248 matches
-
câteva (câteva sute de cuvinte - A. Pleșu, Despre îngeri: 131 și în CLRA); prepozițiile care sugerează, în context, raportarea la un reper valoric cantitativ, exprimat prin grupul cuantificat (până în/peste/spre/sub două hectare)6; juxtapunerea sau joncțiunea prin relator disjunctiv a numeralelor apropiate valoric (substantivul fiind plasat după numerale sau între ele - zece-cincisprezece oameni; o lună, două; pe un camion sau pe două, IV: 318); unele adverbe sau grupări adverbiale (aproape o tonă, cam două zile, cel mult/cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
ale oralității): Opt ore? Aștepți, eu știu (sau știu eu), opt ore?7. Formula plus-minus, plus sau minus (redată în scris prin simbolul [±]) este o marcă a aproximării în limbajul statisticii și în alte limbaje științifice sau tehnice, iar tiparul disjunctiv doi sau mai mulți exprimă imprecizia cu semnificație implicită generică, în unele enunțuri cu caracter științific: distanța dintre găuri de plus-minus zero virgulă unu (IV: 338) [substantivul cuantificat, numele unității de măsură, fiind eliptic] Două sau mai multe unde ["undele
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
17.XI.2007), Tăriceanu cere desființarea gheretelor și bojdeucilor de la Romexpo (OTV, 26.X.2007). Fenomenul se regăsește și în situații în care, stilistic, repetarea elementului de relație ar trebui să marcheze o deosebire, o opoziție, de exemplu în structuri disjunctive: de partea cui sunteți, de partea Andreei Marin sau Mihaelei Rădulescu? (TVR 2, 8.XI.2007). 8. SINTAXA PROPOZIȚIEI RELATIVE 8.1. Construcția pronumelui relativ care cu funcția de complement direct fără marca pe, dar cu reluare clitică, este un
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
culturale și politice nu numai într-o situație de inferioritate în raport cu bărbații, dar și într-o stare de pierdere a identității. Diferențele dintre indivizi sunt temeiuri ale stabilirii unor ierarhii ca ierarhii valorice, normative, comportamentale. Logica de fundament este una disjunctivă: sau-sau. O astfel de logică este una ce favorizează dihotomii de tipul: cultură/natură, creație/procreație, minte/corp, intelect/sensibilitate, inteligibil/sensibil, autonom/dependent, puternic/slab, public/privat. Primul termen este determinant, superior, pozitiv, iar cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Tabelul 1 Conectare la nivel propozițional/frastic între unități sintactice de același rang Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative coordonare copulativă cumulativ (asociere) și, nici atât..., cât și nu numai..., ci / dar și și... și nici... nici coordonare disjunctivă excludere sau fie... fie ori... ori sau... sau alternanță când... când acum... acum aici... aici ba... ba Tabelul 2 Conectare la nivel frastic între unități sintactice de rang diferit Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative subordonare (circumstanțiale situative
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
raționamentelor, exact la fel cum categoriile fuseseră deduse din tabela judecăților. Din raționamentul categoric este scoasă ideea psihologică sau ideea substanței spirituale. Din raționamentul ipotetic este scoasă ideea cosmologică sau ideea totalității lumii materiale. În al treilea rând, din raționamentul disjunctiv este extrasă ideea teologică sau ideea de Dumnezeu 263. Această deducție a Ideilor transcendentale, pe care rațiunea o operează și constituie metafizica, este considerată de către Immanuel Kant nelegitimă. Ideile transcendentale sunt concepte pure ale rațiunii. Spre deosebire de conceptele intelectului, cărora le
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
niveluri de realitate. Astfel, ceea ce apare drept antinomic și irațional pe un nivel de realitate, în speță cel al intelectului obișnuit, își poate găsi justificarea și deplina raționalitate pe un altul, unde guvernează o altă logică decât cea binară sau disjunctivă. Lucian Blaga nu voia să meargă atât de departe. Pentru el, planul de realitate în care se află soluția antinomiilor este doar sugerat, fiind păstrat ca un mister pe care antinomia îl potențează. Altfel spus, Blaga n-a urmărit să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mult gândirea, dacă nu cumva făcând-o să fie una mai curând oarbă 851. Se deschide nevoia unei schimbări radicale a gândirii: "Unei gândiri care izolează și separă trebuie să-i substituim o gândire care distinge și unește. Unei gândiri disjunctive și reductoare trebuie să-i substituim o gândire complexă"852. Aceasta este o gândire care: a) sesizează că cunoașterea părților depinde de cunoașterea întregului și viceversa; b) recunoaște și tratează fenomenele multidimensionale, în loc să le izoleze de o manieră mutilantă fiecare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atare, aceasta trebuie să reprezinte totalitatea necondiționată a condițiilor de care atârnă posibilitatea empirică a fenomenelor. Rațiunea ajunge, astfel, la ideea unei substanțe universale capabilă să joace rolul de obiect absolut, iar aceasta este lumea sau universul. În sfârșit, silogismele disjunctive ne împing să căutăm unitatea ultimă, totalitatea deplină a termenilor pe care îi deosebesc și îi opun unii altora judecățile disjunctive ce le alcătuiesc. Aceasta nu poate fi decât o substanță capabilă să cuprindă în ea totul, într-o armonie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unei substanțe universale capabilă să joace rolul de obiect absolut, iar aceasta este lumea sau universul. În sfârșit, silogismele disjunctive ne împing să căutăm unitatea ultimă, totalitatea deplină a termenilor pe care îi deosebesc și îi opun unii altora judecățile disjunctive ce le alcătuiesc. Aceasta nu poate fi decât o substanță capabilă să cuprindă în ea totul, într-o armonie care să facă să dispară orice deosebire, orice opoziție. O astfel de substanță superioară, atât sufletului ca subiect, cât și lumii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a se servi de libertatea sa“ (I. Kant, 1992, p. 24). Într-o discuție purtată în paginile Revistei de pedagogie de mai mulți pedagogi români, E. Păun observa că, adesea, raportul libertate - autoritate în educație a fost gândit în termeni disjunctivi și antinomici: libertatea se opune autorității. În realitate, este de părere autorul amintit, este vorba despre o pseudo - opoziție, întreținută de puncte de plecare diferite „în vreme ce adepții educației autoritare pornesc de la analiza realității sociale și a cerințelor impuse de aceasta
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
cunoștințele necesare și modul în care va trebui să-și desfășoare activitatea (de exemplu, programul din școli sau universități). Cele mobile sunt circumstanțiale, socializarea realizându-se în funcție de nevoile de pregătire apărute la un anumit moment; e) Strategii de integrare seriale/disjunctive. Integrarea serială presupune preluarea noilor angajați de către cei cu experiență, în vederea familiarizării cu cerințele activității din organizația respectivă. Integrarea disjunctivă favorizează manifestarea creativității și inovației în rândul angajaților, aceștia având o mare libertate de acțiune. Sunt tipice organizațiilor flexibile, cu
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mobile sunt circumstanțiale, socializarea realizându-se în funcție de nevoile de pregătire apărute la un anumit moment; e) Strategii de integrare seriale/disjunctive. Integrarea serială presupune preluarea noilor angajați de către cei cu experiență, în vederea familiarizării cu cerințele activității din organizația respectivă. Integrarea disjunctivă favorizează manifestarea creativității și inovației în rândul angajaților, aceștia având o mare libertate de acțiune. Sunt tipice organizațiilor flexibile, cu o cultură organizațională bazată pe comunicare și cooperare. Ambele strategii reclamă cunoașterea clară a obiectivelor strategice ale organizației care vor
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de austeritate, cu exemplul, în față, al "jocului secund" barbian, apare adesea fragmentat, întrerupt de puncte care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu posibile. Așadar, și în sonetele sale, Ilarie Voronca rămâne, în esență, el însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
votând când pe Stroussberg, când răscumpărarea, ba le vedem aliindu-se în Moldova cu evreii [...]”. Acțiunile lipsite de coerență și constanță sunt sugerate prin cuplul corelativ când...când, urmat de ba care capătă aici valoare conjuncțională ce exprimă un raport disjunctiv. În ceea ce privește lexicul se remarcă repetiția cuvântului „elemente” folosit cu precădere cu sens peiorativ, întrebuințat atât pentru punerea în evidență a conotației etnice, cât și a celei morale: „element etnic cu totul nou și hibrid”/ „element de disoluție”. Folosirea celor două
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
Cu precizarea că, în cazul acestora din urmă, fiind vorba cu precădere de exploatarea funcției negatoare a ludicului, se ajunge, în cele din urmă, la instaurarea unui regim al absurdului, înrudit cu ceea ce Alan Wilde a numit ironie de tip disjunctiv: reacție la o lume percepută ca fiind alcătuită din fragmente, în care te poți și juca, dar tot mai aproape de marginile unui abis existențial care se cască amenințător, pe măsură ce subiectul oscilează între tentația de a fi fidel incoerenței și aceea
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică este remarcabilă, în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole (un fel de îndrumar de la distanță), evanghelii (se vorbește de specificitatea "stilului evanghelic"), omilii, didahii, ode, predici, ori un gen conținând aglomerări biografice expuse disjunctiv, numit "faptele lui..." Spre sfârșitul perioadei apar și poemele (Odele lui Solomon, Oracolele). în ce privește transpunerea învățăturilor creștine în greacă și latină, antologia relevă rolul lui Origene și, respectiv, al lui Tertullian. Origene a avut șansa să adâncească sensurile grecești ale
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
observă atent exagerarea manieristă ori regula de aur a phan tastikonului) fără a ocoli argumentele din care logica trebuie să servească tuturor științelor, inclusiv lingvisticii, și ea atentă asupra unor aspecte ale echivocației, ale omonimiei, ale raporturilor sintactice conjunctive și disjunctive etc. Sofismele sunt de natură speculativă, iar adevărul lor este unul tendențios înșelător cu atât mai mult cu cât, paradigmatic, urmează tiparul raționamentelor de judecare determi nativă, inducția și analogia, își MANIERISMUL LOGIC ȘI RAȚIUNILE CONFLICTUALITĂȚII așază premisele în prosilogisme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
repărți sub patru titule, din care fiecare cuprinde câte trei momente. Pot fi reprezentate cu dreptul în următoarea tablă: 1. Cantitatea județelor Generale (Communia) (judicium singulare) Particulare ( " commune) Singulare {EminescuOpXIV 395} 2. Calitate Afirmative Negative Infinite 3. Relațiune Categorice Ipotetice Disjunctive [4. ] Modalitate Problematice Asertorice Apodictice Fiindcă împărțeala aceasta pare a diferi în unele privințe, deși neesențiale, de la tehnica logicilor, următoarele prevențiuni contra unei interpretări false nu vor fi fără folos: 1. Logicii spun, cu drept cuvânt, că la întrebuințarea județelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rău se pedepsește" conține adică relațiunea dintre două propoziții: "Există o justiție perfectă" și "Cel continuu rău se pedepsește". Dacă ambe aceste propoziții sânt adevărate rămâne in suspenso. Numai consecvența este ceea ce se cugetă prin acel județ. În fine județul disjunctiv conține relațiunea dintre două sau mai multe propoziții, dar nu după consecutivitate, ci după contrapunerea lor logică, întru cât adică sfera uneia exclude pe a celeilalte, și totuși și a comunității totodată întru cât el[e] la un loc împlu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate la un loc, sfera întreagă. A lua cunoștința din una din aceste sfere însemnează a o pune în una din celelalte, și a o pune în una din aceste sfere va să zică a o lua din celelalte. Într-un județ disjunctiv e prin urmare o comuniune oarecare a cunoștințelor care consistă în aceea că ele alternative se exclud, deși cu toate acestea în total determinează cunoștința adevărată, compunând, luate la un loc, cuprinsul întreg al unei singure cunoștințe date. Și asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca posibilă (după plac). Asertorice unde se consideră ca reale (adevărate), apodictice în care se consideră ca necesare. Astfel cele două județe a căror raport îl constituie județul ipotetic (antecedens și consequens ) și-n a cărora reacție reciprocă consistă momentul disjunctiv (membre ale împărțelei) sânt cu toate numai problematice. În exemplul de mai sus teza " Există o justiție perfectă" nu s-au susținut asertotic, ci s-a cugetat numai ca un județ după plac, în privirea căruia e cu putință ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu putință ca cineva să-l admită, și numai consecvența e asertorică. De aceea asemenea județe pot fi evident false și totuși, luate problematic, să fie condiții a cunoștinței adevărului. Așa bunăoară "Lumea exista, prin întîmplare oarbă" e în județul disjunctiv de semnificație numai problematică, ș-anume ca cineva să admită pentru moment această teză și totuși (ca însemnarea unui drum fals din numărul celora pe cari le poți lua) servește la aflarea celui adevărat. Teză problematică este așadar aceea care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
verii”; complementele directe, indirecte și de agent așezate după predicat: ,,Câmpul îmbracă o haină argintie și săgeți frânte de cârduri de cocori străpung cerul”. În frază, se pune virgulă între propozițiile coordonate prin juxtapunere, precum și în fața conjuncțiilor adversative: dar, iar, disjunctive: ba, fie, ori, sau conclusive: deci, așadar. Se despart obligatoriu prin virgulă următoarele tipuri de subordonate: atributiva explicativă, completiva directă și indirectă, circumstanțiala de loc și de timp așezate înaintea regentei, cauzala, finala, modala, concesiva, condiționala și consecutiva în majoritatea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în două mari categorii: deductive (logic necesare) și inductive (probabile). Deducția Deducția este o formă de raționament în care dintr-un număr de premise rezultă, în mod necesar, o concluzie. Argumentarea de tip deductiv utilizează anumite tehnici precum silogismul, raționamentele disjunctive sau condiționale. Silogismul a fost definit de Aristotel într-o formulă care a rămas celebră până astăzi: "silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat"63
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]