6,113 matches
-
dintre cele mai importante ale exilului, e o reeditare justificată de câteva rațiuni prioritare. Prima ar fi caracterul cultural elitist al publicației, reprezentativ pentru înaltul nivel de aspirație estetică și filosofică al unui grup de intelectuali români, pur și simplu disperați, în anii ´50, de absența unor modalități firești de exprimare. Aceștia se aflau „suspendați” în lumea liberă (încă neintegrați), evadați din închisoarea unui regim comunist care nu avea atributele provizoratului și care i-ar fi anihilat. Mijloacele lor materiale erau
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
carnagiului se prelinge în tabloul autumnal, stigmatizat de doliu, disperare, agonie: “Toamna ca un buletin medical/ umedă ca batistele cu doliu pe margini (...) îmi face semne insistente/ sărutînd insinuant gura geamurilor,/ cu buzele viciate meduze ale ploii,/ îmi face semne disperate/ semnal S.O.S. pentru salvarea agoniilor/ apel pentru restabilirea circulației/ prin labirintul viselor defuncte” (Ora 25). Mai avem a face în acest prim capitol cu notificări febrile ale nopții și solitudinii, precum un presentiment al nopții istorice și al
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
acestei grupări a pus autoritățile pe gînduri. Asta dacă nu cumva experți din străinătate au atras atenția autorităților române asupra așa-numitului potențial de risc la adresa stabilității statului pe care l-ar putea avea MISA lui Bivolaru. Cîtă vreme părinți disperați de ceea ce au ajuns copiii lor după ce au intrat în gruparea lui Bivolaru au depus plîngeri pe unde s-au priceput mai bine, asta n-a impresionat decît presa. Dar chiar și atunci cînd presa însăși a produs dovezi despre
În trecutul lui Bivolaru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13016_a_14341]
-
stil a tratat premierul României absolut toate problemele. A promis funcționarilor europeni că va face și va drege, dar când să pună mâna pe hățuri, a rămas cu ele în mână, trăpașii de partid fiind lăsați să zburde în voie. Disperat, prins între focuri, Năstase anunță acum că va tăia în carne vie. Asta pentru c-a simțit că amicii din Consiliul de Miniștri ai Uniunii Europene s-au cam săturat de piruetele sale de primadonă expirată. În lumea civilizată, spre deosebire de
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
o pereche de bătrâni care mergeau ținându-se de braț și porni în direcția lor. Dar despre ce să-i întrebe și în ce limbă? Au trecut pe lângă el privind în altă parte. Rătăcea printre case, din ce în ce mai înghețat și mai disperat. Nici măcar nu știa când se întunecase. Nimeri printr-o minune la tanc, lângă care ardea acum vesel un foc într-un coș metalic. Soldații, cu pușca pe spate, își încălzeau mâinile la el. Îl cuprinse o frică atavică și se
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
ta Înseamnă să fi alături de Dumnezeu. 828. Nu te ascunde de tine fiindcă oricum nu te vei găsi niciodată. 829. Disperarea este o notă proastă primită de propriul tău Destin la școala Înțelepciunii. 830. A existat vreodată un adevărat Înțelept disperat? 831. Nu te amăgi și nu amăgi iluziile acestei lumi fiindcă sunt ele mai Înainte de tine amăgite de moartea care te așteaptă. 832. Cum nu vei ști niciodată ce Înseamnă Întâiul În Univers sau cel din urmă tot așa nu
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Îngerii privirii ce-o Însoțeau aievea Învingând neantul uitării? 956. Care rădăcină nu-și va susține arborele ei? 957. Te-am văzut cât ești de fermecătoare frumoasă zână a morții ce alungi fiecare durere și trecut la coșul unor amintiri disperate pe care urmează să le spele viața care le-a dat naștere. 958. Suspinul este frontiera dintre lumina speranței și posibilul Întuneric al neîndeplinirii ei. 959. Cine poate Înțelege neînțelesul va ști ce anume este cunoașterea. 960. A crede Înseamnă
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ce se mai putea face. Și, doar când am înțeles că numai utilizarea forței ne mai rămâne, am întocmit un memoriu - scremut în aparență și cu toate precauțiile și politețile de cuviință, destul de bățos în esență - în susținerea căruia, evident disperați, ne-am anunțat greva ce trebuia să dureze până la rezolvarea întregii istorii. Bineînțeles că, telefonic, dar, acum îmi dau seama, mai cu seamă telepatic, o țineam la curent pe Betina cu demersul pe care îl încropiserăm, doar că în tensiunea
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
o minte sclipitoare, ura regimul cazon. La început, stătea noaptea treaz, întins în pat, în dormitorul comun, cu cincizeci de adolescenți tembeli în jur, care dormeau buștean, iar el nu reușea să închidă ochii, murmura versuri de Blaga și plângea disperat, neputându-se împăca în niciun fel cu soarta. Apoi l-au recrutat. A început seria de compromisuri fără întoarcere. Și a început să se schimbe. Avea avantaje, fiindcă era cu serviciile și, în plus, fiindcă era deștept. Avantaje din ce în ce mai considerabile
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
tot mai mare, toate nuanțele de rău, de la răul gratuit, ca spectacol, până la răul din convingere, cu ură. A devenit un maestru al răului, al disimulărilor și al monstruozităților, a devenit o sursă a răului. După 1990 a făcut o disperată încercare să se elibereze, să mai salveze ce se putea salva. Și-a dat demisia din armată. Dar nu a scăpat de ceilalți, de cei nevăzuți, din servicii, de cei cu care semnase legământul. Contractul cu ei era pe perioadă
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
la o mie, și iar o lua de la capăt, încordîndu-și și relaxîndu-și mușchii, ca la ora de aerobic. Zidurile încă mai vibrau de aplauzele prelungite care anunțau pauza cînd țîșnise, ca presată de o nevoie urgentă și bîstîcăise tot mai disperată, încercînd pe rînd toate ușile. într-un tîrziu își dăduse seama că singura care dădea în stradă, cea de sticlă și fier forjat cu motive florale, art deco, era păzită de obișnuitul portar dușmănos, care nu scotea cheia să descuie
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
și fără formă. Nu aveam vreo coafură În tendințele acceptate de stiliștii care apăruseră la televizor, cu show-uri importate din Occident, nu mă Îmbracam nici după ultima modă. Mergeam uneori adusă de spate, cocoșată, cum spunea bunica, Într-o disperată Încercare de a-mi ascunde nurii. Degeaba. Deveneam femeie și acest fapt nu trecea neobservat de colegi, prieteni și bărbații care mă fluierau admirativ, din ce În ce mai des, pe drumul spre școală. După ce am intrat la liceu, mi s-a spus din ce În ce mai
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
statutul de “prieten” În anturajul lui. Mona era contrariată de cât de ușor i se schimba lui Doru surâsul angelic, dedicat prietenilor, Într-unul demonic (când vreo gagicuță beată, dar izbitor de frumoasă, trăgea de tricoul lui, Într-o tentativă disperată de a-i atrage, pentru a mia oară, atenția). În seara aceea, Mona nu dansase deloc. Nu Își etalase formele perfecte și garderoba adusă de la Milano, pe ringul de dans. Se mulțumise doar să Îl privească pe Doru Întreaga noapte
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
reziști fluctuațiilor memoriei incandescente, care Își face din orice eveniment actual, oricât de neînsemnat, pârtia de lansare spre reminiscențele unei vieți care niciodată nu a Încetat să fie același lucru: o fugă după ceva inedit, care nu mai apare, o disperată goană În timpul căreia viața trece pe lângă actanți fără ca aceștia s-o poată trăi cu efervescența tinereții (niciunul dintre personaje nu este trecut de patruzeci și ceva de ani): „I se păruse că s-a apropiat foarte mult de ceva ce
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
devenit ”rege al zahărului” În România, deținând fabrici importante și acțiuni nenumărate, pentru a nu fi prins și condamnat de comuniști, se va retrage În munți, viața sa urmându-și cursul printre grupurile de rezistență (prilej de a evoca Încercările disperate, Înecate În sânge, ale celor precum Cristea Paragină de a se opune regimului). Una dintre cele mai impresionante imagini este aceea de peste ani a fostului patron armean reîntors la București, În livada de lângă fabrica sa, unde strânge nuci pentru a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
devenit ”rege al zahărului” În România, deținând fabrici importante și acțiuni nenumărate, pentru a nu fi prins și condamnat de comuniști, se va retrage În munți, viața sa urmându-și cursul printre grupurile de rezistență (prilej de a evoca Încercările disperate, Înecate În sânge, ale celor precum Cristea Paragină de a se opune regimului). Una dintre cele mai impresionante imagini este aceea de peste ani a fostului patron armean reîntors la București, În livada de lângă fabrica sa, unde strânge nuci pentru
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Îmbracă iubirea, despre răni și mutilări interioare. O piesă despre Artă și despre confruntarea acesteia cu Moartea, despre raportul fragil dintre imagine și ceea ce se află În spatele acesteia, despre reflectările multiple ale realității interioare În formă, gest, cuvânt, despre Încercarea disperată de a surprinde (Încremeni) Într-o formă un suflet, o existență În fapt. Despre Încercarea de a te salva ca artist sau ca femeie sau ca soție - ca om. Despre eșecul de a putea surprinde/trăi totul, despre limitele sufletului
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
avastin în ochișori. După o săptămână, după intervenție, ochișorii au mers spre rău. La maternitate, în Oradea, i-a făcut o intervenție cu laser, o fotocoagulare. După o săptămână ochișorul a mers mult spre rău”, povestește Nicoleta Venter, mama Sofiei. Disperați, părinții au căutat ajutor de la o clinică din Budapesta. După operațiile la care a fost supusă, doctorii maghiari au garantat că fetița își va recupera doar vederea la ochiul drept. Părinții nu s-au lăsat bătuți și au dus lupta
Campania umanitara „Sta in puterea ta sa daruiesti lumina!” [Corola-blog/BlogPost/93799_a_95091]
-
Mai este puțin timp până la operație, iar inima mea băte din ce în ce mai tare, deoarece nu concep ca fericirea vieții noastre să nu ne poată vedea niciodată în viață asta. Vă rog, ajutați-ne! Viața puiului nostru depinde de voi!”, este strigătul disperat de ajutor al Anei Maria Szabo, mama lui Dragoș. Asociația “Salvează o inimă” a fost inființată pe data de 17 decembrie 2012, și își dorește să reunească sub același acoperiș un număr cât mai mare de profesioniști din diferite domenii
Strigătul de ajutor al mamei cu un copil născut fără vedere [Corola-blog/BlogPost/93803_a_95095]
-
iar a treia e o criză la periferie - Caucaz, Baltica, Moldova. Dar într-un asemenea caz riscă o confruntare cu SUA, pentru care nu sunt gata, deși se laudă că ar fi. Nu poți anticipa ce va face un om disperat, cum e Putin. Rusia nu poate abandona Ucraina, dar nici nu o poate ține.” Jocul psihologic cu gazele Diplomația noastră trebuie să se adapteze rapid, avertizează analistul. “Acesta e momentul când nu știi ce se va întâmpla. Românii trebuie să
Analistul american George Friedman ne avertizează: „Gazele de şist sunt arma cu care puteţi preveni războiul” [Corola-blog/BlogPost/93798_a_95090]
-
Johann n-a mai avut cui curăța cizmele în bunker. Rușii se apropiau tot mai mult și a fost trimis, împreună cu colonelul Otto, la lupte, în linia întâi, care ajunsese deja în Berlin. „Să vezi tu, co-pil fiind, armata fugind disperată, dezor--ganizată, cu moartea pe urmele ei! O catiu-șă rusească o retezat capul unui soldat de lângă mine și el a mai mers încă 12 pași așa, fără cap, și-abia apoi o căzut. Astea-s lucruri care nu se pot uita
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Italia și și-a lăsat familia la greu. În urmă au rămas doi îngeri: Mihaela Andreea și Marian Geambașu. Sora lui Marian a făcut publică o scrisoare foarte emoționantă, pe care am ales să o redăm integral. Este un strigăt disperat de ajutor, dar și o mărturie despre eforturile neomenești pe care bunica le-a făcut în ultimii șapte ani pentru a-i crește pe copii și pentru a-i acorda o atenție sporită lui Marian. Acum 7 ani, pe 15
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94040_a_95332]
-
bucuria scrisului, ci doar pentru a căuta un antidot. Nu văd, deși judec limpede, nici o scăpare. Am patruzeci și unu de ani. Sînt ușor, sau poate mai mult, bolnav. A fi înțeles de cineva, ce lucru minunat! M-am aruncat disperat în corespondența asta, nu bănuiam ce noi încercări mă așteaptă. Să pot, să pot măcar consemna aici, pe scurt, ce mi se întîmplă... Cu stimă, Emil Brumaru 1980
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate iluziile lui de-o clipă. Și, pentru a doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să emigrez!". Nu a făcut-o; nu prea avea cum. A continuat să trăiască bătrân și bolnav, ca și pierdut după moartea Irenei - soție și mamă laolaltă - "într-o lume
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
din tinerețe, Ion Wittner. în 1941, în timpul rebeliunii legionare, Wittner fusese adăpostit în casa lui Voiculescu. în 1958, devenit critic literar proletcultist, Ion Vitner a fost singura persoană care nu i-a întors spatele lui Radu Voiculescu, atunci cînd acesta, disperat, a apelat la vechi prieteni și admiratori ai tatălui său: Ion Marin Sadoveanu, Zaharia Stancu, A. Margul Sperber, Geo Bogza. Faptele sînt relatate de Radu Voiculescu în scrisoarea către Al. Oproescu publicată sub titlul L-am scos pe tata din
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]