1,391 matches
-
libere, capabile să sugereze, prin apelul la analogic, misterul, tărîmul necunoscutului. Alții au făcut-o tratînd (uneori în sonete constrîngă- toare) tema recurentă a raportului dintre realitatea concretă și cea virtuală, ca Valerio Magrelli (tot de formație filosofică, explorator al disoluției) sau doar secundîndu-ș i înclinațiile, ca Patrizia Cavalli, Antonella Anedda ș.a., cu un lirism de factură simbolică, sau Mario Benedetti, autor de versuri libere din care nu lipsesc endecasilabii. Ca în toate epocile, însă, situațiile au fost dintre cele mai
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
-o, o scrisoare despre literatură. Mai curând, despre bucuria punerii pe picioare a unei gospodării. Cu reproș pentru fuga din poeme („vreau să vă spui numai ce viață de brută totală am dus de o lună de zile și de disoluție de intelect”), dar și cu împlinire a altor rosturi: „cu o satisfacție pe care nu o dă literatura, am bătut câteva mii de lemne cap în cap și spinare peste spinare, ca să ajung să pun pe picioare o clădire de
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
este justificată. Când cei datori să apere legea, principiile morale, de fapt, le încalcă, atunci instituțiile statului sunt în pericol, iar statul însuși nu prea are viitor, e amenințat să se prăbușească sau, dacă preferăm această exprimare, să intre în disoluție. O dezbatere Semnalăm în OBSERVATOR CULTURAL (nr. 389, 25-31 octombrie) o foarte serioasă dezbatere intitulată Cine și cum promovează literatura română?, în care este pusă în discuție problema traducerilor din literatura română realizate cu sprijinul ICR. „Cum să le explici
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
Mircea Mihăieș Schimbând ce e de schimbat, Hugo Pratt și-a construit personajul potrivit unui canon care, la mijlocul veacului trecut, era unanim acceptat. Efectele disoluției moderniste și excesele postmodernității nu atinseseră încă apogeul, astfel încât formula, oarecum învechită, dar solidă, propusă de marea literatură moralist realistă a secolului al XIX-lea, nu stârnea controverse. Aparținând unei tipologii bine conturate, Corto Maltese nu putea ieși din chingile
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
lui Aurel Pântea. Fără a ma numără, neapărat, eu insumi, printre ei, îl consider un poet bun, unul dintre cei mai buni pe care i-a dat școală optzecismului ardelean. Mă feresc însă să descopăr în Nimicitorul o poezie a disoluției trupului. Pentru că mă feresc să povestesc poezia, chiar și pe aceea narativa.) Prefer să văd aici altceva. O formă de dialog cu validitatea ideii de poezie. Că și alții, multi, Pântea a întreținut destulă vreme un soi de cult al
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
Balzac, scrie Curtius, îi deplânge pe cei ce se opun sensului în care evoluează lucrurile...” Din ideea că unii se opun sensului Istoriei s-au tras, pe latura comunistă, nenorocirile secolului 20. Nu-i vorbă, ele au devenit posibile prin disoluția Imperiilor - adică a nenorocirilor anterioare - provocată de Primul Război Mondial. Balzac, burghez, vede în secolul XIX unul mare. Doamna Hanska, aristocrată, îl vede, ca și artiștii rafinați, stupid. Muncitorii, dacă ar fi avut glas, i-ar fi zis apăsător. Balzac
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
Bertrand Russel scrisese Elogiul lenei, "elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Metamorfozele cercului, Georges Poulet spune: "Memoria este, înainte de toate, o amplitudine"54. Această capacitate de a conferi amplitudine poartă conștiința pe meleaguri neștiute, dându-i mari probleme de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în care aluneci. (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este, deci, un spațiu al pluralității, fereastra este o concentrare sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în afară, simbol al căutării de sine care nu abdică și nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu) gândi. Nu e vorba de pornografie propriu-zisă, care, în anumite condiții, poate fi de o paradoxală candoare. E vorba de o nonșalanță fără criterii, de exhibiționism agresiv, de o suspensie generalizată a valorilor și a bunei-cuviințe. E vorba de disoluția sfielii, a scrupulelor, a oricărei cenzuri interioare. Rezultatul e un peisaj în același timp hilar și dramatic. În ansamblu, cartea de față nu poate evita, de aceea, să fie o carte tristă, caragialmente tristă, ca și realitatea pe care o
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Ea ține ochii închiși, parcă nici nu l-a auzit, doar geme ușor când o îmbrățișează mai curând blând decât agresiv, controlându-i cu răbdare răspunsul, până când ea atinge „momentul de sus” al acelei beții cu secunde de pierdere, de disoluție în corpul masiv și viguros al bărbatului care o penetrează ritmic, explorându-i zonele cele mai sensibile și încercând să amâne finalul ascensiunii în „zonele alpine” ale plăcerii împărtășite în doi. * * * Citesc mai departe și trebuie să admit că P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
existențială în care suntem "aruncați", eliberarea însemnează vacantarea absolută a sinelui, înțeles ca pur receptacol cognitiv. Experiența poetică înfăptuiește în primul rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorba de viziuni ale unor noi deschideri creatoare, afirmatoare ale omului, ale existenței pe planuri superioare neîntrevăzute încă, ci o luptă acerbă a destructivului în sine împotriva așezărilor armonioase ale vieții și ale culturii. Epocă a confuziei, a fragmentarismului și disoluției desfigurativul a năpădit nu numai pictura și sculptura, dar și muzica, literatura, filozofia întreaga cultură. Numai că, așa cum s-a întâmplat cu marile schimbări din istoria omului, un asemenea gol, asemenea stare negativă, cu cât se accentuează, cu atât devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi și a nu fi. Pe de altă parte, nici Unul nu știe dacă în adevăr el a înfăptuit Geneza. Or. această dublă ambiguitate este chemată să explice, să motiveze de ce lumea este o simplă aparență, o iluzie care sfârșește în disoluție. Interesant este faptul că de asemenea și Platon, ocupându-se în preambulul din dialogul Timeos de geneză, dezvoltă o dublă ambiguitate, una antrenând pe cealaltă. Sufletul Lumii, creație a Divinității, este compus dintr-un amestec: diada Același și Altul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a liniștit pe unguri, dar această "liniștire" a suscitat alte patimi, căci noua Constituție a imperiului neglija elementele slave, componente ale populației acestuia: astfel, într-un anume fel, el a deschis drum catastrofele viitoare, din care avea să rezulte însăși disoluția dublei monarhii. În Rusia, autoritatea unui anume cancelar a părut să contrabalanseze, pentru o vreme, pe aceea a d-lui de Bismarck. Domnul de Gorceakov 71 avea multe din calitățile unui om de stat, dar și câteva mici defecte, pe
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dai de o româncă practicând cea mai veche meserie. Avem un numar de 3-5 milioane emigranți și le interzicem să voteze prin corespondență. Avem un premier, miniștri, senatori, deputați la închisoare, toți urlând că sunt condamnați politic. Statul e în disoluție, nu funcționează, dovadă că nu suntem în stare să salvăm pe cei care au supraviețuit miraculos, un copil moare sfâșiat de maidanezi și ca să dezăpezim blocăm drumurile cu imense pierderi economice. Am izbutit datorită unei clase politice emanate din PCR
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
faptului că printr-un act erau afectați din ce în ce mai mulți indivizi. Modernitatea înseamnă și o aplecare asupra individului, studiul microuniversului. Rolul interzicerii substituției fideicomisare în anularea tradițiilor. Dacă nu poți impune păstrarea unei axe familiale atunci există încă un motiv pentru disoluția familiei în înțelesul ei amplu. Am impresia că America (SUA) o cunosc prin filme. Aproximativ aceleași imagini prezentate într-un film diferă de cele prezentate într-un documentar. Lăsând la o parte limitele ecranului, chiar și intervenția regizorului, reiese dependența
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
această aglutinare accentuată a oamenilor nu este însoțită de o întărire a relațiilor dintre ei, de o apropiere, ci de o înstrăinare. Tehnica ne pune la dispoziție mijloace de izolare tot mai complexe. O izolare ce este însoțită de o disoluție a spațiului privat. Nu suntem în "vârful" progresului, ci la unul din multele sale capete posibile. Suntem robii propriilor dorințe! În coordonatele filosofiei istoriei marxiste am putea spune că sclavagismul nu a dispărut, ci doar a luat noi forme: muncitorul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și suflet (sufletul fiind cumva partea ce depășește stadiul de simplu corp, corp a cărui existență are drept caracteristică principală străduința adaptării) putem crede într-o dominare a corpului de către suflet. Mijloacele de informare cât mai exactă ca element de disoluție a unor relații sociale, a dorinței de apropiere dintre oameni: nu mai avem nevoie de ceilalți și pentru informare; dispare deci o zonă de atracție reciprocă, un mediu de coagulare. Diferența ar fi că în acest plan informația nu este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
real) unor vise ale omenirii, recunoscute sau nu. Reprezintă una din tendințele (negative) ale socialului. E dorința noastră de amorfizare, de pierdere în ceilalți; este chipul lenei noastre de a fi noi înșine, lăsându-ne la îndemâna semenilor. O dorință de disoluție a individualității, ce revine ori de câte ori ne săturăm de efortul pe care-l presupune a fi. Când facem procesul comunismului noi toți, ca omenire, suntem judecați; și împiedicați, poate, în felul acesta să mai dăm frâu liber anumitor tendințe ce ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din scrisorile lui Bata Marianov, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este "cetatea vie" a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și străzile derizorii, o lume diversă, aflată în plină luptă pentru putere și bani: în tîrgul amorțit de tihna siestei, se comit
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
o interpretare. O altă interpretare, pe care n-am cum s-o ocolesc, s-ar putea referi la faptul că, fiind scriitor realist, realizările mele n-ar mai fi atât de fericite și atunci oamenii, citindu-le, s-ar plictisi. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară Cum s-a întâmplat că pornind la debut împotriva curentului general, în clipa aceasta ești plasat de critici în "epicentrul postmodernității", ca promotor al principalei tendințe înnoitoare din literatura română de după 1989, "realismul vizionar
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
storc din postmodernism și din postmodernitate exact cât pot și cât trebuie. Flagelez relativismul și inconsistența lumii contemporane numai în măsura în care atitudinea mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară și merită s-o privim cu toată seriozitatea. Puțini sunt adevărații spirituali care, de la înălțimea credinței și a cugetului lor, nu mai dau nici o atenție lumii înconjurătoare. Mi se par mai convingători, în acest
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]