1,297 matches
-
ar putea fi mai sugestivă (fig. 2.4) Fig 2.4. Calea spre ulcerație. 31 Un alt mod de a ilustra conceptul cauzelor concomitente ia în considerare așa zișii factori structurali, care influențează presiunea „de vârf” la nivelul plantei (epifizele distale ale metatarsienelor proeminente, migrarea anterioară a țesutului subcutanat plantar, prăbușirea boltei plantare), factorii funcționali, care influențează durata contactului plantei cu solul (capacitatea aerobică, dureri articulare, debilitatea generală, forța în membrele inferioare), factorii care țin de încălțăminte, și facorii care țin
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
diversă . Deși având o etiopatogeneză complexă și nu întru- totul elucidată, tabloul clinic al neuropatiei diabetice ar putea părea monoton.El însumează, de fapt, tulburări de sensibilitate superficială și profundă, tulburări motorii și diverse manifestări vegetative. Pentru neuropatia periferică, distribuția distală și simetrică a manifestărilor, interesarea inițială a membrelor inferioare dar apoi și a celor superioare ( " in ciorapi și mănuși " ), compromiterea precoce a sensibilității (superficiale și/sau profunde ) precum și interesarea 36 practic constantă a sistemului vegetativ, sunt manifestările cele mai des
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
sensibilitatii protective in acea zonă. Sensibilitatea metodei este de 66-91%, iar specificitatea el de 34-86% (72,73). Deși se recomandă testarea în 8-10 puncte, s-a constatat că evaluarea a numai 4 puncte (pe fața plantară a halucelui și extremitatea distală a metatarsienelor 1, 3 și 5) are o sensibilitate la fel de bună (fig 3.2). Folosirea însă a unor metodologii diferite de testare poate produce variația prevalenței neuropatiei severe între 3,4 și 29,3% (74) Se 46 consideră ca patologică
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
a constatat o foarte strânsă corelație între deprimarea acestui răspuns și prezența ulcerelor, comparativ cu grupul fără ulcere dar cu neuropatie somatică. Compromiterea sudorației poate fi o verigă importantă in patogeneza leziunilor la nivelul piciorului. Ea se manifestă prin anhidroză distală, 49 însoțită uneori de hiperhidroza compensatorie in jumatatea superioară a corpului (77). Deprimarea sudorației la nivelul picioarelor (evaluată prin măsurarea rezistenței electrice a tegumentelor) s-a dovedit a fi strâns asociată cu prezența ulcerațiilor (78). Pielea uscată este terenul de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
II. Tarso-metatarsiene III. Naviculo-cuneiforme, talo-naviculare și calcaneo-cuboid IV. Tibiotarsiană V. Calcaneană La 22 de pacienții consecutivi cu osteoartropatie, 90% dintre ulcerații au fost localizate medio-plantar comparativ cu 25 fără osteoartropatie la care 52% dintre ulcerații au fost localizate la extremitatea distală a primului metatarsian și doar 4% medio-plantar (81). Un instrument de screening, relativ recent introdus în practică, pentru disfuncția sudorală este așa numitul NeuropadR (miro Verbrandstoffe GmbH Germania). Acesta este un plasture impregnat cu soluție de clorură de cobalt, care
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
Temperatura camerei, 54 antrenamentul examinatorului, variațiile biologice și prezența sau nu a edemelor sunt factori determinanți importanți ai sensibilității/specificității metodei și sunt explicația coeficientului destul de mare de variație inter-observator. Auscultarea de sufluri împreună cu pulsul diminuat sau absent la arterele distale crește semnificativ probabilitatea diagnosticului. Dacă pulsurile dispar și suflurile se accentuează după un scurt exercițiu informația este și mai valoroasă. Sensibilitatea și specificitatea palpării pulsului au fost de 67% și 69% atunci când standardul folosit a fost măsurarea presiunilor prin metoda
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
cu 600 mg/zi de acid alfa-lipoic timp de 3 săptămâni (123). Scorul total al simptomelor s-a ameliorat semnificativ scăzând cu 6 puncte (pe o scară de la 0 la 15). Scorul de handicap prin neuropatie și timpul de latență distală pentru nervul sural, s-au ameliorat de asemenea. In acest studiu, la grupul tratat activ, HbA1c a scăzut cu 0.22% în comparație cu o scădere de 0.12% din grupul placebo. In studiul OPRIL (Pilot Oral) au fost randomizați 24 de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
foarte diferite (133), iar frecvența intervențiilor corective a crescut evident în ultima decadă (134). Din păcate lipsesc studiile cu un număr suficient de pacienți, care să permită concluzii ferme. Intervențiile chirurgicale de corecție cel mai frecvent efectuate sunt : - rezecția epifizelor distale ale metatarsienelor și rezecția altor proeminențe osoase, - artrodezele, cel mai frecvent cu fixare internă (plăci, șuruburi etc.) - calcanectomii parțiale sau totale. Complexitatea biomecanicii piciorului este demonstrată și de constatarea conform căreia amputația halucelui, o intervenție relativ frecvent efectuată, poate duce
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
Sunt lipsite de coarne. Ochii mari, urechile mici și ascuțite sau mijlocii, rotunjite. Membrele tetradactile sunt lungi, subțiri și delicate, fiind cam de mărimea unui creion. Radiusul și ulna sunt separate între ele. Fibula și tibia sunt sudate în partea distală. La genurile "Tragulus" și "Moschiola" oasele metatarsiene ale degetelor III și IV precum și oasele metacarpiene ale degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
sau mușchiul pătratul pronator (Musculus pronator quadratus) este un mușchi mic și subțire, de formă dreptunghiulară sau patrulateră, așezat transversal în partea inferioară a feței anterioare a antebrațului, între porțiunile distale ale ulnei și radiusului, înaintea membranei interosoase. Se află profund în al patrulea plan al mușchilor anteriori ai antebrațului, sub tendoanele mușchilor flexori ai degetelor și carpului. Are originea pe partea medială a feței anterioare a ulnei în pătrimea inferioară
Mușchiul pătrat pronator () [Corola-website/Science/331778_a_333107]
-
antebrațului, sub tendoanele mușchilor flexori ai degetelor și carpului. Are originea pe partea medială a feței anterioare a ulnei în pătrimea inferioară a ei. Fibrele sale au un traiect transversal și se inseră pe fața anterioară a radiusului, în pătrimea distală a ei, până aproape de marginea sa anterioară. Mușchiul acoperă posterior radiusul, ulna, membrana interosoasă și articulația radio-ulnară distală. Este acoperit anterior de tendoanele mușchilor flexor ulnar al carpului, flexor profund al degetelor și flexor lung al policelui. Contracția lui determină
Mușchiul pătrat pronator () [Corola-website/Science/331778_a_333107]
-
ulnei în pătrimea inferioară a ei. Fibrele sale au un traiect transversal și se inseră pe fața anterioară a radiusului, în pătrimea distală a ei, până aproape de marginea sa anterioară. Mușchiul acoperă posterior radiusul, ulna, membrana interosoasă și articulația radio-ulnară distală. Este acoperit anterior de tendoanele mușchilor flexor ulnar al carpului, flexor profund al degetelor și flexor lung al policelui. Contracția lui determină pronația antebrațului și a mâinii. Inervația este asigurată de nervul antebrahial interosos anterior ("Nervus interosseus antebrachii anterior"), ramură
Mușchiul pătrat pronator () [Corola-website/Science/331778_a_333107]
-
raze diferite. Aceasta are importanță în elucidarea mișcărilor acestei articulații. Suprafața trohleară a talusului este mai lungă antero-posterior, decât suprafața tibiofibulară, permițând astfel mișcări ample de flexie dorsală și plantară a piciorului. Suprafața gambieră sau tibiofibulară este reprezentată de extremitățile distale (inferioare) ale ale tibiei și fibulei, care realizează o formațiune comparabilă cu o scoabă, formată în sus de fața articulară inferioară a tibiei, iar pe lături de fețele articulare ale maleolelor medială (de pe tibie) și laterală (de pe fibulă). Rezultă astfel
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
care merge divergent față de mușchiul flexor radial al carpului. La jumătatea antebrațului tendonul mușchiului flexor radial al carpului coboară flancat lateral de tendonul mușchiului brahioradial ("Musculus brachioradialis") și medial de cel al mușchiului palmar lung ("Musculus palmaris longus"). În treimea distală a antebrațului tendonul mușchiului flexor radial al carpului participă împreună cu tendonul mușchiului brahioradial la delimitarea șanțului pulsului, în care se află artera radială ("Arteria radialis") și ramura superficială a nervului radial ("Ramus superficialis nervi radialis"). Între tendonul mușchiului flexor radial
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
mai puternic și cel mai lateral mușchi al grupului lateral de mușchi ai antebrațului. Formează marginea laterală a fosei cubitale ("Fossa cubitalis"). Are originea proximal pe porțiunea superioară a crestei supracondiliene laterale a humerusului ("Crista supraepicondylaris lateralis", care reprezintă treimea distală a marginii laterale a humerusului), deasupra epicondilului lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri") și distal de șanțul nervului radial ("Sulcus nervi radialis") și de pe septul intermuscular lateral al brațului ("Septum intermusculare brachii laterale"). Corpul muscular se continuă de la jumătatea antebrațului
Mușchiul brahioradial () [Corola-website/Science/331803_a_333132]
-
Sulcus nervi radialis") și de pe septul intermuscular lateral al brațului ("Septum intermusculare brachii laterale"). Corpul muscular se continuă de la jumătatea antebrațului cu un tendon puternic lung care coboară de-a lungul radiusului și se inseră pe fața laterală a extremității distale a radiusului, deasupra procesului stiloid al radiusului ("Processus styloideus radii"). Lateral este acoperit de piele și fascia antebrahială. Înapoi are raporturi cu capul lateral ("Caput laterale") al mușchiului triceps brahial ("Musculus triceps brachii") și mușchiul lung extensor radial al carpului
Mușchiul brahioradial () [Corola-website/Science/331803_a_333132]
-
și fierbinte al pustiurilor, pe unde trăiesc cămilele, sau pe pantele stâncoase ale munților, pe unde trăiesc lamele. Primele falange au capătul distal lățit, iar falangele mijlocii sunt turtite și înconjurate de o perniță cutanată care formează talpa piciorului. Falangele distale sunt mici, neturtite și nu sunt înconjurate de copite; au numai unghii pe partea superioară. Din scheletul degetelor II și IV n-a rămas nici urmă. Membrele, groase la cămile și subțiri la lame, au cele două oase (radiusul și
Camelide () [Corola-website/Science/306689_a_308018]
-
pe segmentul III abdominal un organ caracteristic, cunoscut sub denumirea de "retinacul". La majoritatea colembolelor pe segmentul IV abdominal se găsește un organ caracteristic, numit "furca", care este format dintr-o piesă bazală — "manubriu", care susține o pereche de brațe distale — "dinți (dens)", terminate fiecare, sub formă de măciucă, denumită "mucro (mucron)". Furca împreună cu retinaculul formează "aparatul de sărit", cu care aceste mici animale sar ca purecii, de unde le vine și numele de colembole, prin asemănare cu aruncarea cu praștia și
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
de jos a antebrațului). Este cel mai medial din grupul mușchilor profunzi, așezat medial și paralel față de mușchiul extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Uneori mușchiul lipsește. Are originea proximală pe fața posterioară a ulnei (pe treimea ei distală, distal de inserția mușchiului extensor lung al policelui) și a membranei interosoase adiacente. Corpul muscular lung și fusiform merge în jos împreună cu mușchiul extensor al degetelor ("Musculus extensor digitorum"). La gâtul mâinii se continuă cu un tendon care trece pe sub
Mușchiul extensor al indexului () [Corola-website/Science/331799_a_333128]
-
bazei falangei a II-a (falanga mijlocie). Cele 2 ramuri laterale se unesc din nou la nivelul feței posterioare a celei de a doua falange și se inserează împreună pe fața posterioară (dorsală) a bazei falangei a III-a (falanga distală). Fața posterioară a mușchiului extensor al degetelor este acoperită la nivelul antebrațului de piele și de fascia antebrahială ("Fascia antebrachii"), la gâtul mâinii de retinaculul extensorilor ("Retinaculum extensorum"), iar la mână de fascia dorsală a mâinii ("Fascia dorsalis manus"). Fața
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
radialis brevis") și mușchiul lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus"). Marginea sa medială vine în raport cu mușchiul extensor al degetului mic ("Musculus extensor digiti minimi") și mușchiul extensor ulnar al carpului ("Musculus extensor carpi ulnaris"). Extinde falanga distală pe cea mijlocie, a acesteia pe cea proximală, și indirect (fiind un mușchi multiarticular) falanga proximală pe metacarp, mâna pe antebraț și antebrațul pe braț. Extensia falangei proximale este puternică, iar extensia celorlalte falange este insuficientă, ea fiind completată de
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
sexuală”). În acest sistem sexul heterogametic este sexul feminin (gonozomii fiind WZ) iar sexul homogametic cel masculin (cu gonozomii ZZ). Mecanismul determinării sexuale la lepidoptere este încă incomplet cunoscut. Deși funcția genei "sxl" nu este conservată la "Bombyx mori", partea distală a cascadei de semnalizare dependentă de gena "dsx" este prezentă și are aceeași funcție ca și la Drosophila. Compoziția în gonozomi preponderentă este ZW/ZZ însă, ca și în cazul sistemului XY de determinare a sexului, pot exista variații în
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
pacienții supuși intervențiilor chirurgicale ortopedice majore la nivelul membrelor inferioare tratați timp de până la 9 zile Programul clinic fondaparinux a fost conceput pentru a demonstra eficacitatea fondaparinux în prevenția evenimentelor tromboembolice venoase ( ETV ) , adică tromboza venoasă profundă ( TVP ) proximală și distală și embolismul pulmonar ( EP ) la pacienții supuși intervențiilor chirurgicale ortopedice majore la nivelul membrelor inferioare , cum sunt chirurgia pentru fractura de șold , chirurgia majoră de genunchi sau protezarea chirurgicală a șoldului . În urma analizei globale a datelor obținute din aceste studii
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
95 % , 44 % ; 63 % ] ) a frecvenței ETV , urmărite timp de până la 11 zile postoperator , indiferent de tipul intervenției chirurgicale efectuate . Majoritatea evenimentelor folosite drept obiective finale au fost diagnosticate printr- o flebografie programată și au fost reprezentate în principal de TVP distală , însă a scăzut În studiile comparative cu enoxaparină 40 mg o dată pe zi , începând de la 12 ore postoperator , hemoragii majore au fost observate la 2, 8 % dintre pacienții tratați cu fondaparinux la dozele recomandate , față de 2, 6 % în cazul enoxaparinei
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
6, 1 % : ( 62/ 1021 ) cu dalteparină : reducerea riscului relativ [ IÎ 95 % ] = - 25, 8 % [ - 49, 7 % , 9, 5 % ] . Diferența dintre grupurile de tratament în ceea ce privește frecvențele totale ale ETV , care nu a fost semnificativă statistic , s- a datorat în principal reducerii TVP distale asimptomatice . Incidența TVP simptomatice a fost similară în cele două grupuri de tratament : 6 pacienți ( 0, 4 % ) în grupul cu fondaparinux comparativ cu 5 pacienți ( 0, 3 % ) în grupul cu dalteparină . În cadrul subgrupului larg de pacienți cu intervenții chirurgicale pentru
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]