383 matches
-
confuzia ideii generale de intertextualitate. "Autorul care, scriind, se raportează la un text anterior, face muncă de rescriere; cititorul, fie el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate (s.n.)" (Cusset: 1999, 9). Această disjuncție operată de Cusset pune în lumină un fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Rescrierea este un nume pentru repetarea care acționează mecanismul intertextual (privit din perspectiva autorului). Repetarea invocă hipotextul; în același timp, diferirea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aristotelice măcar în intenție -, din Minima Moralia, nu neutraliza caracterul declanșator al socialului, acceptînd influența sa, cel puțin mentalistă, asupra esteticului. Îi lipsea însă latura "activistă" atît de pregnantă în operele marxiștilor și culturaliștilor postbelici -, ceea ce va duce la unele disjuncții între filozof și mulți din contemporanii săi. Andrei Corbea-Hoișie amintește episodul trist al reacției studențimii "activiste" față de "medianismul" lui Adorno, de la sfîrșitul anilor șaizeci, reacție rezultată în blocarea cursului filozofului la un moment dat. Retras în același an (1969) din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rămîne, psihologic vorbind, anexat culturii de origine, pe care o reactualizează ficțional. Alocuțiunea rostită de autor în fața Academiei Suedeze (la decernarea Nobel-ului) și intitulată, simbolic, Babamin Bavulu/ Valiza tatălui meu, încearcă să facă o radiografie în plan alegoric a disjuncțiilor mentalitare existente între Orient și Occident. Pamuk însuși pare să se recepteze, prin urmare, în postura unui liant între cele două spații, asumîndu-și ambivalența identitară ca pe o misiune istorică. Cartea de memorii publicată în 2003 de Orhan Pamuk, Ístanbul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
instalat la început între cititor și gemeni într-atît de sudați încît se desemnează pe parcursul primului volum prin pronumele noi se rupe progresiv, în locul său instalîndu-se îndoiala și confuzia. În a doua parte a trilogiei, Dovada, gemelitatea suferă de disperare și disjuncție, fiecare din frați trăind separat, închis în propria sa poveste, astfel că avem două istorisiri conduse succesiv de el-ul unuia și al celuilalt. În fine, cu A treia minciună, regăsim un simulacru de reunificare monovalentă, care succede modului de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în cel francez, ba chiar și pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a deschis o rană ce a sîngerat pînă la capăt, punctînd răzbunarea inimii umilite asupra spiritului autoritar, introducînd o disjuncție în eul enunțării, căci în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul care mă separă de ființe și de lucruri, decît cu vidul ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și de alți teoreticieni germani) sau autori care nu realizează nici o diferență între cele două curente și pentru care toți gânditorii de la Saussure la Derrida sunt "structuraliști", majoritatea criticilor consideră că mai degrabă acesta face trimitere la ultima parte a disjuncției. În acest sens, Peter Barry 51 construiește o listă de distincții între structuralism și poststructuralism, pe patru aliniamente importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu poate ignora asaltul concentrat, astfel că-și trimite armașul să-i întrebe pe oameni ce poftesc. Reacția bestiei colective, seduse mai degrabă de orgia distrugerii vindicative decât de un scop clar, este deconcertantă. Mai multe voci formulează cereri în disjuncție unele față de altele, până când concretețea infamă a numelui Moțoc se aprinde "ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas striga: "Capul lui Moțoc vrem"". Înspăimântat, boierul îl roagă pe vodă să intervină în favoarea lui: "Pune
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
României, decisă cu multe ezitări în anii 1990, a trecut o vreme prin presiunile străzii. De la vechea doctrină politică a "marxism-leninismului" s-a trecut la un confuzionism prelungit în dilemele noi: stânga-dreapta, socialism-capitalism, colectivism-individualism și altruism-egoism, reiterându-se și vechea disjuncție a Est-ului "înapoiat" față de Vest-ul "avansat". Dacă în 1940 s-au pierdut teritorii și s-au restrâns relațiile vestice la nemții celui de al treilea Reich și aliații lor, din anii 1990 s-au accentuat distanțele față de perestroika
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
contestare a funcționalității predeterminate a sistemelor și a ordinii universale a rațiunii, a favorizat tranziția de la gândirea fundaționalistă spre gândirea hermeneutică. De la determinismul raționalist-normativist la hermeneutica relativist-contextualistă cu finalitate terapeutică; de la explicarea fundaționalistă la interpretările întemeietoare; de la logica clasică a disjuncției la analiza sistemelor complexe; de la dihotomia subiect-obiect la înțelegerea realității și gândirii ca un întreg coerent iată numai câteva dintre tendințele cunoașterii și acțiunii valorificabile în programul tranziției atitudinale ce vizează consolidarea democrației prin "democrația la bază", democrația comunitară. Criticii
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
este vorba de o diferență de perspectivă care nu a apărut aici pentru prima oară, ci ea s-a constituit pe parcursul analizei critice propriu-zise pentru ca ulterioara cristalizare a ei să adâncească distincția. Care este, așadar, punctul unde s-a produs disjuncția? Credem că acest cuplu, mai precis, relația dintre partenerii care-l constituie, reprezintă miezul problemei și totodată cheia rezolvării ei. O iubește Ghiță pe Ana? Dar Ana pe Ghiță sau pe Lică? Textul nuvelei pe oferă suficient de multe detalii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și religie, este conceput de Ralea ca o plcere a artificiului, ca opusul naturii. Arta pe care nu o mai preocup decât revelarea anumitor sensuri cu ajutorul simbolurilor. Înțeleas deci ca produs artificial, construit de om, și raportat ca artificialitate la disjuncția om-natur, intra în logica demonstrației gsirea unei chei, care s asigure dac nu în sine explicarea fenomenului creației în totalitate și, deci pân la ultimele implicații ori consecințe, atunci mcar s defineasc credibil, elocvent, parametrii sau elementele specificitții acestui atât
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
piatră de temelie a teoriei fizice. Poate cea mai prolifică în aplicații detaliate dintre teoriile fizice majore, mecanica cuantică ar putea justifica spusele lui G.K. Chesterton: "Am văzut adevărul, dar nu are niciun sens". În dezvoltarea ulterioară a fizicii teoretice, disjuncția dintre formalismul matematic și cererile unei intuiții limitative a devenit tot mai mare pe măsură ce teoriile au devenit tot mai elaborate. În timp ce atitudinea formalistă comună față de matematică n-a obținut niciodată o influență dominantă totală față de cercetarea matematică, punctul de vedere
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
asemenea, în vechime oamenii învățau de dragul învățăturii, ca să devină mai buni, să fie interlocutori mai plăcuți, nu pentru a crește capitalul de aur din cuferele bine păzite ale orașului". (Taleb, 2014, p. 220) Astăzi, în universitățile britanice se constată o disjuncție totală între idealurile enunțate în broșurile de prezentare sau înscrise pe frontispiciile somptuoase de la intrare și tipurile de cursuri care ar trebui să concretizeze asemenea idealuri; dacă în broșuri este pomenit Matthew Arnold ("dragostea de semeni, dorința de a înlătura
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
veneau la ei tocmai ca să scape de învățământul pur tehnic al artizanilor, ceea ce le ofereau sofiștii era contrar dorințelor lor din nou cunoaștere tehnică. Cu adevărat "universală" pentru Protagoras este numai cultura politică". (Jaeger, 2000, p. 224) Deși rădăcinile acestei disjuncții au fost uitate, ideea este (a fost) mereu prezentă, după cum afirmă și Dewey: "Din punctul de vedere al copilului marea risipă în școală provine din imposibilitatea sa de a-și utiliza în interiorul școlii experiențele pe care el le dobândește în afara
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de către Aristotel, corespunde noțiunii de inversiune a conținuturilor, care va reprezenta pentru mult timp cheia definiției povestirii dată de semiotica narativă a lui Greimas. Plecând de la această opoziție între conținutul inversat (un subiect de stare [S] este în relație de disjuncție față de un anumit obiect de valoare: O) și conținut aliniat (subiectul de stare este, la sfârșitul povestirii, în relație de conjuncție față de obiectul dorit) va rezulta următoarea definiție: "Povestirea finită poate fi citită ca o transformare a unei anumite stări
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
constatăm că paragraful respectiv formează o secvență temporală: evenimentele se succed, există o anumită perioadă de timp între plecarea și întoarcerea prințului (A) care garantează unitatea povestirii (B), însă criteriul (C) este hotărâtor; predicatul inițial este chiar cel al unei disjuncții dintre subiectul S și obiectul de valoare al dorinței sale O (o prințesă adevărată). Între debutul și finalul secvenței nu putem spune că această ipoteză a lui Aristotel se verifică. Într-adevăr, la sfârșitul secvenței, Prințul se află în aceeași
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
S și obiectul de valoare al dorinței sale O (o prințesă adevărată). Între debutul și finalul secvenței nu putem spune că această ipoteză a lui Aristotel se verifică. Într-adevăr, la sfârșitul secvenței, Prințul se află în aceeași relație de disjuncție față de obiectul său de valoare. Nu există deci nicio transformare conjunctivă minimală, ceea ce se explică prin faptul că această scurtă secvență nu reprezintă decât începutul povestirii. Astfel ne vedem totuși obligați să mergem ceva mai departe cu analiza. La modul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
operator (Sop), subiectul de stare (S) este, la sfârșitul povestirii, conjunct (Δ) obiectului dorinței. Fie formula unui program narativ conjunctiv (pentru un program disjunctiv, ar fi suficient să inversăm predicatul inițial și final trecând de la o conjuncție Δ la o disjuncție V): PN = FT (Sop) >> [(S V O) > (S Δ O)]12 Mai exact, în afara faptului că subiectul de stare și subiectul operator pot corespunde aceluiași actor, mi se pare că este absolut necesar să spun că procesul transformațional (care reușește
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
scheme de susținere argumentative ale propozițiilor pe care tocmai le-am arătat, însă aceasta nu-și saturează sensul decât în cadrul logicii narative specifice poveștilor: subiecții pleacă în căutarea unui obiect care trebuie valorizat, ei încearcă să transforme o relație de disjuncție într-o relație de conjuncție pentru a aduce obiectul care lipsește și care reprezintă, de fapt, motivația narațiunii. Prima secvență, marcată de momentul plecării și cel al întoarcerii subiectului-erou, ne arată și soluția cu privire la această lipsă și, din această cauză
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
era controlat mai ales de Securitate, dar armata se ocupa direct de vânzările de armament, aflate în responsabilitatea directă a generalului Stănculescu. Or, pentru anul 1989, nu s-a mai știut nimic despre aceste sume. Cele nespuse Primul efect al disjuncției dintre realitatea revoluției și spectacolul televizat al acesteia a constat într-o insolită realocare a puterii. În mod normal, o răsturnare radicală care pornește din stradă provoacă o redistribuire a puterii ai cărei principali beneficiari sunt liderii mulțimii care a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai variate supoziții de la versiunea acreditată de Petre Roman însuși, a revoluționarului venit din mulțime și acceptat aproape întâmplător, la contrariul ostil al acesteia -, sub aspectul imaginii, operația era excelentă, generând un cuplu complementar de o forță de persuasiune remarcabilă. Disjuncția bine controlată dintre puterea reală și imaginarul puterii alimentată masiv de continuitatea sterotipurilor, de credulitatea inocentă și de statutul de spectator al imensei majorități a societății inaugurează astfel o eră nouă a reprezentărilor sociale și a imaginarului puterii politice, ambele
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
executivului, integral controlat de FSN atât prin guvernul provizoriu unde, cu excepția ministerelor decorative, Învățământ și Cultură, majoritatea pozițiilor de decizie erau ocupate de foștii miniștri adjuncți din guvernul Dăscălescu -, cât și prin conducerile CFSN la nivel central și local. Această disjuncție originară exprimă public și încurajează în întreaga societate disprețul față de parlament, în contrast cu guvernul și cu președintele țării, ca și disprețul față de produsul esențial al parlamentului legile, pe care noua guvernare le tratează ca pe elemente formale, disjunse de puterea exercitată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întregului provin deci din aceleași proprietăți ale părților: de unde conchidem că toate particulele tuturor corpurilor sunt întinse, dure, impenetrabile, mobile și înzestrate cu forță de inerție. Acesta este fundamentul întregii Fizici. Prin urmare, metodele de cercetare a fenomenelor naturii urmează disjuncția ce caracterizează domeniile studiate. Macro-științele se ocupă de fenomene și procese ce pot fi observate și măsurate. În acest context, se elimină circumstanțele perturbatoare ca fiind irelevante, se aplică criterii precise, logice, matematice și se propun legi care vizează corpurile
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
totemul era înțeles asemenea unei surse generatoare de sacru, un simbol al colectivității ce impunea respect și anumite interdicții. Teoria lui Durkheim delimitează sacrul de profan, înțelegând aceste noțiuni ca "genuri separate, două lumi complet distincte"20, definite printr-o disjuncție ce constituie în cazul de față trăsătura cea mai specifică a gândirii religioase. Observând superioritatea lumii sacre față de cea profană, el departajează ferm aceste categorii, încadrând în spațiul "contagios" al celei dintâi nu doar ființele superioare, zeii și spiritele, ci
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
asemenea posibil ca o fabulă să aibă un subiect secund, care să nu intre în opoziție cu programul primului subiect, ci să fie complet independent față de acesta sau să se constituie, în mod conștient sau inconștient, în conjuncție sau în disjuncție cu țelul vizat de primul subiect. În acel caz, apar momente în fabulă cînd liniile diferite se ating sau se intersectează. (Folosind o terminologie diferită, am putea vorbi despre diferența dintre diversele episoade ale unei intrigi și diferitele intrigi secundare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]