978 matches
-
-i răspund. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o schimbare de rochie până vineri. După câteva secunde, apelul ei intră În căsuța vocală. Nu după multă vreme, telefonul Începu din nou să sune. În mod evident, Alixe era disperată să dea de mine. Am răspuns. Alixe părea să aibă probleme cu vocea, ca și cum ar fi fost răcită. —Rochia este OK? am Întrebat-o. — Îmi place la nebunie r-r-rochia, bâigui Alixe. Dumnezeule, plângea? —Alixe, ești bine? Nu de mine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rochie pe care voia ca acesta să i-o facă. Până și Lauren era impresionată de premiile Oscar: mi-era imposibil să-mi imaginez că nu ar fi obsedată de ținuta ei pentru acest eveniment. În afară de toate astea, aveam nevoie disperată de cineva cu care să vorbesc despre Hunter: căci era ultimul lucru pe care doream să-l analizez cu Marci sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot nici un semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în ceața trecutului. Să ne imaginăm lumea din ce în ce mai înghesuită și disperată cu fiecare secol care trece. Să ne imaginăm cum se schimbă religiile, locuințele, dietele, slujbele, până când nimic din toate astea nu va mai avea nici o valoare. Să ne imaginăm cum ar fi să călătorești prin lumea întreagă până ce te plictisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
punea pe mine era mai nasol, era greu, ciolănos și mă sufoca, i-am spus asta, ce joc tâmpit, însă el ținea musai să continuăm, murea să fie taică-su, apoi l-am auzit pe tataia la ușă, suna ca disperatu’, o fi avut plase, era încărcat, tataia ăsta era un tataie rău, am văzut asta după disperarea lui Bogdan, care a sărit să se îmbrace, îmbracă-te și tu, repede, repede, să nu ne prindă, m-am îmbrăcat și, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Însă noi Încă nu știam asta. Vreau să zic, că plutim În derivă, spre necunoscut. La vîrsta aia, crezi că totul e pentru totdeauna. După un interval care nouă ni se părea a fi de ore Întregi, cînd eram practic disperați de foame, o auzeam Întorcîndu-se. Noi trebuia să nu facem nici cel mai zgomot, și mama venea trîntind și tropăind În jos pe scări. Ar trebui, cred, să spun lucrurilor pe nume de la Început și să recunosc deschis că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit, să vă spun despre bătaia În ușă, despre felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sau un subiect necunoscut. Tot ce poate să facă este să născocească diverse ipoteze și să le pună la încercare în relație cu realitatea. Crash e o asemenea carte, o metaforă extremă pentru o situație extremă, un set de măsuri disperate pentru folosință doar în situații de criză extreme. Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la un anumit moment, izbucnește sub forma unor convulsii istorice puternice, absorbind un număr imens de oameni și conducând la revolte imprevizibile și violente, care bulversează orânduirile existente. Comunismul este un exemplu de atare convulsie, care a apărut din nevoia disperată de salvare absolută și de o nouă epocă». [...] « Am putea afirma că este înfricoșător că societățile libere, de tip occidental, sunt fondate pe cupiditate, ca motivație umană fundamentală, dar chiar și o astfel de situație este de preferat unei iubiri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
găsească vreodată vreun loc de muncă potrivit care să le asigure satisfacerea necesităților lor fundamentale, nemaivorbind de siguranța financiară. Diplomele universitare și calificarea tehnică a multora dintre cei care-și văd locurile de muncă dispărând, lăsându-i într-o situație disperată din punctul de vedere al venitului și siguranței lor contrazic ideea după care, șomajul poate fi combătut pur și simplu prin ameliorarea învățământului și a calificării profesionale;” Atât în țările bogate, cât și în cele sărace, pe măsură ce se intensifică concurența
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întâmplător a fost elogiată de mari oameni de cultură: „Cea mai bună filozofie e a acționa” (Nicolae Iorga); „După filozofie, trebuie să urmeze acțiunea.”( Victor Hugo); „Gândirea fără acțiune este un lux” (Grigore Moisil); „Singura morală este de a nu dispera” (Horia-Roman Patapievici). Nu putem fi numai idealiști ori numai pragmatici. Să învățăm să avem încredere în noi înșine și în viitor, adică să învățăm ceea ce nu ne poate învăța ori sili nimeni: cum să fim optimiști. Să participăm, ori de câte ori avem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Precious Ramotswe, se prezentă ea. Sunt din Gaborone. Și n-am venit să vă cer o slujbă. Femeia zâmbi. — Vin atât de mulți, zise ea. Rata șomajului este atât de mare. Oameni care au urmat tot felul de cursuri sunt disperați să-și găsească o slujbă. Ar face orice. În fiecare săptămână primesc zece, poate douăsprezece cereri; iar la sfârșitul anului școlar, chiar și mai multe. — Vremurile sunt neprielnice? Femeia oftă. — Da, cam așa e de ceva timp încoace. Sunt mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ea îl primi și îl sărută cum ar fi făcut orice bunică. Mma Ramotswe avea un cadou pentru americancă, un coș pe care îl cumpărase, nici ea nu știa de ce, de la o femeie de pe marginea drumului, la Francistown. Femeia era disperată, iar Mma Ramotswe, care nu avea nevoie de coș, îl cumpărase ca s-o ajute. Era un coș tradițional botswanez, cu model în împletitură. — Semnele astea de aici sunt lacrimi, îi explică ea. Girafa le dăruiește femeilor lacrimile ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vechi într-un ritm înspăimântător. Eu nu mă pricep, dar spunea Sandu că o degradare care s-ar produce, în condiții normale, în vreo cincizeci de ani, acum poate fi de la o zi la alta. Cei de la „Carte rară” sunt disperați, n-au încăperi speciale, doar o prăpădită de cuvă, nici nu știu cum s-o folosească, au început să se mistuie manuscrisele cu enluminuri. Sala e plină, cei care au ajuns mai târziu intră cu scaune în brațe și deasupra capului. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe o nouă escapadă. VÎslașii și timonierii Îl ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vivienne, Brandy zice: — Domnișoară Gono Rhea, mai am încă multe luni de Training pentru Viața Reală și n-o să le petrec închisă aici, în hotelul ăsta. Sari la noi plecând cu Fiatul Spider doldora de bagaje. Imaginează-ți niște refugiați disperați din Beverly Hills cu șaptesprezece valize asortate migrând în cealaltă parte a țării ca să înceapă o viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai că pe dos. Lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cei mai îndrăzneți agresori, care se ridicau, încercând să ajungă până la ei. Unul dintre rechini chiar sărise pe punte și lovea sălbatic cu coada în stânga și în dreapta, încercând să-i ajungă pe cei aflați cel mai aproape. Era o luptă disperată pentru supraviețuire, deși era evident că nu mai aveau nici o speranță de scăpare. Până la urmă, uriașul rechin se întoarse și, cănd făcu acest lucru, catamaranul, scufundat pe jumătate, se răsturna și îi aruncă în apă pe ultimii săi ocupanți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fel ca unchii cei bogați. Își imagina savoarea momentului îngropată în perne. Deși îi auzea pe copii strigând-o, bătând în ușă cu încăpățânare, refuza să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de cei doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
păru că trec ore, zile, ani, că Sanda nu va mai reveni vreodată și ele vor rămâne încremenite pe locul datoriei pentru vecie. Când raionul începu să se golească, prin plecarea fericiților câștigători de "trofee", cei mai puțin norocoși căutară disperați în jur. Unul dintre ei văzu fetițele. Ce faceți aici? O așteptăm pe mama. Și unde e mama voastră? La C.E.C., să scoată bani. O fracțiune de secundă, ochii bărbatului priviră adânc în cei ai Luanei apoi ordonă: Dați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au plecat râzând, ținându-se de mână, iar Petru s-a trezit cu un gust de alge pe limbă. A hotărât să Învețe germana.” 5. „Amiază de vară. Merele cădeau În grădini sub greutatea luminii. Drumul pustiu. Cotcodăcitul unei găini disperate de căldură. Cerul albastru. Țipenie de om. În afară de mine care priveam și auzeam toate astea, În iarbă, pe marginea șanțului din fața casei, sub o pălărie de Împrumut.” Ai visat? l-am Întrebat. Nu, mi-a spus el. Nu e vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a văzut citind Trilogia culturii. S-a înspăimîntat: "Duduie Iordana, evită complicațiile. O să ai necazuri dacă te vede cine nu trebuie c-o citești"". Educatorii noștri ne voiau "limbi fără gură". Și, cu voce tare, pentru Șichy: Aveam o nevoie disperată de modele. Generația Bumbești-Livezeni nu numai c-a intrat "din prima clipă" în plutonul militanților, dar, pînă la sfîrșitul sfîrșitului, i-a arătat cu degetul pe cei care n-o făceau. Ambițioșii adaptabili, ascultători, dar și incolori, o, ei călăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la curbă, fulgerând scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în fața obosiților, declară susținerea cursului de matematică în limba latină ca urmare a decesului celui îndreptățit. Portretul lui Moș Eveniment, fixat pe perete, dădu afirmativ din cap. Din corpul diafan al Mioarei ieși trupul diafan al Mamei care făcea semne disperate către Mihai peste umerii fiicei sale pentru a-i atrage atenția. Mihai Dinu își păstra ținuta de suplinitor al Înaltelor Științe Matematice și începu cu ochii în catalog să strige solemn fiecare elev: Mihai Dinu! Prezent! Nilă și Prunilă! Prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
facem asta, se opune vocea lui Petrică, fiecare a venit aici din proprie convingere, trebuie găsite alte soluții, zice, dar ideea îi este întreruptă de un strigăt de groază scos de un individ aflat în vîrful Baricadei care face semne disperate în direcția sălii Dalles. Au scos tancurile, constată Monte Cristo, simțind cum i se face părul măciucă. Acum să vedem cum o să vă țineți oamenii aproape, se gîndește Roja, cercetînd mișcările greoaie ale modelului T 55, plimbîndu-și privirea de-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu." Plângi părinte, plângi până când lac va crește sub picioarele tale, dar nu deznădăjdui! Vei trece și peste această cumpănă și vor veni altele și mai grele. Te rog, părinte Petru, nu dispera! Rămâi sub pavăza tatălui ceresc până la capăt! Doar așa vei putea păși cu sufletul curat la cei dragi. Iartă-mă, părinte arhimandrit, eu am pus foc sub tălpile lumii. Arhimandritul a binecuvântat valea, făcând semnul crucii în văzduh și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]