256 matches
-
juxtapus nu este una apozitivă. Sintagma corectoare înlocuiește o sintagmă, nu o completează. Această relație nu este nici una de coordonare, de orice tip ar fi aceasta, copulativă (vezi imposibilitatea inserării conjuncției și) sau disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive exclusive, cei doi termeni se exclud, numai unul îndeplinește acțiunea exprimată de predicat, însă cei doi termeni au acces egal la predicație, ceea ce nu se întâmplă cu termenii unei corectări. Coordonarea și apoziția sunt fenomene sintactice, semantice și pragmatice, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Paul și Maria nu au trecut clasa. b. Ion, Dan, Paul și Maria nu au venit astăzi. În (177)a, Ion, Paul sunt termeni juxtapuși, la fel ca Ion, Dan, Paul în (177)b. 2.5.2. Relația de coordonare disjunctivă Juxtapunerea apare și în coordonările disjunctive: (178) a. Ion, Paul, Victor sau Maria vor pleca în străinătate. b. ?Ion, Paul, Victor sau Maria va pleca în străinătate. Structura cu disjuncție exclusivă este mai puțin acceptabilă dacă sintagma coordonată are mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
clasa. b. Ion, Dan, Paul și Maria nu au venit astăzi. În (177)a, Ion, Paul sunt termeni juxtapuși, la fel ca Ion, Dan, Paul în (177)b. 2.5.2. Relația de coordonare disjunctivă Juxtapunerea apare și în coordonările disjunctive: (178) a. Ion, Paul, Victor sau Maria vor pleca în străinătate. b. ?Ion, Paul, Victor sau Maria va pleca în străinătate. Structura cu disjuncție exclusivă este mai puțin acceptabilă dacă sintagma coordonată are mai mult de doi conjuncți, în special
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are mai mult de doi conjuncți, în special dacă aceștia sunt formați și prin juxtapunere, ca în (178) b. Disjuncția exclusivă reclamă repetarea conjuncției: (178) c. Ion sau Paul sau Victor sau Maria va pleca în străinătate. Și sintagmele coordonate disjunctiv admit lecturi de tip grupat și negrupat, la fel ca la coordonarea copulativă: (179) a. Franța sau Italia sau Brazilia vor juca în finală alături de Argentina 135. În (179)a, sunt două lecturi posibile: grupată (primul conjunct se combină cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau) este o enumerare: (180) Ion sau Dan, Paul (,Mircea, Vasile) vor veni la concert. În concluzie, conjuncția nelexicalizată ("conjuncția zero") care se întâlnește în juxtapuneri împrumută valoarea semantică a conjuncției lexicalizate coocurente: copulativă în Ion, Dan și Maria, sau disjunctivă, în Ion, Dan sau Maria. Caracteristicile sale semantico-sintactice diferă însă de cele ale conjuncției lexicalizate (nu permite interpretarea grupată, de exemplu). 2.6. Coordonarea de prefixoide Unele aspecte care țin de coordonarea de prefixoide au impact asupra acordului în număr
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
interesant faptul că structura cu substantiv la plural, antepus, urmat de două adjective la singular, este corectă: (197) a. limbile română și maghiară b. președinții român și francez 138 Posibilitățile de acord sunt aceleași și dacă relația de coordonare este disjunctivă: (198) a. vechea casă sau mașină b. *vechiul pantof sau cizmă c. *vechea casă sau gard etc. 3.2. Articolul indefinit Utilizarea articolului definit depinde de tipul de denotație al sintagmei coordonate. Dacă aceasta are lectură monoreferențială, articolul apare doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al sintagmei coordonate accentuează sensul de cumul (în dauna celui adversativ); cu toate acestea, acordul cu toți conjuncții este agramatical: (262) A cumpărat nu numai un dulap, nu numai un bufet, ci și o bibliotecă veche / *vechi. 3.10. Coordonarea disjunctivă Ca și în cazul acordului predicativ, sau acceptă două tipuri de realizare a acordului, în funcție de relația logico-semantică pe care o stabilește între conjuncți: exclusivă sau inclusivă. Disjuncția exclusivă impune acordul la singular. Cea inclusivă permite acordul la plural sau la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
femeia ales sau aleasă președinte al SUA la toamnă a'. *bărbatul sau femeia aleasă președinte al SUA la toamnă b. ...solicită ca elevul sau eleva menționat/ă să fie admisă în unitatea de învățământ (www.educa.jccm.es). Elementele corelative disjunctive (sau... sau..., ori... ori..., fie... fie...) admit doar acordul la plural sau la singular (prin atracție): (265) Ar trebui să returnezi fie covorul, fie masa cumpărate / cumpărată. 3.11. Coordonarea adversativă de adjective este posibilă în GN/GD: (266) Fata
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu au trăsătura de plural prin urmare, nici SCoord nu poate avea trăsătura de plural; SCoord poate alcătui o unitate semantică, când nominalele coordonată formează o singură entitate (secera și ciocanul, ploaia și vântul etc.). Cu SCoord formate cu conjuncțiile disjunctive sau și ori, acordul în număr diferă după cum disjuncția este inclusivă (acord la plural) sau exclusivă (acord la singular). În capitolul despre genul neutru din perspectiva acordului, am ajuns la concluzia că limba română nu are trei valori ale trăsăturii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se apropie mai mult de coordonarea copulativă, decât de disjuncția exclusivă. 126 În condițiile în care nu sunt alte elemente lingvistice care să modalizeze altfel enunțul. 127 Exemplele cu acord la plural sunt ușor anacolutice (din cauza sensului exclusiv al corelativelor disjunctive). 128 Adverbul numai poate fi înlocuit cu doar, fără diferențe sintactice sau semantice. 129 Varianta cu cât a apărut, probabil, prin suprapunerea cu structura corelativă cumulativă atât..., cât și... 130 Enunțul este corect dacă prima propoziție (Ion nu) reia conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
morfologic: orice NP trebuie să primească un afix morfologic. Autorul propune următoarea ierarhie a realizărilor cazuale: a. caz lexical guvernat b. caz dependent (Ac. sau Erg., dependent de valența verbală) c. caz sensibil la context (Nom., Gen.) d. altele Ierarhia disjunctivă a realizărilor cazuale (Marantz 1991) Conform acestei ierarhii, ergativul este un caz dependent atribuit subiectului (coocurent cu obiectul), iar acuzativul este un caz dependent atribuit obiectului (coocurent cu subiectul); se explică astfel de ce ergativul și acuzativul nu sunt atribuite de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și, apoi, într-unul transcendental. Pe de o parte, rațiunea este facultatea raționării, a construcției de raționamente deductive, adică mijlocite, în înțelesul lui Kant (care au două premise, nu doar una); raționamentul deductiv categoric, cel deductiv ipotetic și cel deductiv disjunctiv sunt speciile posibile ale raționamentului din punct de vedere logic. Kant nu este interesat în primul rând de acest aspect al rațiunii, cât mai degrabă de posibilitatea folosirii pure a ei, iar în această privință, dacă rațiunea are propriile sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aparenței. Funcțiile sale (toate legate de funcția generică a sintezei conceptelor intelectului în Idei) sunt trei, adică atâtea câte Idei transcendentale sunt. Întâi, el reprezintă "sinteza categorică într-un subiect", apoi "sinteza ipotetică a membrilor unei serii", în sfârșit, "sinteza disjunctivă a părților într-un sistem".127 Într-un fel, conceptul condiționatului îl presupune pe cel al absolutului: oricare dintre cele trei sinteze reprezintă un absolut, însă un fel de absolut potențial, în concept aristotelic, referitor la ceva ce se poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Strict formal, Kant consideră că forma logică a raționamentului este aceea care susține operaționalitatea rațiunii. Dar această formă trebuie gândită nu în sine, ci după cele trei tipuri de raporturi în care se pot afla categoriile intelectului: categorice, ipotetice și disjunctive. În plus, trebuie ținut seama și de raporturile pe care reprezentările le pot avea; și nu sunt decât tot trei raporturi: cu subiectul, cu "diversul obiectului în fenomen", cu "toate lucrurile în genere".152 Din aceste motive sunt trei clase
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trei raporturi: cu subiectul, cu "diversul obiectului în fenomen", cu "toate lucrurile în genere".152 Din aceste motive sunt trei clase exclusiv de Idei transcendentale, care vizează "categoric" unitatea de condiții ale subiectului, "ipotetic" unitatea de condiții ale oricărui fenomen, "disjunctiv" unitatea condițiilor tuturor obiectelor gândirii. Fiecare trebuie folosită numai într-un sens ascendent, precizează Kant, adică de la un condiționat la necondiționat. Coborârea, însă, de la necondiționat la condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formă logică) susține și în acest caz tehnica scoaterii la iveală a aparenței. În cazul idealului rațiunii pure (care are legătură cu Ideea teologică) sesizarea judicativului constitutiv este îngreunată de faptul că de la bun început este propusă forma unui raționament disjunctiv pe care s-ar baza "determinarea logică a unui concept prin rațiune".154 Dar, în fapt, judecățile ce alcătuiesc acest tip de raționament sunt elementele unui "aparat" logic prin care se creează aparența. Tocmai pentru că prin paralogismele raționale eul apare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bărbați, deopotrivă) și a familiilor lor, ci presupune intervenții la nivel de companii, firme, instituții și la nivel macrosocial. Cum acest lucru nu este o practică frecventă, instituționalizată, femeile cu copii mici/minori sunt nevoite să acționeze după o logică disjunctivă de tipul "sau... sau" (sau carieră sau familie/copii), câștigurile obținute într-o zonă însemnând, adesea, sacrificarea/ neglijarea celeilalte. Astfel, apar situații de tipul celor în care femeile amână maternitatea sau cazul femeilor care întrerup sau își încetinesc cariera pentru
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
emoție, public și privat, creștere/ competiție și cooperare etc.), cu alte cuvinte, respectul diferențelor și acceptarea diversității, egalitatea în și prin diferență, precum și libertate egală. Pentru a obține această schimbare de perspectivă este nevoie să ieșim din tiparele gândirii dihotomice (disjunctivă, bipolară sau gândirea în alb-negru, care separă și exclude) și să optăm pentru o gândire sistemică, flexibilă, deschisă, incluzivă, care face posibilă echilibrarea relațiilor de gen ca relații parteneriale de tip win-win (câștig-câștig). Referințe bibliografice Abele, A., & Wojciszke, B., "Agency
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
oprește și te întreabă...” (Cezar Petrescu) „...Aud niște miorlăituri, să fi zis că e vreun cotoi sălbatic.” (I.L. Caragiale) c. șovăiala (într-un proces de deliberare); la prezent, totdeauna în aproximativ același tip de construcții sintactice: un raport de coordonare disjunctivă, în care se află în opoziție două conjunctive, în antiteză din punct de vedere lexical sau sintactic (afirmativ-negativ): „Să-l ieu, ori să-i dau drumul; mă tem că m-oi face de râs.” (I.L. Caragiale); „Însă cel mare se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unități lexicale sau sintactice (propoziții) în raport de coordonare copulativă: „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu) Dacă unitățile (lexicale, sintactice) cu care intră în relație de interdependență verbul-predicat se află între ele în relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), ele reprezintă dubla (multipla) realizare a funcției de subiect; în consecință, verbul-predicat rămâne la singular: „Va pleca Maria sau Ioana.” Când subiectul are dezvoltare propozițională se realizează o propoziție complexă: „Ce e val ca valul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de coordonare pentru realizarea planului semantic global al enunțului determină diferențierea conjuncțiilor de coordonare, în interdependență cu identitatea semantică a variantelor relațiilor de coordonare, în cinci subclase: • conjuncții coordonatoare copulative: și, precum și, nici, nu numai... ci (dar) și • conjuncții coordonatoare disjunctive: sau, ori, fie, fie că • conjuncții coordonatoare adversative: dar, iar, însă, numai că • conjuncții coordonatoare opozitive: ci, și (+nu) Nu a venit Tudor, ci Ion./ A venit Ion, și nu Tudor. • conjuncții coordonatoare concluzive: așadar, deci, prin urmare, va să zică b
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imediat ce-am sosit reprezintă o altă realizare concretă, sinonimă d.p.d.v. al sensului global, a atributivei unde am întârziat. Această a doua situație caracterizează și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai mulți termeni dezvoltând între ei relații de coordonare disjunctivă sau opozitivă. Realizarea funcțiilor sintactice prin constituenți multipli reprezintă multiplicarea planului semantic al funcției, asigurată de instituirea unei relații de coordonare copulativă sau adversativă, prin care se dezvoltă sensul de ‘pluralitate’ în simultaneitate: Andra și Cristina au plecat la Cernăuți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcției, asigurată de instituirea unei relații de coordonare copulativă sau adversativă, prin care se dezvoltă sensul de ‘pluralitate’ în simultaneitate: Andra și Cristina au plecat la Cernăuți Când termenii reprezentând aceeași funcție sintactică dezvoltă între ei o relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), se multiplică, nu planul semantic al funcției, ci funcția însăși, ca realizare; actualizarea semanticii sale lexicale (care nu mai primește sensul ‘pluralitate’), cu originea în raportul cu lumea extraverbală, se desfășoară sub semnul opțiunii: Va
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferite). Între planul semantic-relațional al conjuncțiilor și planul semantic al relațiilor sintactice există un raport de interdependență; în consecință, clasele de conjuncții coordonatoare corespund, în mare, tipurilor de relații de coordonare: • copulative: și, nici, precum și, nu numai...ci (dar) și • disjunctive: sau, ori, fie, fie că • adversative: dar, iar, însă, numai că • opozitive: ci și (+nu) • concluzive: așadar, deci, prin urmare etc. Conjuncțiile subordonatoare marchează în primul rând dezvoltarea propozițională a unei funcții sintactice. Ele realizează și exprimă cu preponderență relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian?” (M. Eminescu) șcirc. spațialț Enunțurile interogative pot fi: • simple, când dezvoltă o singură direcție semantico-sintactică: „- Dar de văzut vezi?” (B. Fox, 178), • disjuncte, când dezvoltă ambele alternative semantico-sintactice, prin intermediul unei relații de coordonare disjunctivă: „L-ai cunoscut sau nu?” (B. Fox, 205) Enunțurile interogative pot avea în vedere realitatea extralingvistică-obiect al comunicării lingvistice: „Lacăte, cine te-a închis / La umbra marelui meu vis?” (T. Arghezi) sau raportul dintre destinatar și această realitate: „N-auzi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]