442 matches
-
necesar să se identifice cu claritate și pentru fiecare caz în parte obiectul evaluării, referențialitatea de la care se va porni în emiterea unei judecăți de valoare. „Foarte adesea”, apreciază Jean-Marie Barbier (1985, p.67), ...se constată o mare confuzie cu privire la distingerea obiectului real al evaluării. Nu se știe niciodată cu precizie, mai ales dacă se evaluează trăsăturile care permit înțelegerea unei realități sau realitatea însăși (de exemplu, un produs școlar avându-l pe individ ca autor). Unii autori (Meyer, 2000, p.
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
să explicăm epuizarea ca utilitate și toleranță a setului de valori specifice condiției moderne. Dacă schimbarea are sens de progres, aproape că nu interesează din perspectiva pragmatică, deși inovarea contextelor nu poate fi smulsă dintre fixațiile conceptului de progres. Problema distingerii diferențelor prin invadarea de către nou a conținuturilor unui context rămâne o operație logică nebuloasă sau insuficient de precisă. Aceasta ar echivala cu întoarcerea la metafizică pentru a eșua în tradiție, deoarece viziunea teleologică ar fi cadrul legitimator al schimbării. Or
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Pura prezență disponibilă în lume, capacitatea de a resimți voluptăți și bucurii, adeziunea la real sunt tot atâtea moduri de a te vindeca de suferințele psihice, misiuni pe care Aristip le atribuie filosofiei. În talmeș-balmeșul de fragmente cirenaice, câteva permit distingerea fericirii de plăcere: cea de-a doua este punctuală, locală și izolată; particulară, este aleasă de dragul ei înseși; corporală, se exprimă și se desfășoară într-un moment; presupune practica exersată a kairos-ului; dimensiunea ei este subiectivă, personală, activă și instantanee
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Coborârea lor În infern și autoterfelirea cu patos isteric, pervertirea psihologică le conferă statutul de mutanți (căci sintagma suflete faustice este inadecvată) și chiar de făpturi „spurcate” (termenul Îi aparține lui Marcel Petrișor). Nu toți mărturisitorii reeducării de la Pitești acceptă distingerea celor patru etape. Nicu Ioniță 18, de pildă, vorbește despre trei etape, după cum urmează: etapa Întâi era legată de pregătirea experimentului (alcătuirea echipelor de informatori, studierea viitoarelor victime); etapa a doua consta În demascarea propriu-zisă (completarea anchetei efectuate de Securitate
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
împărtășească cunoștințele într-un mod superior oamenilor, să învețe să interacționeze, să-și contureze propriile valori și aspirații, prin urmare să-și dezvolte propria personalitate care poate să difere de trăsăturile unei personalități umane. Mai mult chiar, se prevestește imposibilitatea distingerii între o inteligență umană și una artificială și pretenția inteligențelor artificiale de a avea propriile drepturi și de a li se recunoaște meritele și calitățile. Critica inteligenței artificiale nu a întârziat să apară, începând cu critica noțiunii și a definiției
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
intuitiv -, aceasta din urmă ne reține În mod deosebit atenția. Numită și „culme a minții”, synderesis prezintă o asemănare destul de mare cu ceea ce vrea să fie enunțul cartezian al cogito-ului, care nu e deducție, nu e implicație, ci aproximativ această distingere simultană și intuitivă a unei situații unice În care sunt cuprinse două determinări nici consecutive, nici tocmai simultane. Pe de altă parte, ca și Descartes, care a stabilit că adevărul nu poate veni din mintea noastră, deoarece s-a dovedit
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
renunțăm la ideea unui text care ar ține prea mult cont de oamenii de știință și de determinismul biologic, am început să ne gîndim la sensul cuvintelor folosite. Așadar, cîteva sedințe au fost consacrate stabilirii unui glosar, care să permită distingerea sensului de atribuit unor cuvinte-cheie, precum libertate, determinism, eteronomie, sistem, structură. Ne informam unii pe ceilalți despre cunoștințele și despre preocupările noastre. Această perioadă a fost una de o extraordinară fecunditate pentru toți participanții. Căutînd să inventăm o nouă metodologie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
esența fenomenelor asupra cărora este nevoit să acționeze, este rezultatul unui proces complex în cursul căruia "cunoașterea străbate dincolo de diferitele însușiri individuale ale lucrurilor de același gen și chiar dincolo de însușirile lor individuale asemănătoare "6. Actul specific al rațiunii umane distingerea esenței de fenomen, a invizibilului de vizibil este considerat de H. Wald „printre cele mai mari evenimente din istoria omenirii" și a apărut pentru prima dată sub înfățișare mistică. Categoriile fundamentale ale gândirii esența și fenomenul, generalul și individualul, necesitatea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
esența fenomenelor asupra cărora este nevoit să acționeze, este rezultatul unui proces complex în cursul căruia "cunoașterea străbate dincolo de diferitele însușiri individuale ale lucrurilor de același gen și chiar dincolo de însușirile lor individuale asemănătoare "6. Actul specific al rațiunii umane distingerea esenței de fenomen, a invizibilului de vizibil este considerat de H. Wald „printre cele mai mari evenimente din istoria omenirii" și a apărut pentru prima dată sub înfățișare mistică. Categoriile fundamentale ale gândirii esența și fenomenul, generalul și individualul, necesitatea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
a funcțiilor ei. Cu alte cuvinte, această teidință are drept obiectiv suprem sesizarea sensului vieții. Și, într-adevăr, ce țel definitiv i s-ar putea atribui psihologiei,deja sub formele acestei discipline care se ocupă numai de comportament, dacă nu distingerea diferitelor aspecte ale comportamentului, fie acesta normal sau anormal, sănătos sau maladiv, pentru a găsi în cele din urmă comportamentul cel mai sănătos, comportamentul rațional? Încercările de a da o explicație psihologică diferă de speculația filosofică prin faptul că ele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o nouă cultură, nu trebuie să excludem faptul că într-un viitor mai cultivat, adevărul imuabil subiacent mitologilor să poată deveni în cele din urmă fecund fără să apeleze la o expresie cu sens dublu. Procesul istoric al formării și distingerii culturilor bazate pe mituri nu poate deveni clar decît dacă înțelegem că el este rezultatul conflictului dintre instanțele psihice: Imaginația creatoare (supraconștientul), imaginiția afectivă (subconștientul) și gîndirea critică (conștientul).Avînd rădăcini psihice, procesul istoric depinde de analiza psihologică. Dacă el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a esenței de aparență. Epoca științifică nu va putea continua evoluția aceasta pe un plan mai elevat. Pentru ea, misterul întregii vieți nu va mai fi explicabil de acum înainte. Tot ce va putea face ea în privința misterului va fi distingerea și mai nea a apariției. Datorită faptului că spiritul clarificator s-ar elibera astfel de problema metafizică fals pusă (Spirit absolut sau Materie absolută), capacitatea sa de înțelegere se va concentra în mod necesar asupra sarcinii lui naturale, adică studierea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
modalitatea de lucru: - selecționată de cadrul didactic și pusă în aplicare în lecții sau activități extrașcolare cu ajutorul elevilor și în beneficiul acestora. - care presupune, în toate cazurile, cooperarea între profesor și elevi și participarea acestora la căutarea soluțiilor, la distingerea adevărului de eroare; - care se folosește sub forma unor variante și/sau procedee selecționate, combinate și utilizate în funcție de nivelul și trebuințele sau interesele elevilor, în vederea asimilării temeinice a cunoștințelor, a trăirii valorilor, a stimulării spiritului creativ; utilizarea metodelor nu vizează
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
raportează exclusiv modelelor bizantine sau altor modele. Organizarea instituțiilor în Țările Române, materializează reacția pozitivă, în permanent progres față de modelele "defensive" ale Bizanțului 567, relevând în același timp eșecul politicii de satelizare a regatului Ungariei. Identificarea influențelor bizantine 568 permite distingerea unor trăsături care amintesc practici compatibile cu evoluția adunărilor Imperiului în ultimele sale secole de existență: iregularitatea convocării; lipsa unei proceduri bine structurate prin reprezentare; votul prin aclamații; puterea uneori discreționară a împăratului etc. Realitățile locale au permis menținerea, până la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
structură, fie că e vorba de ficțiune mitologica, de povestiri biblice, de românul propriu-zis, de românul polițist sau de propagandă politică. Mitul se prezintă că "un exemplu logic de acțiune, de pasiune sau de spiritualitate, scopurile urmărite de el permițând distingerea celor trei căi de realizare metafizica, si anume acțiunea, dragostea și cunoașterea. Sub aspectul lor istoric aceste modalități pot lua chipul unui erou în căutarea bogăției, gloriei sau a sfințeniei" [Benoist, p.120, subl.n.]. Pariziana este cea care știe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
eminescian, temperând repetarea și accentuând diferirea. Pentru a descoperi fecunditatea în adevăr lirică a filosofiei lui Schopenhauer în opera lui Eminescu dincolo de versurile care includ în ritmica lor formulări prea teoretice, pentru a stabili cores pondențe și afinități, ca și distingeri și îndepărtări, chiar în structura, în substanța emoțională din care izvorăște lirismul, se pot scoate în evidență și supune unei analize speciale câteva poezii care alcătuiesc, în felul lor, o unitate, un adevărat ciclu eminescian sub pecetea stimmungului relevat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
considerare într-un discurs despre postmodernism, este acela al periodizării. Deși pare, la prima vedere, o problemă ușor de rezolvat, ea deschide de la bun început un paradox, deoarece introduce în discurs un instrument care aparține modernismului (proiectul de periodizare, de distingere, triere, ordonare etc.), instrument ce ar trebui aplicat fenomenului postmodern, care în mod esențial se opune acestui tip de "ordine". Tocmai de aceea un teoretician al curentului, Shapiro, a inventat termenul de "postperiodizare"7, de altfel un oximoron, pentru a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acuzat, cel puțin în raportarea la modernism, considerat în cele mai multe cazuri ca fiind discreditat, dar și în perceperea și caracterizarea propriei perioade. Tocmai de aceea se subliniază, ca un factor pozitiv de această dată, importanța funcționării diacronice (care ar include distingerea, trierea între genuri, stiluri, opere care sunt apropiate din punct de vedere temporal), dar și sincronice (care ar presupune apropierea în vederea stabilirii unei legături între genuri, stiluri, opere care sunt îndepărtate din perspectivă temporală, dar care se dovedesc a avea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
orientată împotriva Iluminismului, așa-zisele "false programe ale negării culturii", pe motiv că ar fi periculoase din punct de vedere teoretic și politic. Indicând diferitele sensuri ale termenului "modern" (de la utilizarea sa de la sfârșitul secolului al V-lea, în scopul distingerii prezentului creștin de trecutul păgân, până la cea din secolul XIX), Habermas se oprește asupra "modernității estetice", și consemnând o serie de păreri din acest domeniu (inclusiv cea a lui Octavio Paz, care nota că "experimentăm sfârșitul ideii de artă modernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și pe înlocuirea și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de artă asupra destinului seducției, însă această ordonare va fi completată cu un alt stadiu în Strategiile fatale. Benjamin a analizat situația operei de artă în era reproductibilității ei tehnice, oferind o genealogie a acesteia care s-a finalizat cu distingerea a trei etape principale: prima, în care opera de artă are statutul de obiect ritual, implicat în forma ancestrală a cultului; a doua etapă corespunde unei faze culturale și estetice avansate care marchează o calitate singulară a operei, nu imanentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pop, Editura Univers, București, 1979, p. 284. 282 A se vedea Veronique Petetin, " Du sujet de l'écriture chez Roland Barthes", în Barthes après Barthes. Une actualité en questions, pp. 27-40. 283 Interpretările oferite multor autori l-au condus la distingerea mai multor tipuri de scriitură, cum ar fi scriitura enciclopedică la Rabelais, scriitura artizanală la Flaubert, scriitura realistă la Maupassant sau Zola etc. M-am oprit asupra celor două exemple pentru că mi s-a părut că ele comunică la nivelul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oamenii cu așa-zisele legi și previziuni sociale livrate mai ales de științele sociale. Filosoful consideră că instituțiile societăților moderne sunt legitimate moral și politic prin interpretări greșite ale generalizărilor și previziunilor științelor sociale, în succesiunea de mai jos. Până la distingerea faptelor de valori, discuțiile s-au purtat asupra deosebirilor dintre este și pare, dintre aparență și realitate. Pentru a depăși aceste diferențe, s-a propus ca experiența fiecărui subiect să fie considerată ca un teritoriu privat, închis. În felul acesta
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lecturi, audio-vizual, autoreflecții etc. Nu numai filosofii antici, dar și filosofii contemporani pornesc de la lucrurile redate în limbajul ordinar și ajung la neașteptate corelații. De exemplu, reflecțiile despre limită călăuzite de punctul de vedere ontologic și antropologic, au condus la distingerea limitei interioare de limita de depășit sau de atins. S-a trecut apoi la destinul marcat de "maladii" precum lenea, ratarea, eșecul etc., pline de "bogății invizibile" pentru libertatea omului. (36, pp. 72-76) Însă propoziția "maladiile de destin nu lasă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
corelarea cauzelor cu efectul experienței. Exercițiile operaționale au În vedere corelarea operațiilor asociative, dau posibilitatea ajungerii la același rezultat pe căi diferite, ceea ce determină Împiedicarea formării unor deprinderi rigide ale gândirii. Exercițiile operaționale presupun și corelarea operațiilor Înrudite ceea ce determină distingerea și clasificarea sensului unor noțiuni, când punerea În relație a cunoștințelor ce se predau se face fără să folosim una din noțiuni sau Însușirea celei de a doua se face prin comparație cu prima. În concluzie, bine concepute și organizate
Metode moderne in instruirea practica a elevilor by Mariana Burnaz () [Corola-publishinghouse/Science/1616_a_2939]