă sălbatică Societatea industrială
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sistemele învață să supraviețuiască, învață să fie, iar învățarea vieții favorizează procesele care favorizează supraviețuirea. Complexificarea pare să favorizeze capacitatea înmulțirii numărului de strategii de supraviețuire ale sistemului. Auto-referința ca și autoreglarea, autoorganizarea, auto-producerea ajută sistemul să reziste creșterii entropiei disipative. Cunoașterea, conștiința de sine cresc capacitatea organismelor complexe de a fi mai puțin dependente de legile oarbe ale materiei... Atunci când studiem sistemele complexe sociale ar trebui să avem în vedere că: • ele sunt sisteme cu proprietăți sistemice; indivizii membri le
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
din jur sub formă de conversație și transpirație. Această energie va mări dezordinea universului cu circa douăzeci de milioane de milioane de milioane de ori mai mult decât creșterea ordinii din creierul cititorului. IV.1.7. Sistemele biologice ca structuri disipative Din punct de vedere al structurii lor, sistemele termodinamice pot fi de două feluri: a) Structuri de echilibru (cristale) apărute prin scăderea entropiei produsă de scăderea temperaturii. b) Structuri disipative, care se mențin numai în cadrul unui schimb continuu de energie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din creierul cititorului. IV.1.7. Sistemele biologice ca structuri disipative Din punct de vedere al structurii lor, sistemele termodinamice pot fi de două feluri: a) Structuri de echilibru (cristale) apărute prin scăderea entropiei produsă de scăderea temperaturii. b) Structuri disipative, care se mențin numai în cadrul unui schimb continuu de energie (disipare de energie). Procesele, din punct de vedere al sensului variației entropiei, pot fi: ♦ Procese cuplante, când entropia crește; ♦ Procese cuplate, când entropia scade. Existența cuplajelor explică fenomenele biologice care
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
țesuturi, organe și se realizează procesele de reglare). *Reacții autocatalitice care duc la formarea de structuri. * Autoînnoirea. în sistemele vii are loc o continuă înlocuire a celulelor. Pe măsură ce celulele se maturizează și îmbătrânesc, datorită proceselor ireversibile, entropia lor crește, structurile disipative se deteriorează și atunci ele sunt înlocuite cu celule tinere cu entropie mică. Putem concluziona că, procesul de îmbătrânire, însoțit de diminuarea proceselor de diviziune celulară și de dereglări ale sistemelor homeostatice, este un proces de creștere a entropiei organismului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fenomen este cel mai convingător exemplu de autoorganizare, de apariție a ordinii din dezordine, din haos. Apare o ordine nouă care se menține numai prin consum de energie din exterior. Aceste structuri apar ca rezultat a două tendințe opuse: efectele disipative care conduc la o stabilitate prin mărirea dezordinii și efectele convective care conduc la o destabilizare, în urma căreia sistemul execută tranziția de fază spre starea ordonată. Lichidul se autoorganizează sub forma unor prisme hexagonale pe axa cărora lichidul coboară, iar
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
crește în continuare, atunci stratul de lichid ia forma unor rulouri. Procesele autocatalitice neliniare conduc de asemenea la apariția de structuri ordonate. Deci, într-un sistem închis, la echilibru, ordinea apare în conformitate cu principiul minimului energiei libere, pe când într-un sistem disipativ, ea apare ca urmare a amplificării fluctuațiilor până la nivel macroscopic. Domeniul biofizicii care se ocupă cu studiul sistemelor disipative se numește sinergetica. Teoria structurilor disipative are importanță și relativ la modul de a privi boala. Introducerea în organism a unei cantități
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de structuri ordonate. Deci, într-un sistem închis, la echilibru, ordinea apare în conformitate cu principiul minimului energiei libere, pe când într-un sistem disipativ, ea apare ca urmare a amplificării fluctuațiilor până la nivel macroscopic. Domeniul biofizicii care se ocupă cu studiul sistemelor disipative se numește sinergetica. Teoria structurilor disipative are importanță și relativ la modul de a privi boala. Introducerea în organism a unei cantități mici de microorganisme (imunizarea) creează o boală ușoară, deci o perturbare, prin care organismul poate dobândi o mai mare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sistem închis, la echilibru, ordinea apare în conformitate cu principiul minimului energiei libere, pe când într-un sistem disipativ, ea apare ca urmare a amplificării fluctuațiilor până la nivel macroscopic. Domeniul biofizicii care se ocupă cu studiul sistemelor disipative se numește sinergetica. Teoria structurilor disipative are importanță și relativ la modul de a privi boala. Introducerea în organism a unei cantități mici de microorganisme (imunizarea) creează o boală ușoară, deci o perturbare, prin care organismul poate dobândi o mai mare complexitate. Teoria structurilor disipative este în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Teoria structurilor disipative are importanță și relativ la modul de a privi boala. Introducerea în organism a unei cantități mici de microorganisme (imunizarea) creează o boală ușoară, deci o perturbare, prin care organismul poate dobândi o mai mare complexitate. Teoria structurilor disipative este în acord cu medicina preventivă și mai puțin cu folosirea medicamentelor. Pentru a ilustra aceste aspecte să reprezentăm o variabilă de compoziție ρ în funcție de un parametru exterior de constrângere λ (concentrația unuia dintre reactanți de exemplu) Evoluția sistemului pentru
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este și mai ordonat. IV.1.9. Scenariu posibil pentru evoluția sistemelor biologice Evoluția sistemelor chimice și biologice de la cele mai simple la cele mai complexe, constituie unul dintre domeniile care preocupă atât pe fizicieni, chimiști și biologi. Existența structurilor disipative și evoluția temporală a acestora a putut fi explicată pe baza dezvoltării termodinamicii neliniare a proceselor ireversibile de către Prigogine, Glansdorf, Mazur, Ross. Astăzi există teorii care susțin faptul că ireversibilitatea transformărilor chimice a permis materiei o evoluție naturală, de la structuri
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
să apară și să se dezvolte, ea trebuie ajutată din afară. în încheiere trebuie să spunem că au rămas multe întrebări fără răspuns legate de sistemele biologice, dintre care amintim: a) existența unei singure mărimi fizice care să caracterizeze structurile disipative b) selectarea celui mai ordonat sistem dintr-o multitudine de sisteme cu autoorganizare c) principiul evoluționist care determină comportarea sistemelor Dar cele mai importante dintre întrebări, rămân următoarele: Este Pământul cel mai ordonat sistem din Univers, și dacă da, cum
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de cibernetică ale unor cercetători cu pregătire complexă ca Ștefan Odobleja, Norbert Wiener ș.a.). Afirmată deplin după 1960, această teorie stă la baza concepției actuale a cunoașterii științifice, împreună cu alte teorii originale ca aceea a catastrofelor, a bifurcațiilor, a structurilor disipative sau a fractalilor 5. Acestea nu fac decât să întărească convingerea că realitatea obiectivă se manifestă ca un tot unitar, în care fiecare element reproduce la scară proprie și se înscrie în dinamica întregului sistem. 1.2 Abordarea sistemică a
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
limitărilor impuse de utilizarea lor sunt sintetizate în lucrarea de față PIERDERI DE ENERGIE ÎN MATERIALE MAGNETICE METODE DE MĂSURARE ȘI EVALUARE In analiza pierderilor de energie în materiale magnetice punctul de plecare îl constituie studiul proceselor de magnetizare - procese disipative din punct de vedere energetic - care sunt determinante în stabilirea volumului acestor pierderi. fără a intra în detalii, putem menționa că procesul magnetizării materialelor feromagnetice în câmpuri continue este suficient de bine descris, pentru majoritatea aplicațiilor practice, prin intermediul curbelor de
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
Într-o sistematizare mai largă observăm că teoriile se împart în două categorii, și anume: teorii clasice (teoria dezvoltării regionale, teoria localizării, teoria bazei economice, teoria atracției urbane, teoria polilor de creștere), cât și teorii moderne (teoria haosului, teoria structurilor disipative, teoria catastrofelor etc.). Încă la jumătatea secolului nostru Robert King Merton (1950) atrăgea atenția asupra necesității de a se elabora teorii cu rang mediu de generalitate, adică enunțuri intim legate între ele și verificabile empiric privind comportamentul omului în relațiile
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]