377 matches
-
negativă (...)"85. Mai mult, anumiți autori susțin că, la Marx, ideologia nu desemna fenomene ale conștiinței cotidiene din societatea burgheză, servind interesul claselor dominante, ci indica o analiză critică la adresa culturii moderne și că, din această perspectivă, nu există o disjuncție exclusivă între știință și ideologie, ci doar o excludere a științelor naturii din sfera ideologiei. Prin urmare, ideologia ar avea, în viziune marxistă, o semnificație profund culturală 86, fără a se referi în vreun fel la relațiile sociale ca atare
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Searle apelează la o distincție pe care o consideră funciară: aceea între faptele brute și faptele instituționale. Primele există independent de existența instituțiilor sociale constituite de oameni, cele din urmă sunt tocmai produsul unui acord între ființele umane. Cu ajutorul acestei disjuncții inițiale, Searle evită confuzia dintre ontologic și epistemologic, care poate fi explicată astfel: Faptul că obiectivitatea epistemică totală e dificilă, dacă nu imposibilă cunoașterea fiind condiționată de contexte, de motivații, de perspective culturale complexe ș.c.l. -, e o premisă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
scrisă, dar există variante. Astfel, propoziția este un fel de cadru, iar punctul este locul unde se întrerupe sau se taie filmarea. Autorul poate face în așa fel ca cititorul, mergînd de la o propoziție la alta, să experieze continuitățile sau disjuncțiile temporale și spațiale ritmice, tot așa cum regizorul îl face pe spectator să aibă trăiri identice prin variante de editare. (Dar în roman există cadre "la un nivel mai ridicat”, ca tăieri: coordonarea unui paragraf cu următorul și, opțional, coordonarea unui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la început era Cuvântul”. Debutul teologic al Evangheliei după Ioan îi permite lui Michel Henry (pe urmele lui Heidegger, poate, dar cu alte consecințe) să discute radicala diferență între conceptul grecesc și viziunea biblică asupra logos-ului. Henry identifică o disjuncție ce vine să acopere conflictul tacit dintre fenomenologia lumii, analitica Dasein-ului și, respectiv, fenomenologia Vieții („întru El era viață”, In. 1,4) care trimite automat la „fenomenologia lui Hristos”1. Aceeași Evanghelie îi consemnează o mărturie fundamentală: „Eu sunt Calea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deja în subcapitolul precedent, aduce cu sine un dezavantaj: creează, aceluiași cititor și interpret contemporan, un disconfort intelectual care are la bază manieră monolita în care suntem obișnuiți astăzi să înțelegem procesul cunoașterii, fapt care conduce la conceperea mereu în disjuncție a interpretării realiste și a celei reprezentationaliste. Punerea laolaltă a realismului și reprezentationalismului în cadrul aceleiași teorii a cunoașterii sugerează, cel puțin la o primă vedere, o inconsecventa. Cu toate acestea, înainte de a ne decide cu privire la această explicație, să testăm inconsecventa
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
din volumul Plantații, Vox clamantis in deserto [Vulgata, Isaía 40.3]. Sugestia biblică este refăcută abia pe final, în rest textul este o lamentație a eului, lamentație care apelează la imaginarul tradițional redispunându-l într-un model propriu, caracteristic pentru Tonegaru. Disjuncția cu care se deschide textul "proscris sau fermecat de sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac parte din structura lirică și par a avea menirea de a crea un univers al iluziilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac parte din structura lirică și par a avea menirea de a crea un univers al iluziilor, care se desprinde de real și se învăluie în mister. Disjuncția pare a fi însă falsă, ambele secvențe trimit la faptul că eul se simte însemnat de destin. Ceea ce le diferențiază este numai atitudinea, modul în care sunt percepute. Plăcere și durere, ambele se alătură pentru a-i fixa poziția și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adevărat? Unde-i nota în care Caraion anunța "autoritățile" despre acel manuscris?", ibidem. 187 "Pentru accentele puse pe luciditate, pentru causticitatea și nervul său polemic, pentru latențele și lava de pamfletar, pentru prestigiul dat de el poemului în proză, pentru disjuncțiile sale categorice dintre progresul tehnic și literatură, pentru intuirea și neconfundarea cu altceva a specificului artei (...), pentru alarma atât de convingătoare asupra nefastelor consecințe ce pândesc excesele de formă, (...) socot că pe Baudelaire nu-l poate urî decât cine nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
piese reprezentative ale sale, care au apărut în 1944 și 1949 (Menajeria de sticlă și, respectiv, Un tramvai numit dorință). Tranziția poate fi interpretată în două moduri diferite în cazul lui Williams: o tranziție cronologică, o punte de legătură și disjuncție cu clasici interbelici, precum și o întoarcere în timp, o anacronie a revitalizării viziunii melodramatice într-o epocă foarte pragmatică și materialistă. Această dimensiune melodramatică este, bineînțeles, de văzut în cheie amar-ironică: Williams este conștient de caracterul vetust al viselor "melodramatizate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cred în Dumnezeu 4. Astăzi, privatizarea religiei nu mai are semnificația pe care noțiunea o avea la originea ei liberală : de separare a individului, în ce privește convingerea religioasă, de postura lui de cetățean. Ea nu mai trimite în primul rînd la disjuncția public privat. în ultimele decenii a avut loc, de altfel, o cucerire a sferei publice de către actorii <footnote id="1"> Marcel Gauchet, Ieșirea din religie, ed. cit., pp. 123-124. particulari, care pretind să își manifeste și să își valorifice public
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în Facerea, liberul arbitru este chipul dintîi sub care se manifestă libertatea umană, acesta nu este totuși chipul ei desăvîrșit. Liberul arbitru situează deja ființa la răscrucea dintre Unu și dualitate, o atrage deja spre domeniul multiplicității, al schimbării, al disjuncțiilor (și, ca atare, al limitărilor), al netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acesta presupune, în ultimă instanță, nu doar un simplu transfer "semantic", ci o transgresiune a unei "lumi" (de semnificații) și o înscriere pe traseul ("mai adânc") al "mutațiunii" orizontice (de natură ontologică)."402 1.1.2. Cea de-a doua disjuncție fundamentală pentru teoria poezei discursive este aceea între cuantele referențiale (cr) și câmpurile referențiale (CR), termeni inspirați din "semantica integraționistă" a lui B. Hrushovski/Benjamin Harshav 403, dar redefiniți de către Borcilă într-o manieră inedită. Astfel, "cuantele referențiale vor reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Filaret, de exemplu, fapta lumească trebuie să urmeze întocmai învățătura creștină, pentru Stavrikie, unul dintre reprezentanții de frunte ai ordinii lumești, cele două planuri ar fi complet separate. Răul suprem nu constă, însă, în faptul că exponenții POLIS-ului proclamă disjuncția între numenal și fenomenal, ci în faptul că ei pretind că această separație ar fi una prescrisă de către chiar "legea" ETHOS-ului (v. supra, analiza textemului [11]). Din acest motiv, câmpul POLIS e mult mai nociv decât BROTÓS-ul, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
procustian, în orice situație. Una dintre temele relevante în acest sens este, spre exemplificare, aceea a identității noastre comunitare. În acest caz, modernitatea politică și intelectuală românească a adus în atenție existența a numai două opțiuni posibile, operând cu o disjuncție exclusivă în care logica lui tertium non datur devine, în mod evident, prevalentă: fie o Românie exclusiv neaoșă, fie una construită după tipar occidental. Disputele dintre naționaliști și occidentaliști au avut nenumărate ecouri, atât în lumea intelectuală, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
celulare (stres osmotic, stres carbonilic, stres oxidativ, depleție de mioinozitol și taurină, scăderea activității Na-K ATP azei, modificări ale sistemului proteinkinazei C și ale citokinelor proinflamatorii, alterări ale sistemului redox celular, disfuncție endotelială) care alterează profund homeostazia neuronală, inducând edem, disjuncții axo-gliale sau degenerescență nervoasă. În producerea acestor modificări au fost implicate de asemenea și deficitul de acid dihomo gamma linoleic (GLA) și de N acetil L carnitină (53). S-a demonstrat că la pacienții diabetici nivelele circulante ale IL 6
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
ce prea "puțin le pasă de socialism și comunism" (1961), spre a se ajunge la redactarea și difuzarea de manifeste împotriva regimului (1982) și la entuziasta salutare a "căderii sceleratului" (1989). Distingându-se, dacă nu mă înșel, și o anume disjuncție cu tâlc între comunism și ceaușism. Am suspectat totdeauna jurnalele publicate în timpul vieții autorului de contrafacere și post-poleire. Aici nu cred că-i cazul, fiindcă ar fi fost "tunse" anumite răbufniri de-a dreptul proletcultiste ale tinereții. Lăsate neatinse, fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al Bisericii ortodoxe române În perioada respectivă. În această paradigmă, orice problemă religioasă constituie, În egală măsură, o problemă politică și națională. Cu siguranță, o asemenea abordare nu este caracteristică modernității, În special În latura sa politică. Modernitatea operează o disjuncție extrem de clară Între sfera politică, aflată În gestiunea societății umane, și sfera religioasă, administrată exclusiv de biserică. La Miron Cristea, un element ce ține de doctrina religioasă (În cazul anumitor asociații religioase, interdicția de a folosi arme și de a
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
în măsura în care îndeplinește o funcție simbolică definită prin intermediul unei teorii generale a simbolurilor. Ca atare, Goodman identifică cinci simptome ale caracterului estetic, care nu ar procura o definiție și nicio descriere completă, ci ar funcționa ca indicii aflate în stare de disjuncție necesară și conjuncție suficientă. Aceste simptome ar fi densitatea sintactică, manifestată când diferențele cele mai fine ar constitui o diferență între simboluri, densitatea semantică, manifestată prin procurarea anumitor simboluri pentru lucruri care s-ar distinge prin diferențele cele mai fine
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de artă contemporană pentru efemeritate. Fragmentaritatea afirmă arbitraritatea și contingența, operând atât după modelul palimpsestului, cât și după cel al progresiei matematice. Aceste modele recomandă preocuparea alegoriei pentru proiectarea structurii ca secvență, întruchipând astfel contra-narativitatea prin substituirea unui principiu al disjuncției sintagmatice în favoarea unei combinații diegetice și inducând o lectură paradigmatică. Propunând un raport de reciprocitate între vizualitate și verbalitate, pe baza observației că cuvintele sunt adesea tratate ca pure fenomene vizuale, în timp ce imaginile vizuale pot apărea ca scenarii oferite descifrării
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fiecare ciclu estral. Fenomenul se numește oprire în diviziune și se datorează intervenției unei proteine numită CSF (factorul citostatic), care acționează prin intermediul MAP-kinazei. Diakineza → din cuvintele grecești pentru „traversare”, reprezintă prometafaza meiozei I. După îndepărtarea membranei nucleare, începe fenomenul de disjuncție, adică de separare a cromatidelor din cromosomi. Restul stadiului este foarte similar cu prometafaza de la mitoză: nucleolii dispar, membrana nucleară se dezintegrează și începe formarea fusului mitotic. In cursul fazei S au fost sintetizați centrosomii, ce migrează către polii celulelor
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
spectacularul. Nu e vorba însă de gustul pentru patetism și melodramă, pentru declamație și verbozitate, cu care se asociază teatrul în percepția comună. Dimpotrivă, încă de la debutul cu Spectacol interior criticul se grăbește să opereze, pornind de la Luigi Pirandello, o disjuncție esențială: „Dramă și teatru nu coincid. Am putea spune că drama e un fel de spectacol interior, unic, din care iese șirul neîntrerupt de spectacole teatrale exterioare, ipostaze concrete, inferioare celei pe care o reflectă. Textul dramatic este posibilitățile, transpunerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
frontomalară stângă și la creasta zigomatoalveolară stângă, cu voalarea ariei sinusului maxilar stâng (hemosinus). Consultul de specialitate oftalmologic nu obiectivează modificări posttraumatice ale acuității vizuale. Datele din anamneză, examenul obiectiv și rezultatele explorărilor complementare permit stabilirea diagnosticului pozitiv de: „Fractură disjuncție de complex zigomatic stâng (agresiune)”. Deși diagnosticul pozitiv este bine susținut de elementele clinice și imagistice prezentate, este necesară trecerea în revistă a unor repere de diagnostic diferențial: 1. Echimoză regiunea geniană și palpebrală stângă (absența înfundării osoase a malarului
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
anatomic, funcțional) este de asemenea bun. Relieful malarului înfundat prin traumatism va fi repoziționat chirurgical, vindecarea fracturii se va face în aproximativ două săptămâni, simetria feței va fi redobândită. Sechele postoperatorii: cicatrice cutanată în regiunea temporală. Particularitatea cazului. Concluzii. Fractura disjuncție de malar este o fractură anterioară de complex zigomatic, cu deplasare totală. Linia de fractură traversează rebordul orbitar inferior și podeaua orbitei, peretele anterior al sinusului maxilar, sutura zigomatofrontală la nivelul peretelui lateral al orbitei și sutura zigomatotemporală. Osul malar
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
243 Karen Armstrong, la rândul ei, identifică cinci atribute capitale ale mitului. Astfel, mitul este aproape întotdeauna "înrădăcinat în experiența morții și în teama de dispariție".244 El este, de asemenea, strâns conectat de ritual, de cele mai multe ori fiind imposibilă disjuncția lor, autoarea afirmând că "multe mituri sunt de nepătruns atunci când sunt desprinse de o dramă liturgică ce le aduce la viață".245 În al treilea rând, mitul este plasat la limita vieții umane, obligându-ne să "trecem dincolo de propria noastră
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de către Aristotel, corespunde noțiunii de inversiune a conținuturilor, care va reprezenta pentru mult timp cheia definiției povestirii dată de semiotica narativă a lui Greimas. Plecând de la această opoziție între conținutul inversat (un subiect de stare [S] este în relație de disjuncție față de un anumit obiect de valoare: O) și conținut aliniat (subiectul de stare este, la sfârșitul povestirii, în relație de conjuncție față de obiectul dorit) va rezulta următoarea definiție: "Povestirea finită poate fi citită ca o transformare a unei anumite stări
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]