177 matches
-
n" un număr întreg mai mare ca 1. Se consideră un așa numit "dreptunghi n-dimensional" "semiînchis". Pentru un plan, "n" = 2, iar "integrala multiplă" este o integrală dublă. Se împarte fiecare interval formula 10 într-un număr finit de subintervale disjuncte, fiecare subinterval închis la stânga, și deschis la dreapta. Se notează aceste subintervale cu formula 11 Atunci, familia de dreptunghiuri de forma este o partiție a lui formula 13 adică subdreptunghiurile formula 14 sunt disjuncte și reuniunea lor este formula 15 "Diametrul" unui dreptunghi formula 14
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
fiecare interval formula 10 într-un număr finit de subintervale disjuncte, fiecare subinterval închis la stânga, și deschis la dreapta. Se notează aceste subintervale cu formula 11 Atunci, familia de dreptunghiuri de forma este o partiție a lui formula 13 adică subdreptunghiurile formula 14 sunt disjuncte și reuniunea lor este formula 15 "Diametrul" unui dreptunghi formula 14 este, prin definiție, cea mai mare din lungimile subintervalelor al căror produs este formula 17 iar diametrul unei partiții date a lui formula 18 este definit ca cel mai mare diametru al subdreptunghiurilor
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
field automorphisms of formulă 44 that leave the real numbers fixed are the identity map and complex conjugation. Prin transpunerea conjugatei transpuse (sau adjunctei) unei matrice complexe se generalizează conceptul de conjugata complexă. Chiar și mai general este conceptul de operatori disjuncți pentru operatori ai unui spațiu Hilbertian complex (posibil infinit dimensional). Toate acestea sunt grupate în operații * ale C*-algebra. Se poate defini conjugata pentru o cuaternara sub forma: conjugata lui formulă 50 ca fiind formulă 51. De remarcat că toate aceste generalizări
Conjugată complexă () [Corola-website/Science/312294_a_313623]
-
de echivalență este o relație binară formula 1 pe o mulțime "A", relație ce îndeplinește următoarele proprietăți: O relație de echivalență partiționează mulțimea "A" pe care este definită în "clase de echivalență". Clasele de echivalență constituie o familie de submulțimi nevide disjuncte două câte două a căror reuniune este mulțimea "A" și cu proprietatea că două elemente din "A" sunt în aceeași clasă dacă și numai dacă sunt în relație de echivalență unul cu celălalt. Familia claselor de echivalență se numește mulțimea
Relație de echivalență () [Corola-website/Science/310053_a_311382]
-
al epidermului, care împreună cu stratul cornos profund constituie așa-numita "bariera epidermică" (barieră față de apă, substanțele chimice și microorganisme). Stratul cornos este cel mai superficial. El este alcătuit din două straturi: stratul cornos profund sau conjunct și cel superficial sau disjunct numit și exfoliator. În cel profund celulele cornoase sunt alipite, în cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzându-se la suprafață. Celulele cornoase normale au formă de solzi, nucleul este dispărut ca și organitele celulare, iar celula apare ca un
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
formă de solzi, nucleul este dispărut ca și organitele celulare, iar celula apare ca un sac format dintr-un înveliș de keratină și un conținut bogat în grăsimi osmiofile (lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos și amestecat cu celulele stratului disjunct, se găsește un strat funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din debriurile celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
și din debriurile celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și față de substanțele chimice. Pe suprafața pielii și între celulele stratului disjunct, se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind opriți la nivelul stratului conjunctiv. Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (și totodată reunit) de epiderm prin membrana bazală. Membrana bazală
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
făcut”), "zrobili" („au făcut”). Excepții în limba standard: Explicația acestui accent neregulat la verbe este că terminațiile verbelor la trecutul simplu și condițional nu sunt la origine sufixe, ci formele enclitice conjuncte ale verbului auxiliar "być" („a fi”), corespunzătoare formelor disjuncte żeśmy zrobili", respectiv bym zrobił", care au devenit mai puțin frecvente. Astfel, există tendința ca formele conjuncte să fie reanalizate ca sufixe și, prin urmare, ca accentul să se mute pe penultima silabă. Poloneza folosește alfabetul latin cu următoarele diacritice
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
două mulțimi date îi au în comun. "Intersecția" dintre "A" și "B", notată "A" ∩ " B", este mulțimea tuturor entităților (membrilor) care aparțin atât mulțimii "A" cât și mulțimii "B". Dacă "A" ∩ "B" = ø, atunci "A" și "B" se numesc mulțimi disjuncte (fără membri comuni). Exemple: Proprietăți de bază ale intersecțiilor: În cazul a "n" mulțimi, formula 108 intersecția acestora mai poate fi notată: În cazul general, când indicii mulțimilor aparțin unei mulțimi formula 110 intersecția poate fi notată: formula 122 Două mulțimi pot fi
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
voce distinctă și convingător rotunjită în stil a picturii noastre. Expoziția de la Muzeul din Negreștii Oașului este o confirmare indubitabilă a vocației lui artistice și a prospețimii și ingeniozității viziunii lui plastice. A rezultat, treptat, o sinteză de componente aparent disjuncte, dar care, prin reconversia funcțiilor lor expresive și prin regândirea atributelor lor strict obiectuale, au devenit ansambluri autonome, de sine-stătătoare din punctul de vedere al perceperii vizuale. Formele au căpătat coerență în virtutea poeticii imaginative sau asociative a artistului. Ele au
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
Mircea Pricăjan, " Faima de dincolo de moarte", în „Familia” nr. 11-12/ 2002; Constantin Dram, "Ceremonialul vieții de provincie", în „Convorbiri literare” nr. 11/2005; Dumitru Augustin Doman, "Constantin Arcu - un optzecist de recuperat", în „Argeș” nr. 12/2005; Cornel Munteanu, "Povestirea disjunctă", în „Nord Literar” nr. 11-12/2005; Luminița Corneanu, "Mistere cu final neașteptat", în „Mozaicul” nr. 1/2006; Mădălin Roșioru, "Strategiile fatale ale provinciei", în „Tomis”, Anul XLI nr. 435, iunie 2006; Geo Vasile, "Fețele naratorului", în „România literară” nr. 14
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
formula 11este majorată superior deci există formula 12 Avem că formula 13 Într-adevăr, în caz contrar ar exista un formula 14 cu formula 15 și în consecință există și un formula 16 cu formula 17 ceea ce contravine faptului că cele două familii de numere reale sunt disjuncte. Mulțimea formula 18 este minorată inferior deci există formula 19 Urmând același raționament rezultă că formula 20 Se arată prin reducere la absurd că formula 21 Dacă formula 22 atunci există formula 23 cu formula 24 și având în vedere prima inegalitate rezultă că există un formula 25
Principiul Cantor-Dedekind () [Corola-website/Science/326420_a_327749]
-
se poate exprima cu un asemenea numeral articulat cu "la" și fără cuvântul "années" „ani”: "Elle avait presque la cinquantaine" „Avea aproape cincizeci de ani”. Pronumele personale franceze constituie un sistem din două serii. Dintr-una fac parte pronume numite disjuncte (față de verb), care sunt cuvinte accentuate, iar cealaltă cuprinde pronume numite conjuncte, care formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în alte două
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cuprinde pronume numite conjuncte, care formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în alte două clase: pronume personale propriu-zise și pronume adverbiale. Cele disjuncte sunt toate personale propriu-zise. Pronumele "je, me, te, le" și "la" au și forma cu elidare: "j’, m’, ț’, l’": "J’écris" „(Eu) scriu”, "Îl m’a vu" „M-a văzut”, "Je ț’écoute" „Te ascult”, "Je l’ai entendu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență, dar
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență, dar detașat printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
scop de scoatere în evidență, dar detașat printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu prepoziție și disjunct, dar nu totdeauna este scos în evidență. Pronumele cu prepoziție se pot referi numai la persoane, eventual la animale. După conjuncții se folosesc tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu prepoziție și disjunct, dar nu totdeauna este scos în evidență. Pronumele cu prepoziție se pot referi numai la persoane, eventual la animale. După conjuncții se folosesc tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus pauvres que nous „Ei sunt mai săraci decât noi”. Pronumelui reflexiv conjunct "se" îi corespunde pronumele disjunct "soi
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus pauvres que nous „Ei sunt mai săraci decât noi”. Pronumelui reflexiv conjunct "se" îi corespunde pronumele disjunct "soi", folosit numai după prepoziții și conjuncții, și numai referitor la o persoană nedefinita, de exemplu în proverbe: "Chacun pour soi et Dieu pour tous" „Fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți”, " On trouve toujours plus petit que soi" „Găsești
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
numai referitor la o persoană nedefinita, de exemplu în proverbe: "Chacun pour soi et Dieu pour tous" „Fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți”, " On trouve toujours plus petit que soi" „Găsești totdeauna pe cineva mai mic decât tine”. Pronumele disjuncte pot fi întărite cu cuvântul "même(s)" atașat acestora (în scris cu cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Găsești totdeauna pe cineva mai mic decât tine”. Pronumele disjuncte pot fi întărite cu cuvântul "même(s)" atașat acestora (în scris cu cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi „Este casa mea”. Acest grup pronominal poate fi și sinonim al pronumelui posesiv. Cu verbul "être" este chiar preferat: "Cette voiture est la mienne = Cette voiture est à moi „Mașină asta
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
este singura specie din genul fungal "Chorioactis". În Texas, ciuperca este numită "Texas star" („steaua Texasului”) sau "Devil's cigar" („trabucul diavolului”), iar în Japonia se cheamă „” (kirinomitake). Această ciupercă extrem de rară se distinge prin aspectul neobișnuit și răspândirea sa disjunctă: se găsește numai în anumite locații din Texas și Japonia, locuri foarte depărtate una de alta. Ascocarpul, care crește pe buștenii morți de "Ulmus crassifolia" (în Texas) și de stejar (în Japonia), seamănă cu un trabuc înainte de a se despica
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]