820 matches
-
prin efect hidrostatic. In esență creșterea presiunii extra vasculare poate reduce calibrul vascular prin efect de compresie. Când volumul pulmonar este mic, creșterea rezistenței vasculare este favorizată de faptul că efectul de tracțiune radială a vaselor extra-alveolare este redus. Odată cu distensia toraco-pulmonară tracțiunea radială mare favorizează o rezistență vasculară redusă, dar la volume mari acest efect este limitat prin aplatizarea vaselor intra-alveolare datorită întinderii pereților alveolari. Mai mult, în cazul unui inspir profund presiunea intra vasculară pulmonară scade prin efectul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
nu influențează debitul decât dacă depășește presiunea alveolară. In zona 3 presiunea venoasă depășește presiunea alveolară și debitul este determinat în mod normal prin diferența presională arterio venoasă. Creșterea debitului sanguin în această regiune pulmonară este produsă în principal de distensia capilară. Presiunea din interiorul capilarelor (situată între cea arterială și venoasă) crește în partea inferioară a acestei zone, cu toate că presiunea din afară (alveolară) rămâne constantă. Recrutarea de vase în prealabil închise poate de asemeni juca un rol important în creșterea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
natriuretic cerebral) și CNP (peptidul natriuretic de tip C), care prezintă același tip de inel. ANP acționează asupra tubilor renali pentru inhibiția reabsorbției de sodiu (fig. 111). Există mai mulți declanșatori ai secreției de ANP, dintre care mai importanți sunt distensia atrială și tensionarea vaselor mari, la care se adaugă: stimularea β−adrenoceptorilor, hipernatremia, angiotensina II, endotelinele (puternici vasoconstrictori de origine endotelială). Există trei tipuri de receptori membranari care au fost identificați până la ora actuală, desemnați ANPA, ANPB și ANPC. Receptorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
flow) caracterizat printr-o natură turbulentă la ieșirea din zona de constricție a vasului. Conversia bruscă a energiei kinetice a fluxului blocat în presiune și reflexia undei de presiune rezultate se traduce prin “efectul ciocanului de apă” (water hammer effect). Distensia distală a stenozei se pare că s-ar datora în parte conversiei energiei kinetice crescute în energie potențială (vezi legea Bernoulli). Alți factori care contribuie la dilatarea vasculară post-stenotică sunt: a) șocul produs de impactul alternanței presiunilor înalte și joase
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
spațială (forțe mecanice multidirecționale), endoteliu și aterogeneza focală stabilind o legătură intrinsecă hemodinamică-ciclu celular (stressul de forfecare de 1 dyne x cm-1 suprimă semnificativ faza G0/G1-S) 14. Tensiunea circumferențială parietală afectează diametrul vascular (efect acut) prin răspunsul miogenic la distensia vasului) și induce remodelare vasculară (efect cronic)56 (table 4.5). Funcția celulară Expunerea la stressul de tensiune (cyclic strain) Expunerea la stressul de forfecare (shea stress) r proliferare stimularea proliferării CMN inhibarea proliferării CE și a CMN orientare CE
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
obstrucție/ (aria minimă de secțiune) 2 cu ; η vâscozitatea sângelui = ; ρ densitatea sângelui = 1.0 g/mm3. În diverse studii se utilizează diverse valori teoretice ale fluxului pentru care se calculează scăderea teoretică de presiune (∆P). Viscoelasticitatea peretelui arterial Importanța distensiei peretelui arterial depinde de rigiditatea sa determinată de compoziția și grosimea parietală. 1. Din cauza heterogenității peretelui vascular (fibre elastice, fibre de colagen, fibre musculare netede) apar modificări de distensibilitate (fig. 4.21). La aceasta se adaugă și intervenția vasomotricității. Influenței
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
sângelui prin artere). Hunziker și colab. stabilesc rolul predictiv al unui indice al rigidității arteriale (elastanța specifică = produsul dintre modulusul elastic Young E și grosimea parietală) pentru riscul de evenimente cardio-vasculare. Structura majorității arterelor este astfel formată încât odată cu creșterea distensiei complianța se reduce, pereții acestora devenind rigizi. Grosimea peretelui arterial este mare (aorta 0.83-1.39 mm la naștere, 1.49-1.59 mm la pubertate). Totuși, vârsta modifică distensibilitatea arterelor elastice, nu și a celor musculare 7. Complianța vasculară nu
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
sunt căptușite de endoteliu, a cărui suprafață netedă previne agregarea trombocitelor și coagularea sângelui. Structura peretelui vascular diferă în funcție de tipul vasului, în principiu cuprinzând țesut elastic, muscular și fibros. Astfel, arterele mari sunt de tip elastic, fibrele de elastină realizând distensia acestor vase la pătrunderea sângelui și revenirea la dimensiunile anterioare în timpul diastolei cardiace, în acest mod sângele fiind împins în arborele circulator. În arterele mijlocii și mici predomină fibrele musculare netede, care conferă tonusul vascular și adaptează calibrul vasului și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și cea diastolică scad progresiv pe măsura micșorării diametrului vascular, teritoriul arteriolo-capilar fiind caracterizat de cea mai mare rezistență periferică și implicit de cea mai mică presiune sangvină. Periferic, presiunea arterială se manifestă prin pulsul arterial, care este dat de distensia pereților vasculari consecutiv sistolei ventriculare ce crează o undă ce se propagă de la originea aortei în lungul arborelui arterial, percepută atunci când artera este comprimată pe un plan dur. Viteza cu care se propagă unda pulsului arterial este dependentă de elasticitatea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
aortei în lungul arborelui arterial, percepută atunci când artera este comprimată pe un plan dur. Viteza cu care se propagă unda pulsului arterial este dependentă de elasticitatea vasului. Amplitudinea undei pulsatile este direct proporțională cu debitul sistolic și invers proporțională cu distensia totală a arterei (complianța). Presiunea (tensiunea) arterială variază în funcție de: rezistența periferică, scăzând de la aortă la arteriole, pe măsura creșterii acestui parametru (fig. 20). Astfel, în aortă presiunea sistolică are valoarea de aproximativ 120 mm Hg, în arterele mari și milocii
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
variațiile presiunii și ale compoziției chimice sangvine) la centrii nervoși specifici bulbari și pontini. Circulația sângelui în vene. Venele, în special cele mari, au pereți cu un conținut mare de fibre elastice, fapt datorită căruia au o mare capacitate de distensie (complianță). Din cauza complianței crescute, presiunea sângelui care circulă prin vene variază foarte puțin (fig. 21), putându-se realiza rezerve mari de sânge în interiorul lumenului venos. Depozitele sangvine se realizează mai ales în splină, ficat, venele mari din abdomen, plexul venos
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
răspunzătoare de întoarcerea venoasă. Scăderea presiunii din atriul drept în faza presistolică a ciclului cardiac produce o aspirare a sângelui “din față”, forța respectivă numindu-se “vis a fronte”. b) Aspirația toracică. În cursul inspirației presiunea intratoracică scade ceea ce produce distensia venelor mari și implicit scăderea presiunii intravenoase, contribuind la aspirați sângelui spre cord. Coborârea diafragmului provoacă și creșterea presiunii intraabdominale, realizându-se împingerea sângelui spre inimă. c) Presiunea sângelui din capilare realizează o împingere a sângelui din venule spre venele
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
împinge diafragmul în sus. Elasticitatea pulmonară se datorează fibrelor de elastină din structura acestor organe dar și surfactantului pulmonar, substanță tensioactivă secretată de pneumocite ce se opune atât colabării cât și supradistensiei (menține forma alveolelor pulmonare). La adult complianța pulmonară (distensia maximă a plămânilor) normală are valoarea de 220 ml/1 cm H20. Frecvența mișcărilor respiratorii în condiții de repaus este de 45/min la nou-născut, 20/min la copilul de 10 ani, 20/min la adolescentul de 15 ani iar
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
pulmonare. Debitul respirator/minut este produsul dintre frrecvența respiratorie pe minut și volumul curent și are valoarea medie de 8 litri/minut în condiții de repaus. Pulmonii nu se golesc complet nici după o expirație forțată, rămânând într-o ușoară distensie. Cantitatea de aer restantă (1500 cm3) poartă numele de volum rezidual (VR). În pulmoni există 200 cm3 de aer ce nu pot fi eliminați decât prin deschiderea cavității toracice și constituie volumul de aer minimal, ce prezintă importanță în medicina
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
a expirului). Activitatea centrilor bulbo-pontini (centrii primari) este influențată de neuroni mezencefalici, diencefalici, limbici și corticali. Centrii bulbopontini sunt învecinați cu centrii cardiovasculari astfel că frecvența contracțiilor cardiace și frecvența mișcărilor respiratorii se modifică întotdeauna în același sens. Inspirația produce distensia plămânilor și implicit excitarea unor mecanoreceptori pulmonari subpleurali, peribronhiali, bronhiali și alveolari. De aici pleacă impulsuri pe cale vagală care ajung la centrul pneumotaxic pontin, ce inhibă centrul respirator, urmând expirația. Acest proces de feedback negativ poartă numele de reflexul Hering-Breuer
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mecanisme umorale. Mecanismele nervoase se împart în mecanisme nervoase extrinseci și mecanisme nervoase intrinseci. Mecanismele nervoase extrinseci sunt asigurate de sistemul nervos vegetativ prin componentele simpatică și parasimpatică. Excitantul fiziologic al receptorilor din mucoasa gastrică este reprezentat de alimente, de distensia mecanică a stomacului și de aciditatea stomacală. Căile aferente ajung la centrii gastrosecretori din bulb și din coarnele intermedio-laterale ale substanței cenușii din măduvă. Căile eferente sunt cuprinse în nervii vagi și nervii splanhnici în funcție de componenta vegetativă. Parasimpaticul crește tonusul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
alimentației. Faza gastrică este inițiată odată cu intrarea alimentelor în stomac și are la bază un mecanism nervos, realizat pe cale vagală, și un mecanism umoral, realizat prin secreția de gastrină, secreție inițiată de contactul mucoasei cu produși ai digestiei și de distensia gastrică. Faza intestinală începe odată cu pătrunderea chimului gastric (rezultatul amestecării bolurilor alimentare cu secrețiile digestive) în duoden. Contactul mucoasei duodenului cu unii constituienții proteici ai chimului declanșează sectreția de gastrină din mucoasa duodenală, ceea ce stimulează secreția gastrică; la acest mecanism
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
începe odată cu pătrunderea chimului gastric (rezultatul amestecării bolurilor alimentare cu secrețiile digestive) în duoden. Contactul mucoasei duodenului cu unii constituienții proteici ai chimului declanșează sectreția de gastrină din mucoasa duodenală, ceea ce stimulează secreția gastrică; la acest mecanism reflex contribuie și distensia mecanică a duodenului. Glucidele, lipidele, aciditatea chimului determină eliberarea din mucoasa duodenală a unor hormoni inhibitori pentru activitatea motorize și secretorie a stomacului. 5.3. Digestia intestinală Digestia intestinală asigură continuarea tratamentului mecanic și chimic început în cavitatea bucală și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
seamănă cu cea a intestinului subțire și într-o jumătate distală cu rol de rezervor pentru reziduurile alimentare. Motricitatea intestinului gros este caracterizată de contracții tonice, mișcări segmentare și peristaltice, precum și contracții în masă sau propulsive și este declanșată prin distensia sa. Controlul se face prin plexurile nervoase intramurale aflate sub influența stimulatoare a parasimpaticului și sub cea inhibitoare a simpaticului. Funcția de absorbție este redusă, la nivelul colonului proximal absorbindu-se apă (300-400 ml/zi), aminoacizi, vitamine, electroliți (Cl-, Na
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
la rândul lor de centrii nervoși superiori din hipotalamus și sistemul limbic. Creșterea temperaturii sângelui ce irigă hipotalamusul stimulează centrii sațietății iar răcirea sângelui stimulează centrul foamei. Oprirea ingestiei alimentare se poate face în mod reflex prin stimulii declanșați de distensia gastrică. Ingestia de alimente este reglată și umoral, un rol major revenindu-I glicemiei: atunci când concentrația sangvină a glucozei scade apare senzație de foame, deoarece glucoza crește activitatea centrilor sațietății care inhibă centrul foamei. Același efect, dar mai puțin pronunțat
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
creșterea aminoacidemiei și a concentrației sangvine a acizilor grași. Reglarea aportului hidric se face pe cale nervoasă, centrul setei situat în hipotalamusul anterior fiind stimulat prin deshidratarea propriilor neuroni și de către angiotensină. O deprimare reflexă a centrului setei este produsă prin distensia pereților stomacului de către apa ingerată. Alimentația. Un om între 20 și 30 de ani, de greutate medie, cu suprafața corporală de 180 m2, are nevoie de 72 Kcal/h deci 1728 kcal în 24 de ore pentru cheltuielile bazale. În
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
a orificiilor de scurgere a lichidului cefalorahidian de către tumoare; - dispare odată cu instalarea atrofiei optice, fapt explicat prin atrofia concomitentă a plexurilor coroide, care, nemaisecretând L.C.R, determină scăderea gradului de H.I.C. În ceea ce privește patogenia cefaleei, apariția crizelor dureroase este determinată de distensia meningelor, a sinusurilor venoase și, mai ales, a vaselor sanguine cerebrale care primesc inervație de la nervii trigemen și pneumogastric. I.1.2. VĂRSĂTURILE Acest semn este întâlnit într-un procent mai mic decât cefaleea și este constatat mai ales la
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
al parturiției, de expulzare a fătului. Compresiunea exercitată asupra uterului prin intermediul viscerelor atinge valori de 70 mmHg, reprezentând o forță complementară necesară fetusului pentru a străbate conductul pelvin, (SEICIU FL., și col. 1989, RUNCEANU L. 1995). Contracțiile uterine, care determină distensia și dilatația cervixului, cât și contracțiile abdominale declanșează durerile parturiției, denumite și " durerile facerii ". 1.4. Mecanismul parturiției Diverse studii de specialitate (BOGDAN AL. și col. 1981, 1984, BOITOR I., 1985,KING G.J. 1993, RUNCEANU L. 1994, SAYED E. 1977
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
la ocitocină, ea fiind necesară în timpul stadiului de început a parturiției, pentru dilatarea canalului cervical împreună cu relaxina (ZEROBIN K. și col., 1984). Urmărind mecanismul natural al parturiției se pot lua în considerație mai multe corelații: secreția de ocitocină stimulată de distensia vaginală duce la creșterea nivelului de PGF2 α . secreția de PGF2 α influențează eliberarea de ocitocină (direct sau mediat de alte modificări încă neconsemnate), (LIGGINS G.C.,1973, PĂUȘESCU E. și col. 1981, ZOLLERS W.G. și col.1993). Relaxina este
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
și relaxare în aval de bol. Durata tranzitului esofagian variază în funcție de consistența alimentelor (lichidele putând parcurge esofagul în 2 secunde). Undele secundare sunt unde peristaltice cu frecvență de 3/minut și viteză de deplasare de 3-5 cm/secundă, declanșate de distensia esofagului superior prin prezența bolului alimentar sau prin reflux gastro-esofagian (în esofagul inferior). Ele sunt asemănătoare cu undele primare; persistă mult timp când alimentele staționează în esofag și pe lângă rolul lor propulsiv au și rol de curățire a esofagului. Undele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]